Academia Romana este implicata activ in slujirea marilor cauze nationale

Convorbire cu acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane

Teodor Brates: Va multumesc, domnule presedinte, pentru posibilitatea pe care o oferiti cititorilor Universului ingineresc de a cunoaste, cum se spune, „direct de la sursa“, opiniile dumneavoastra in legatura cu una dintre cele mai importante preocupari din momentul de fata, si anume identificarea si fructificarea invatamintelor din perioada de criza pentru conturarea unei viziuni strategice, a unui Proiect National pentru perioada urmatoare, nu numai pe termen scurt si mediu, ci si lung.
Ionel Haiduc: Va multumesc, la randul meu, pentru posibilitatea oferita. As sublinia, de la inceput, ca Academia Romana este prezenta – si institutional si prin membrii ei – in initiativele, in demersurile care vizeaza prezentul si viitorul tarii. In acest sens, as mentiona studiile care se refera la starea economiei nationale si cu implicatiile lor asupra tuturor domeniilor de activitate. Dispunem, astfel, de achizitii stiintifice care nu trebuie sa se iroseasca. Fireste, nu ne putem astepta ca tot ce se sugereaza de catre specialisti sa se puna in aplicare, dar este strict necesar sa existe argumentele stiintifice – bazate pe o informatie corecta si cat mai cuprinzatoare – in functie de care sa se adopte deciziile. Or, Academia Romana este locul care – prin institutele ei – poate sa ofere aceasta expertiza.

T.B.: Imi permit sa observ ca implicarea Academiei Romane reprezinta garantia valorii stiintifice a unei astfel de expertize.
I.H.: Sa fie clar, institutia noastra, Academia Romana, nu este implicata in politica. De aici, posibilitatea de a discuta de pe o pozitie neutra in raport cu factorul politic. Desigur, cand este vorba despre interesul national, Academia Romana nu este neutra, ci implicata in slujirea acestui interes. Un element important rezida si in faptul ca Academia Romana este o institutie permanenta, ceea ce ii permite sa asigure continuitatea independent de demersurile electorale, de evolutiile in raporturile de forte politice. Academia este si un element de legatura intre generatii.

T.B.: In aceasta ordine de idei, mi-as permite sa observ ca exista precedente demne de luat in seama.
I.H.: Inca de la infiintarea Academiei s-a consemnat o participare permanenta la dezbaterea marilor proiecte nationale si la procesul realizarii lor. Ca sa aducem lucrurile mai aproape de zilele noastre, consider ca merita sa amintim de Strategiile „Snagov I si II“, care ne-au permis sa aderam la UE. De asemenea, nu pot sa nu mentionez, fara – insa – pretentia de a fi abordat tema exhaustiv, Strategia de dezvoltare durabila, al carei text s-a finalizat in 2008.

T.B.: Document care are un cuvant introductiv semnat de dumneavoastra, in calitate de presedinte al Academiei Romane.
I.H.: Aceasta Strategie a fost aprobata printr-un act guvernamental. A dobandit, astfel, putere de lege, ca sa spun asa. N-a trecut de atunci prea mult timp si, prin urmare, ar fi prematur sa cautam roadele acestei Strategii, insa, important este faptul ca avem, prin respectivul document, o viziune de larga perspectiva, conturandu-se o conceptie coerenta asupra dezvoltarii durabile, asupra a ceea ce trebuie sa se intample in viitor in spiritul acestei sintagme de „dezvoltare durabila“, in toate componentele ei. Este o concretizare a dezideratului pe care l-ati enuntat la inceputul convorbirii, si anume viziunea pe termen lung. Nu pot sa nu amintesc si faptul ca nu este de acceptat sa epuizam, pe termen scurt, resursele de care dispunem, nu trebuie sa blocam dezvoltarea, progresul.

T.B.: Tocmai, tinand seama si de domeniul pe care il reprezentati, pe care il slujiti potrivit profesiei dumneavoastra, in calitate de om de stiinta, cred ca se impune a mai remarca faptul ca este necesara o utilizare a resurselor potrivit unui triplu criteriu al eficientei – economica, sociala si ecologica.
I.H.: Exact. Trebuie cantarita bine folosirea resurselor, tinandu-se seama nu numai de nevoile imediate, ci si de cele de larga perspectiva. Ma gandesc nu numai la domeniul meu de specialitate, ci si la altele, cum ar fi domeniul forestier. Trebuie asigurata o exploatare in asa fel incat sa se regenereze aceasta resursa esentiala. Apoi, trebuie sa existe un regim specific de valorificare diferentiat pe categorii de resurse, regenerabile si neregenerabile. Pentru ca ati facut aluzie la chimie, nu pot sa nu constat, cu un imens regret, ca industria noastra chimica a fost, practic, lichidata. Am citit zilele acestea ca se inchid inca patru fabrici de ingrasaminte. Alte trei sau patru s-au inchis deja. Trebuie sa importam ingrasaminte chimice pentru agricultura, desi avem resurse; stim sa le producem, inclusiv in conditii favorabile din punct de vedere economic.

T.B.: Exista – si aici, in valorificarea resurselor – o experienta nationala care nu trebuie irosita. Ceea ce, de asemenea, se cuvine sa intre in campul vizual al celor antrenati in procesul de conturare a amintitului Proiect National.
I.H.: Si aceste aspecte se cer abordate intr-o viziune strategica adecvata. Nu limitandu-ne la profitul imediat. Trebuie sa ne gandim si la generatiile urmatoare. In acelasi timp, se impune sa tinem seama si de ceea ce exporti, materii prime sau produse cu valoare adaugata mare. Din pacate, multe produse destinate exportului au o valoare adaugata mica.

T.B.: In continuitatea elementelor prezentate se impune, cred, sa se spuna transant ca o imensa cantitate de idei, de solutii, rod al fructificarii materiei cenusii nationale, este desconsiderata de catre multi decidenti. S-a asternut un strat gros de colb peste studii de cea mai mare valoare.
I.H.: Strategia cercetarii, ca de altfel multe documente de acest fel, are prevederi foarte ambitioase, dar se afla inca departe de a se realiza. Putinatatea resurselor de ordin financiar, material reprezinta o cauza, dar doresc sa fac o afirmatie care, probabil, nu va fi pe placul unora: nu banii sunt prima conditie, ci calitatea oamenilor. Or, in aceasta privinta, trebuie sa se faca inca mai mult si mai bine. Avem datoria sa incurajam elitele, adica sa fie „exploatati“ (cred ca se simt ghilimelele) cei care pot sa ofere ceva consistent, in toate domeniile. Fortele acestea se cer „exploatate“ in mod concentrat si concertat.

T.B.: Ne intoarcem, astfel, la tema unui consens national pentru un proiect national.
I.H.: Avem nevoie de o viziune integratoare. Ar fi necesara o mai buna conlucrare intre fortele de care dispunem si – aici, probabil – este si vina noastra, a Academiei Romane, ca nu realizam, in suficienta masura, acest obiectiv esential. Este necesara si o mai buna conlucrare cu Ministerul Educatiei, mai cu seama in ceea ce priveste cercetarea din universitati, si cu institutele nationale de cercetare si dezvoltare din toate domeniile. Nu prea stim unii de altii ce facem, nu exista o corelare a activitatilor indreptate spre aceleasi tinte de importanta nationala. Mai ales la acestea ma refer.

T.B.: S-ar cuveni sa se identifice, deopotriva, urgentele si prioritatile, deoarece – in caz contrar – resursele, umane si materiale, nu vor fi utilizate rational, eficient.
I.H.: In aceasta privinta putem sa luam drept repere ceea ce se intampla in plan international. A devenit cat se poate de evident ca temele referitoare la sanatate, la alimentatie, la educatie sunt prioritare. Ne putem orienta dupa asemenea optiuni.

T.B.: Prioritatile nu se pot stabili decat in functie de viziunea sistemica. O demonstreaza cat se poate de elocvent si Strategia Europa 2020 la care – ca sa spun asa – Romania este parte, ca stat membru al UE.
I.H.: Anul 2020 este si nu este departe...

T.B.: Din anumite puncte de vedere este chiar foarte aproape.
I.H.: In respectiva Strategie se vorbeste foarte mult despre crestere economica, dar nu despre orice fel de crestere, ci despre una care sa fie, inainte de toate, inteligenta. Acest aspect merita sa fie aprofundat. Este vorba atat despre continutul ei, cat si despre modalitatile prin care poate fi realizata. Este vorba despre cercetare, despre inovare, despre educatie, adica exact domenii prioritare, in sensul evocat pana acum. In ceea ce priveste racordarea la cerintele Strategiei Europa 2020 consider ca trebuie sa facem si pasi importanti pe planul coordonarii eforturilor si amintesc aici demersurile pentru constituirea unui Consiliu National pentru Dezvoltare Durabila, organism care ar putea sa atraga si politicieni si oameni de stiinta si exponenti ai mediului de afaceri pentru ca, impreuna, sa gandeasca o crestere economica inteligenta. Pentru ca specialistii, fara politicieni, fara factori de decizie la nivel national, nu pot sa rezolve problemele la care ne-am referit in convorbirea noastra. Pana la urma, trebuie sa intervina decizia politica.

T.B.: Odata cu exprimarea sperantei ca se va actiona in consecinta, va multumim pentru aprecierile dvs. de larg interes si in randurile cititorilor nostri.
I.H.: Va rog sa primiti si multumirile mele.