In memoriam Claudia Duta
Data: 16-31 ianuarie 2010
Ne-a parasit o admirabila colega – unul dintre voluntarii care si-au adus o insemnata contributie la reinfiintarea Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania –, dupa o cariera inginereasca de exceptie, rapusa de o boala nemiloasa cu care s-a luptat cu mult curaj pina in ultima clipa a vietii. Evocarea a ceea ce a realizat in plan profesional si uman Claudia Duta este o datorie de suflet pentru toti cei care au cunoscut-o si pretuit-o. Nascuta la 15 noiembrie 1931, Claudia Delia Maria (asa cum au botezat-o ilustrii sai nasi, generalul de brigada Job Badescu si sotia acestuia, Marioara) si-a trait copilaria la Turnu Severin, frumosul oras de la Dunare, unde a urmat scoala primara si liceul. Viata nu i-a fost usoara, incepind cu perioada razboiului, cind tatal a fost pe front, pina in primavara anului 1945, la luptele pentru eliberarea Budapestei. Vremurile de urgie au afectat-o direct, atit prin anii de detentie ai tatalui, cit si prin piedicile care i s-au pus la continuarea studiilor. Desi studenta eminenta, a fost eliminata din Facultatea de Filosofie dupa absolvirea a doi ani. S-a inscris la Facultatea de Industrie a Lemnului. A dovedit vocatie in acest domeniu, fapt atestat de terminarea „pe podium“ a facultatii (care se mutase, intre timp, la Brasov) dupa Ion Rambu, viitor ministru si ambasador, si Nada Laurentiu, director TFE. A fost repartizata la IPROFIL Magura Codlei. Aici, participa la concursul pentru tehnologia produselor din lemn si obtine premiul I pe tara. Dupa patru ani de rodnica activitate in aceasta intreprindere, participa – si cistiga – concursul pentru un post de inginer proiectant la ICPIL Bucuresti. Aici, elaboreaza 23 de studii pentru masini destinate fabricilor de mobila curbata, utilaje care au intrat in dotarea unitatilor de profil din Pincota, Balta Sarata, Tirgu-Jiu, Bucea. A participat la elaborarea proiectelor pentru exportul unor intregi fabrici de mobila in Albania, Mongolia, Coreea de Nord. De asemenea, si-a pus amprenta creatiei sale pe proiectele destinate modernizarii unor unitati din Iasi, Sighet, Comanesti, Arad, Piatra-Neamt, Pipera – Bucuresti. Ani de munca intensa, de eforturi rasplatite prin rezultate deosebite.
Se implineste in plan personal si prin casatoria cu un coleg de profesie, Nicolae Duta, din Ministerul Economiei Forestiere, prin bucuriile pe care i le-au adus fiul si nepotul. Lovita cumplit de decesul sotului, in 2006, se imbolnaveste si, astfel, sfirsitul devine inevitabil. Lasa in urma o viata demna, plina de realizari. Dumnezeu sa-i ocroteasca si sa ii lumineze drumul spre eternitate.