Mesaje din eter pentru cei care au fost, sunt si vor fi
Data: 16-31 ianuarie 2011
Anul 1926 a demarat, in tara noastra, cu intrarea in vigoare a Decretului regal de aplicare a Legii radiofoniei. A fost momentul declansator al unui proces in care inginerii au constituit elementul esential, ca marturie peste timp a implicarii lor nu numai in creatia tehnico-stiintifica de avangarda, ci si in comunicarea de masa, prin tot ceea ce aceasta presupune, de la transmiterea informatiei pana la cultivarea valorilor. In conditiile actuale, cand emisiunile de radio si de televiziune (acestea din urma, un „copil“ al Radioului) fac parte din cotidianul cel mai banal, cine mai stie care au fost inceputurile? Merita, insa, sa le evocam, din motive pe care randurile de fata isi propun sa le aduca in atentia cititorilor.
Decretul regal evocat constituia consacrarea valabilitatii unei creatii ingineresti din Institutul Electrotehnic al Universitatii din Bucuresti, institut in al carui laborator s-a construit si a intrat in functiune, cu un an in urma, in 1925, primul receptor radiofonic romanesc – o creatie originala care purta amprenta creatiei stiintifice si tehnice a directorului Dragomir Hurmuzescu. Se incununa, astfel, o cariera stralucita de inventator (a creat si electroscopul si un izolator dielectric cunoscute cu numele sau), care a cantarit greu la primirea in randurile membrilor corespondenti ai Academiei Romane, in 1916. Astfel, in randurile personalitatilor cu un remarcabil rol de pionierat in diferite domenii ale stiintei si tehnicii, se cuvine sa-l mentionam, la loc de frunte, pe Dragomir Hurmuzescu, denumit, pe buna dreptate, „parintele radiofoniei romanesti“.
Remarcabil este faptul ca personalitatea celui evocat aici s-a manifestat puternic in spatiul public, in sensul ca a urmarit, cu o exemplara perseverenta si determinare civica, fructificarea rezultatelor de laborator.
Tot in urma cu 85 de ani, Dragomir Hurmuzescu, fondator al Asociatiei Prietenii Radiofoniei, a inceput demersurile pentru infiintarea Postului National de Radio. In aceasta calitate a organizat, la 13 iunie 1926, primul Congres al radiofonistilor romani. I s-a incredintat conducerea Comisiei pentru pregatirea functionarii Societatii de Difuziune Radiotelefonica, iar, la 15 noiembrie in acelasi an, a initiat subscriptia publica pentru acoperirea cotei de actiuni a particularilor la amintita societate.
Intre timp, la Institutul Electrotehnic, a continuat activitatea condusa de Dragomir Hurmuzescu si, astfel, s-au realizat primele posturi profesioniste de emisie radio, pe unde scurte, potrivit proiectului unui remarcabil inginer, Emil Patrascu. In acest fel, pas cu pas, s-a pregatit momentul de la 1 noiembrie 1928, cand a avut loc prima emisiune oficiala a Societatii de Difuziune Radiotelefonica din Romania. Presedinte al societatii a fost ales profesorul Dragomir Hurmuzescu. Vizionar, el scria in primul numar al revistei Radiofonia (9 noiembrie 1928) ca „radiofonia va deveni – si la noi – un instrument foarte pretios de comunicatiuni rapide, de stransa legatura sufleteasca si de intensa cultura in profunzimea maselor“.
N-a fost deloc usor sa se ajunga la momentul primei emisiuni radiofonice romanesti. Emotiile lui Dragomir Hurmuzescu au atins cote maxime in acea memorabila seara de 1 noiembrie 1928. Credem ca nu este lipsit de interes sa redam, pe scurt, relatarea celebrului muzician Mihail Jora. Totul fusese pregatit pentru inceperea programului la ora 21. Numai ca, la ora 20,55, pianistul care trebuia sa inceapa emisiunea a anuntat ca este indisponibil. Atunci, Jora s-a dus la pian si a interpretat piese clasice timp de o jumatate de ora. Urma un concert de vioara, dar nici protagonistul acestui moment nu s-a prezentat. I-a luat locul un violonist din modesta orchestra a institutiei. La punctul al treilea era programata o cantareata, care, de asemenea, nu s-a prezentat. Unul dintre inginerii prezenti a citit – pentru intervalul respectiv – o poveste de Andersen. Cand, la ora 22,30, totul s-a terminat, Dragomir Hurmuzescu a mai avut puterea sa spuna „Sa fie intr-un ceas bun!“. Si au fost, de atunci, milioane de... ceasuri in eter, unele mai bune, altele nu prea, dar radiofonia romaneasca isi spusese cuvantul, deschizand un drum marcat de remarcabile pilde ale inaintasilor, veritabile modele pentru generatiile de acum si pentru toate cele care vor veni.