ECONOMIA HIDROGENULUI – PROMISIUNE SAU REVOLUTIE? (Urmare din nr. trecut)
Data: 16-31 ianuarie 2005
Evaluand efectele trecerii economiei mondiale la sistemul energetic bazat pe hidrogen, se constata ca:
* poluarea mediului prin producerea energiei nu va mai fi o problema;
* toate natiunile vor putea dispune de suportul tehnic pentru a produce energia necesara in limitele propriilor granite;
* transportul de marfuri si de persoane va fi mai usor de efectuat si mai ieftin de intretinut;
* resursele economice, financiare, intelectuale destinate azi obtinerii de energie si solutionarii problemelor ecologice de mediu vor fi orientate catre solutionarea, spre binele omenirii, a altor sarcini productive. Viata va deveni mai buna;
* economia hidrogenului va determina transformari industriale comparabile cu cele produse in industrie de microelectronica;
* economisirea zilnica a zeci de milioane de litri de combustibil va avea un impact deosebit asupra industriei in general si a industriei petrochimice in special;
* generalizarea utilizarii hidrogenului ar putea avea efect si asupra pretului mondial al petrolului prin reducerea consumului la nivelul capacitatilor extrase de O.P.E.C.;
* economia hidrogenului ar putea avea si unele implicatii nedorite in ceea ce priveste stabilitatea politica si dezvoltarea globala.
ISTORIC
In literatura de specialitate se afirma ca ideea unei “economii a hidrogenului” s-ar fi nascut si dezvoltat sub impactul socului petrolier, folosirea hidrogenului drept carburant fiind prezentata ca ultimul strigat al modernitatii. in fapt, insa, utilizarea hidrogenului in calitate de “carburant universal”, lipsit de emisii poluante, a aparut cu mult inainte de socul petrolier din 1973.
Hidrogenul a fost preparat cu multi ani in urma si a fost descoperit de Henry Cavendish (1731-1810) in 1766, numindu-l gaz inflamabil. Denumit de Antoine Laurent de Lavoisier in 1783, hidrogenul este cel mai raspandit element din univers.
Francoise Isaac de Rivaz (Elvetia) a construit in 1807 un motor cu ardere interna care a folosit drept combustibil un amestec de hidrogen cu oxigen (fig.1). in “Insula misterioasa”, Jules Verne prezinta hidrogenul ca pe un combustibil al viitorului.
Piatra de temelie a actualei tehnologii a celulei de combustie a fost pusa in 1839 de catre juristul si fizicianul galez Sir William Robert Grove (1811-1896). Descoperirea a fost prezentata intr-o scrisoare (fig.2) trimisa in 1842 lui Michael Faraday.
in 1896, William W. Jacques a publicat in SUA, in Harper’s Magazine, o descriere a pilei sale de combustie alimentata cu carbune, cocs sau carbon gazos.
Matei G. Marinescu (1903-1983), membru corespondent al Academiei Romane, a efectuat in anii '50 ai secolului XX cercetari privind pilele de combustie indicand modul de alegere a electrozilor pentru astfel de pile si a efectuat experimentari pentru obtinerea de electrozi prin depunere electrolitica de platina.
Termenul de “economia hidrogenului” a fost folosit pentru prima oara la sfarsitul anilor 1960 de catre John O’M. Bockris, consultant la General Motors. Cel de al treilea raport al Clubului de la Roma, aparut in 1976, consacra conceptul de “economie a hidrogenului”. Sub titlul “Civilizatia Hidrogenului”, raportul enunta ca: “Este posibil ca in pragul secolului XXI sa asistam la juxtapunerea a doua sisteme de distributie a energiei, aproape egale ca importanta: unul pentru electricitate, altul pentru hidrogen, acesta din urma fiind produs datorita energiei nucleare (fisiune sau fuziune) sau energiei solare.”
Sunt cunoscute, de asemenea, si alte concepte de pile de combustie, cum ar fi, de exemplu, cel al pilei “zinc-aer”, pusa la punct de cercetatorii de la Lawrence Livermore National Laboratory care depinde de Departament of Energy din SUA.
Acest tip de pila si-a probat eficienta alimentand un autobuz exploatat experimental in California, in 1993, dar nu a fost cuprins in programele actuale de cercetare pentru ca nu are in spate o industrie a zincului care sa se compare cu industria hidrogenului.
in SUA, Canada, Japonia, companiile nationale din domeniul hidrogenului au promovat de mai multi ani, la nivel national si international, activitatea de cercetare, in timp ce in Europa cercetarea in acest domeniu s-a desfasurat pana in anul 2000 numai la nivel de companie, cu schimb de informatii, in cel mai bun caz, numai la nivel national.
La mijlocul anului 1999, un grup de companii europene s-a intrunit sub auspiciile Consiliului Industriei Chimice pentru a stabili o cooperare in vederea constituirii unei infrastructuri europene “HyNet” pentru utilizarea hidrogenului drept combustibil. Obiectivul “HyNet” este sa dezvolte strategii si sa faciliteze introducerea hidrogenului ca purtator de energie la nivel paneuropean, actionand ca o organizatie informala cu resurse limitate. Oricum, in ultimii doi ani numarul companiilor europene care participa la grupul “HyNet” a ajuns la circa 40, iar in randul acestora s-a format consensul ca hidrogenul va deveni principalul combustibil al viitorului si ca industria europeana va beneficia din dezvoltarea de tehnologii proprii.
in decembrie 2002, un grup de cercetare “HyNet” s-a intrunit la Oslo si a convenit asupra unei tematici de cercetare privind utilizarea hidrogenului pe care sa o propuna in Programul Cadru de cercetare FP5. in perioada 14-16 ianuarie 2003, la Bruxelles s-au desfasurat lucrarile unui seminar organizat de Comisia Europeana pe tema hidrogenului, care a stabilit, printre altele, la sugestia unui grup tematic de lucru al infrastructurii europene “HyNet”, implementarea unei “piete locale” a hidrogenului si a evidentiat ca in Programul Cadru de cercetare FP6 exista doua subcapitole care se ocupa de energie si transport care pot include teme de cercetare pentru dezvoltarea “economiei hidrogenului”, si anume: wp1.6.1. “Sisteme energetice sustinute” si wp1.6.2. “Transport sustinut de suprafata”.
Asociatiile de specialitate din Europa au infiintat Asociatia Europeana a Hidrogenului, a carei ambitie este de a rivaliza cu cea americana. Aceasta asociatie a organizat primul ei congres in 2003, la Grenoble, cu sprijinul Comisariatului pentru Energia Atomica (CEA), Gaz de France, Air Liquide et Total Fina Elf.
in 1997 Congresul SUA a adoptat “Hydrogen Future Act” pentru a stimula dezvoltarea economiei hidrogenului. A fost o incercare de a satisface cerintele de surse de energie curata si de a produce si stoca hidrogen. Presedintele George Bush a anuntat in 2003 o “Initiativa de Liberalizare a Combustibilului”, al carei scop este sa elibereze SUA de dependenta crescanda de petrolul strain, prin dezvoltarea de tehnologii care sa asigure ca pila de combustie cu hidrogen sa devina un mijloc comercial nepoluant de antrenare a autovehiculelor. Numai in urmatorii 5 ani in cadrul “Initiativei de Liberalizare a Combustibilului” se vor investi 720 milioane $ SUA pentru a dezvolta tehnologii si infrastructura necesara pentru producerea, stocarea si distribuirea de hidrogen.
in iunie 2003, presedintele Bush, presedintele Romano Prodi si presedintele Consiliului Europei, Konstandino Simitis, au incheiat un act istoric privind colaborarea in dezvoltarea Economiei Hidrogenului.
in perioada 9-13 iunie 2002, in Canada, la Montreal si Quebec, s-au desfasurat lucrarile celei de a XIV-a Conferinte Mondiale pentru Energia Hidrogenului. Organizata de Asociatia Canadiana a Hidrogenului, in stransa colaborare cu Asociatia Nationala a Hidrogenului din SUA si cu Asociatia Internationala pentru Energia Hidrogenului, Conferinta Mondiala a avut ca tema “Planeta Hidrogenului”.
Cea de a XV-a Conferinta Mondiala pentru Energia Hidrogenului a avut loc in perioada 27 iunie - 2 iulie 2004 in Yokohama, Japonia, si a fost dedicata dezbaterilor pentru realizarea unei lumi reale bazata pe resurse energetice ecologice care, pe de o parte, sa satisfaca cerintele de crestere a consumului energetic mondial, iar pe de alta parte, sa mentina la acelasi nivel, daca nu sa reduca, incalzirea globului pamantesc.(Continuare in numarul viitor)