VIITORUL ZONELOR MONTANE ALE ROMANIEI
Data: 16-31 ianuarie 2008
Zona montana a Romaniei a fost si este in continuare profund discriminata pe parcursul interminabilei si tristei perioade de tranzitie pe care o strabatem.
Populatia izolata a fost omisa de la programele guvernamentale prioritare de actiune, nepasarea a lasat loc unui real jaf al padurilor, restrangerii ocupatiei de baza traditionale a populatiei - pastoritul, devenit nerentabil - si migratiei populatiei spre zone mai prietenoase, spre orase in special, unde ingroasa numarul somerilor.
Pentru comparatie, prezentam cateva cifre statistice. Peste 70 de tari de pe Pamant au in interiorul granitelor zone muntoase. Pe continentul european, arealul montan ocupa 40% din suprafata, avand o populatie de 20% din totalul locuitorilor Europei.
In Romania, zona montana reprezinta 31% din suprafata sa, iar locuitorii insumeaza aproximativ 16% din populatia tarii si traiesc in 360 de asezari rurale.
Populatia din zonele montane este intr-o permanenta scadere, atat in Europa Centrala, cat si in tara noastra, fapt care conduce la pierderea unor resurse economice importante in domeniul alimentar si chiar turistic. Migratia populatiei de la munte spre zone in care conditiile de viata sunt mai usoare are cauze negative care se cumuleaza, cum ar fi lipsa de acces la serviciile medicale, la educatie, cultura, o aprovizionare defectuoasa cu cele mai elementare produse necesare vietii cotidiene si lipsa cailor rutiere si a mijloacelor de transport.
Solutia depasirii stadiului actual si revigorarea zonelor montane o constituie dezvoltarea studiilor si cercetarilor stiintifice in conceptia UE. Numerosi specialisti si-au indreptat cercetarile asupra zonelor montane pana in prezent si au propus, pe baza rezultatelor obtinute, solutii de dezvoltare a acestor zone, insa sunt necesare lucrari de sinteza si proiecte de executie moderne, bazate pe tehnologia informatiei (IT&C), care vor fi finantate de UE.
Romania are 3,2 milioane hectare de terenuri agricole montane, din care 2,5 milioane de pajisti naturale cu traditii agricole, profund neglijate pana in prezent si are nevoie urgenta de o strategie guvernamentala care sa stopeze declinul agriculturii montane si plecarea tinerelor generatii de agricultori montani.
Biodiversitatea agrosilvica cuprinde un important segment in care biodiversitatea agrozootehnica a zonei montane are caracteristici specifice, prin coexistenta mai multor specii de animale de ferma (bovine, ovine, suine, cabaline, pasari, pesti, albine) si prin biodiversitatea produselor ecologice (carne, lapte, oua, miere), realizate cu respectarea normelor internationale, conform cerintelor de calitate ale pietei UE.
De la data aderarii Romaniei la UE, ea participa cu drepturi depline la politica de coeziune si beneficiaza financiar de sustinerea dezvoltarii economice si de un volum de finantare marit, care ar permite dezvoltarea echilibrata a regiunilor ramase in urma si dezvoltarea infrastructurii de transport si mediu, insa in anul 2007 s-a realizat prea putin in procesul de programare a instrumentelor structurale si de negociere cu Comisia Europeana, fapt care a condus spre aplicarea clauzei de salvgardare, evitata in ultimul moment.
Prin politica de coeziune, Uniunea Europeana preconizeaza reducerea inegalitatilor si dificultatilor economice din zonele montane. Pentru preintampinarea dificultatilor existente in zonele montane, prin Legea nr. 181/2007 a fost infiintata Agentia Nationala a Zonei Montane. Aceasta agentie, in colaborare cu Institutul de Cercetari Montanologice de la Sibiu, scolile de specialitate si organizatiile neguvernamentale specifice, care s-au infiintat in Carpatii Romaniei, constituie factori importanti pentru pregatirea proiectelor care vor absorbi fondurile dezvoltarii durabile social-economice destinate zonelor montane si de deal.