BB si retur

In aceste zile, pe traseul Bucuresti – Bruxelles si retur este o vanzoleala de nedescris. Oficialitati romane vin si pleaca cu o frecventa fara precedent, iar reprezentantii UE din capitala Belgiei se afla la Bucuresti in veritabile valuri succesive. Totul se explica prin apropierea datei de 16 mai a.c. la care va fi publicat Raportul de monitorizare, decisiv pentru primirea Romaniei, la 1 ianuarie 2007, ca membra a Uniunii Europene.
Instituirea practicii de a se prezenta rapoarte saptamanale ale guvernului de la Bucuresti pentru Comisia Europeana de la Bruxelles, ca si cele 14 analize programate pana la mijlocul lunii martie a.c. ale unor echipe de experti UE la „fata locului“ in capitala noastra, indica, fara putinta de tagada, ca avem de-a face cu o monitorizare cu caracter exceptional. Cum pot fi interpretate toate acestea si, mai ales, ce reactii se cuvine sa avem?
Adevarul se cere privit in fata. La ora actuala, multe dintre angajamentele asumate la negocierea celor 31 de capitole privind alinierea la standardele UE, angajamente ale caror termene scadente au fost depasite, au creat si intretin o stare de tensiune si de neincredere in capacitatea autoritatilor de la Bucuresti de a se tine de cuvant. Nu este vorba despre dificultati inerente, incluse in sfera asa-numitilor factori obiectivi, ci despre taraganari, despre derapaje posibil de evitat. Este suficient sa ne gandim la punctele cele mai vulnerabile, cum sunt rezultatele in lupta anticoruptie si anticrima organizata, ca si securizarea frontierelor, pentru a ne da seama ca nu este de glumit. La fel, se inregistreaza sensibile restante la capitolele privind agricultura, mediul, sanatatea, protectia proprietatii intelectuale.
Degeaba factorii cu cea mai inalta raspundere in stat ne dau asigurari ca „suntem in grafic“, ca „vom adera negresit la 1 ianuarie 2007“. Operatiunile de monitorizare la care ne referim ii contrazic drastic. In aceste circumstante, „propaganda succesului“ este contraproductiva. Autoritatile de la Bruxelles nu pot fi pacalite. Ele – cum s-ar spune – s-au fript de prea multe ori cu noi pentru a nu sufla, acum, si in iaurt. Bine ar fi ca macar o parte din energia consumata de autoritati pentru a ne convinge ca „totul este in regula“" ar fi transformata in fapte concrete, palpabile, in consonanta cu exigentele procesului de pregatire a aderarii. Este singura atitudine rezonabila care slujeste, cu adevarat, interesul national.