Perceptia inginerului la nivel european

Demers pentru o autentica reforma educationala
Analiza unei teme atat de complexe impune un demers la fel de complex, subordonat identificarii directiilor principale de evolutie a lumii in care traim. De aceea, pentru a da raspunsuri satisfacatoare la ceea ce putem sa numim o veritabila „comanda sociala“, este strict necesar sa luam in considerare o serie de procese si fenomene definitorii pentru prezent si viitor, incepand cu globalizarea, continuand cu noile dimensiuni ale comunicarii, pentru a incheia cu consecintele orientarii tot mai pronuntate catre cultivarea profesionalismului si eticii fara de care acestea nu pot fi receptate si rezolvate, cel putin, satisfacator pentru o autentica reforma educationala. Tocmai de aceea se impune a recunoaste, din start, faptul ca ultimele decenii sunt puternic marcate de criza sistemului educational mondial care apare ca o criza lenta si persistenta si careia nu i s-a gasit pana acum remediul. Universitatile sunt supuse mereu observatiilor critice ale exponentilor economiei, administratiei publice, politicienilor, industriei si sunt permanent confruntate cu exigentele crescande ale profesiunilor si specialitatilor existente si, mai ales, ale celor care apar in prezent si se contureaza pentru viitor.
Fara a adopta tonul catastrofic specific celor care se refera la crize, trebuie spus ca situatia este legitim ingrijoratoare si impune abordari adevarate. In functie de resursele de care dispunem, este necesara o examinare realista si, deopotriva, constructiva pentru a gasi remedii la neajunsuri, inclusiv ca modalitate de operare a unor reparatii la un sistem vechi – si, indeosebi, pentru a schita innoiri dezirabile – sub forma unor proiecte pentru viitor.
Se recunoaste ca omenirea intra intr-o era a cunoasterii, o editie ameliorata a erei informaticii produsa de cea de-a treia revolutie in istoria civilizatiei umane. Volumul, complexitatea si rapiditatea acumularii si aprofundarii cunostintelor fac ca intrebarea Ce stii? sa-si piarda semnificatia conventionala. Ce stie un om reprezinta o sfera definita, bine delimitata, comensurabila, care satisface o necesitate, dar nu este si suficienta.
Sub presiunea cerintelor economiei, intrebarea-cheie a devenit: Ce stii sa faci? Era cunoasterii nu se refera la cunostinte, pur si simplu, ci la cunostintele utilizate. Detinatorilor de cunostinte li se adauga si alte atribute, in primul rand capacitatea de a inova si, in al doilea rand, pentru a fi aplicabile, cunostintele nu se pot margini la sfera tematica, specifica, proprie fiecarui domeniu de activitate, ci trebuie sa cuprinda si principiile bazate pe experienta. Era cunoasterii capata chiar enuntul-binom: cunostinte si pricepere.
In aceste timpuri, dezbaterea consacrata problemelor complexe ale educatiei s-a transformat intr-o disputa intre inovatori, in cea mai mare parte, exponenti ai intreprinzatorilor, apartinand sectorului privat si sustinatorii stiintei ca bun public.
Nu trebuie, insa, sa adoptam o atitudine maniheista, ori-ori. Este nevoie sa acceptam un sistem educativ precumpanitor public, cu accentul pe aplicatii, relevanta profesionala, flexibil si inovatoar, astfel incat exigentele evocate sa fie satisfacute intr-o maniera dezirabila.
Nevoia neintrerupta de adaptare a invatamantului la o lume in schimbare este extrem de importanta pentru ca mediul social si stiintific este el insusi intr-o continua mutatie cu o iuteala fara precedent, incat reforma nu poate fi eficienta, in sistemul ei sacadat, cu reforme periodice. O legislatie adecvata si flexibila, transcrisa in reglementari concise si suficient de elastice pentru adaptarea la varste diferite si schimbari continue, reprezinta un deziderat justificat de intreaga evolutie a umanitatii.

Educatia continua si interdisciplinaritatea stiintei
Doua directii principale au fost adoptate si au primit girul oficial al tarilor cu nivelurile cele mai inalte de dezvoltare: educatia continua si promovarea multidisciplinaritatii stiintei.
Educatia continua, numita si permanenta, se afla azi sub multe presiuni si provocari, in primul rand, prin procesele si fenomenele demografice care isi spun, din plin, cuvantul. Speranta de viata a crescut, iar perioada activa de manifestare a indivizilor s-a prelungit. Se poate considera drept cadru de derulare continua a procesului de invatare intervalul de varsta 16 – 76, perioada in care un individ poate duce, de regula, o viata autonoma si exercita o anumita profesie. Varsta de 16 ani este aleasa ca punct de plecare, deoarece se presupune ca, pana atunci, vocatia si aspiratiile unui individ in directia optiunii pentru viitoarea profesie se prefigureaza, chiar si intr-o forma ce poate fi corectata ulterior. Deci, ideea de baza ar putea fi urmatoarea: pregatirea nu este incheiata odata cu ciclul de invatamant, ci se prelungeste pentru sase decenii.
Sociologic se inregistreaza fenomenul mobilitatii profesionale, din ce in ce mai larg raspandit simultan, atat in privinta locului de munca, cat si a profesiunii insasi. Invatarea virtuala de azi, lectiile la distanta, cursurile serale, Internetul, ofera suficiente mijloace ca dubla activitate, invatarea si munca, sa fie definitorie pentru omul contemporan. Fragilitatea cunoasterii cere introducerea unei proceduri radicale de reciclare pe parcursul intregii vieti. Aceasta cerinta se cere reglementata urgent si in tara noastra.
A doua idee cardinala care a marcat ultimele doua decenii vizeaza interdisciplinaritatea stiintei. Prin urmare, educatia permanenta se refera la formele educatiei; interdisciplinaritatea priveste continutul ei. Eficienta echipei de cercetare este mai mare cand membrii ei au o formatie multidisciplinara, decat daca ar fi formata din specialisti intr-o singura disciplina.
Cele doua curente puternice din lumea contemporana – educatia continua si interdisciplinaritatea – sunt interconectate si ambele se bazeaza pe segmente constituite, cvasi-rigide, ale cunoasterii, care sunt disciplinele.
Pentru a ajunge la masurile strict necesare pentru aplicarea ideilor de educatie continua si multidisciplinaritate este nevoie de o reforma a sistemului de educatie si anume se propune desfacerea (nu neaparat disolutia) disciplinelor in portiuni mai mici numite module. Este un concept pe baza unei relative autonomii fata de restul disciplinei care se combina cu module ale altor discipline in aliante pentru rezolvarea unor probleme complexe. Pe plan didactic, modulul exista sub forma de capitol sau capitol de curs.
In afara avantajelor legate de eficienta, respectiv economisirea efortului, simplificare si coerenta, apare un nou rezultat: posibilitatea curriculumului individual. Este o perspectiva care il pune in drepturi pe individ, ca sursa si subiect principal al invatarii. Este vorba despre o tranzitie care poate fi realizata ca un proces lent.
Aceste consideratii preliminarii ne apropie de tema noastra principala.

Viziunea europeana si solutiile nationale
La nivelul Uniunii Europene, ca si in toate celelalte tari dezvoltate, se observa un declin al interesului tinerelor generatii in ceea ce priveste studiile ingineresti. Marile companii de astazi importa ingineri din afara Europei sau prefera ca activitatile ingineresti sa se desfasoare in strainatate. Oricum, responsabilitatea pentru identificarea unor solutii se afla in sarcina fiecarei tari, nu a Uniunii, in ansamblul ei. O actiune coordonata si patronata de institutiile UE va fi mult mai promitatoare.
In acest sens, se impune a releva cateva fapte si date. Inainte de toate, se cere subliniat ca Federatia Europeana a Organizatiilor Nationale Ingineresti (FEANI) reuneste asociatiile nationale din 30 de tari de pe continent, adunand impreuna mai mult de 350 de asociatii nationale de profil, toate recunoscute in statele de origine ca fiind reprezentative pentru profesia de inginer la nivel national. FEANI reprezinta interesele a aproximativ 3,5 milioane de ingineri din Europa. De pe aceasta pozitie remarcabila a elaborat un proiect privind politica educationala. Asupra acestuia imi voi concentra atentia din motive lesne de inteles, in contextul evocat pana acum.
Proiectul are la baza urmatoarele recomandari:
– Stiinta si tehnologia ar trebui sa fie prezentate intr-o maniera moderna, practica si atractiva in educatia primara si secundara;
– Educatia sta la baza stiintei si tehnologiei;
– Trebuie acordata o atentie speciala atragerii segmentului feminin catre inginerie;
– O atitudine pozitiva pentru invatarea pe termen lung;
– Ingineria trebuie impartasita de pe o pozitie pozitiva si care sa ii atraga si pe altii.
Educatia este fundamentul pentru inovare.
Daca Europa devine competitiva si prietenoasa cu inovarea promovata de liderii politici, pot fi identificate o multitudine de provocari. Ele pot fi rezumate intr-o anumita succesiune cu comentariile de rigoare:
1. Cresterea interesului tinerilor in stiinta si tehnologie
Esecul in problemele educationale din tehnologie si stiinta vor duce inevitabil la blocarea fenomenului de dezvoltare tehnologica. Problemele nu pot fi rezolvate doar prin accentul pus pe capacitatea institutiilor de invatamant superior de a atrage oamenii catre stiinta si tehnologie.
Exista o cerinta fundamentala ca elevii din scoala primara si secundara sa aiba o motivatie a interesului in tehnologie.
2. Cresterea interesului publicului pentru tehnologie
Toti avem nevoie sa intelegem mult mai profund avantajele si riscurile pe care le presupune utilizarea tehnologiei pentru a participa la procesele democratice de dezvoltare.
3. Consolidarea dezvoltarii durabile prin tehnologie
Schimbarile de mediu cu care se va confrunta omenirea in viitorul apropiat trebuie solutionate cat mai rapid utilizand tehnologia si stiinta.
Tehnologia trebuie insa dezvoltata pentru a raspunde problemelor viitoare. Dar, mediul nu este singura zona unde tehnologiile trebuie sa raspunda provocarilor.
O munca efectiva, o crestere a productivitatii si a sustinerii sociale vor necesita si tehnologii mult mai dezvoltate tinand seama de evolutia demografica.

Tinerii si stiinta
De aici decurg o serie de considerente legate de frecventa unor probleme care solicita solutii, rezolvari adecvate precum:
– lipsa profesionistilor in stiinta si tehnologie;
– tinerii, in special femeile, nu sunt interesati de stiinta si tehnologie;
– stiinta este prezentata tinerilor dintr-o perspectiva invechita;
– profesorii din scoala primara si secundara nu au suficiente competente pentru stiinta si tehnologie;
– tinerii nu poseda cunostintele necesare pentru a profesa in domeniul stiintific;
– foarte putini tineri se indreapta catre studiile superioare pentru a pastra o economie competitiva si pentru a scadea rata celor care absolva doar un ciclu secundar;
– rata absolventilor de studii superioare este foarte scazuta;
– atractivitatea si calitatea invatamantului ingineresc din Europa trebuie imbunatatita;
– abilitatile pentru un invatamant continuu si posibilitatea continuarii dezvoltarii profesionale trebuie avute in vedere;
– trebuie rezolvate prejudecatile in ceea ce priveste femeile inginer.
Ce poate fi facut?
Provocarile de mai sus cer un angajament al factorilor de decizie, al structurilor din invatamant, din industrie sub semnul a tot ceea ce reprezinta profesia de inginer.
A lucra cu perioade lungi de timp nu rezolva problemele. Chiar daca universitatile tehnice europene ar dubla maine numarul studentilor, tot nu ar fi acoperita nevoia de ingineri de la sfarsitul decadei care incepe.
Cum mai remarcam, inainte de toate, este nevoie de cresterea atractivitatii stiintei si tehnologiei in educatia primara si secundara.
Proiectul international de cercetare Relevanta stiintelor in educatie (ROSE) a aratat importanta invatarii stiintei si tehnologiei, astfel cum sunt ele percepute de tinerii de 15 ani din toata lumea. Acest proiect a demonstrat ca tinerii, in special cei din tarile dezvoltate, au interes scazut, aproape nul, pentru stiinta si tehnologie.
Pornindu-se de la aceasta dramatica realitate, se recomanda ca:
– Tot ceea ce are nevoie un inginer trebuie sa se regaseasca in disciplinele predate in scoala primara si secundara. Adesea, imaginea inginerilor prezentata tinerilor este una invechita, falsa sau stereotipa si nu reflecta multitudinea de sarcini carora trebuie sa le faca fata un inginer, astazi. Construirea unei identitati conteaza foarte mult cand alegem modalitatile de efectuare a actului educational.
– Cunostintele despre dezvoltarea stiintei si tehnologiei ar trebui sa constituie o parte esentiala a extinderii studiilor de catre profesori. Aceste studii trebuie planificate si realizate in cooperare cu profesionistii din Stiinta, Inginerie si Tehnologie.
– Metodele de predare a stiintelor naturale in scoli ar trebui sa fie imbunatatite, dandu-le elevilor o privire de ansamblu asupra acestor subiecte. Aplicatiile practice ar trebui sa fie mult mai vizibile. Subiectele ar trebui sa incite curiozitatea, sa inspire si sa fie distractive, chiar daca necesita foarte multa munca.
– Educatiei tehnologice ar trebui sa i se acorde o mai mare importanta, ori ca subiect separat de studiu, ori inclus in cadrul stiintelor naturale si competentelor de formare. In acelasi timp, exemplele aplicate ar fi mult mai relevante pentru viata de zi cu zi si mult mai atractive pentru baieti si fete.
– Institutiile de invatamant superior tehnic ar trebui sa organizeze evenimente speciale pentru elevi, profesori si sfatuitori pentru a le da posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra varietatii de slujbe din domeniul tehnic, inclusiv prin evidentierea experientelor pozitive in inginerie.
– Profesia tipica de inginer nu mai exista. In schimb, profesia de inginer este perceputa ca un domeniu foarte variat. La acest nivel, atentia ar trebui focalizata pe o trecere mult mai lenta de la invatamantul secundar la cel superior. Este important si ca elevii sa aiba o imagine realista a cerintelor studiului din diferitele institute de invatamant superior.
Trebuie imbunatatita calitatea invatamantului ingineresc.
Aproximativ 1,5 milioane de ingineri din intreaga lume au absolvit in 2007 si numarul creste anual. Intr-o competitie globala cu China, India si alte economii dezvoltate, Europa nu poate concura ca volum. In plus, multe tari europene se vor confrunta cu probleme de repartitie pe piata muncii, din moment ce multi dintre inginerii existenti se vor retrage la pensie in urmatorii 10 ani si nu vor fi inlocuiti de tineri.

Valorificarea avantajelor competitive
Calitatea superioara a invatamantului ingineresc, precum si competentele inginerilor sunt un avantaj competitiv pentru Europa, un avantaj care ar trebui dezvoltat mai departe si favorizat.
Ce trebuie facut?
– Calitatea educatiei sa fie utilizata ca principal criteriu pentru finantarea publica a institutelor universitare.
– O atentie speciala ar trebui sa li se acorde abilitatilor pedagogice de invatare, mai ales prin imbunatatirea relatiei student-profesor.
– Stoparea ratei de abandon universitar din primul an prin facilitarea intelegerii matematicii si a altor discipline teoretice, ceea ce, neindoios, va duce la cresterea numarului de absolventi;
– Continutul si metodele de studiu ale programelor in inginerie trebuie sa intruneasca nevoile pietei muncii pentru intreaga societate. Aceasta presupune cunostinte solide actualizate permanent si o cooperare continua intre partile interesate din domeniul tehnic.
– Educatia inginereasca trebuie sa pregateasca studentii pentru a fi foarte buni pe plan profesional, moral si responsabili social.
– Disciplinele de studiu ingineresti dificile, laborioase si complexe au nevoie sa fie sustinute prin programe specifice de consultatii.
Exigentele enumerate duc la concluzia, inevitabila, potrivit careia educatia si cercetarea in domeniul tehnic trebuie finantate la nivelul cerintelor.
Tehnologia detine un rol foarte important in competitivitatea Europei pe piata globala si in dezvoltarea sustinuta a planetei pe care locuim. Daca Europa nu investeste in stiinta si educatia inginereasca, economia, mediul inconjurator, oamenii vor avea foarte mult de suferit.
In legatura cu toate aceste aspecte, se recomanda ca finantarea si resursele pentru educatie si cercetarea in domeniul tehnic sa fie in concordanta cu importanta tehnologiei pentru societatea europeana. Ceea ce nu e cazul bugetului european de astazi, in conditiile in care politica agricola comuna si fondurile structurale reprezinta aproximativ 80% din alocari, adica 133,8 miliarde de euro in 2009, in comparatie cu 11,8 miliarde de euro alocati cercetarii, educatiei si dezvoltarii informaticii, cercetarii si tehnologiei. O mai mare parte a bugetului ar trebui realocat acestor domenii.

Atragerea femeilor catre inginerie
In legatura cu prioritatile, apare necesar sa se acorde o atentie speciala atragerii tinerelor catre inginerie.
Astfel, cum rezulta din proiectul „Revolutia stiintei in educatie“, exista o diferenta in ceea ce priveste genul persoanelor tinere interesate de stiinta si tehnica. Avand in vedere ca fetele depasesc numarul baietilor in ceea ce priveste participarea la educatia superioara (123 de femei inscrise la 100 de barbati), problema genului este una serioasa.
Se recomanda:
– Sa fim mult mai sensibili in ceea ce priveste genul. Comisia Europeana ar trebui sa dezvolte un ghid care sa spuna ce trebuie facut in acest sens.
– Elevele ar trebui, de mici, sa fie incurajate individual pentru a alege cariere in inginerie si stiinte naturale, cariere in matematica si tehnologia informatiei, chimie, fizica. Programele pentru promovarea egalitatii intre sexe ar trebui sa existe nu numai pe hartie, ci si in realitate. Profesoarelor din ciclul primar ar trebui sa li se asigure un ajutor specializat in predarea stiintelor naturii si incorporarea acestor aplicatii in sistemul de predare.
– Exemple pozitive ar putea fi gasite in Norvegia, unde un proiect de cercetare in derulare are ca scop dezvoltarea mijloacelor de predare si ajutorul acordat pentru imbunatatirea recrutarii si a balantei dintre sexe, precum si reducerea abandonului in studierea matematicii, stiintei si tehnicii.
– Avem nevoie de modele vizibile pentru tineri – atat pentru baieti, cat si pentru fete. Ar trebui sa fie aleasa cea mai buna practica de promovare a modelelor, a personalitatilor.
– Programele de recrutare pentru studente s-au dovedit a fi unele de succes. In Germania, proiectele care au drept scop atragerea tinerelor in stiinta, inginerie si tehnologie aduc impreuna femeile model si studenti, via evenimente si media. Alte tari au proiecte similare care ar trebui continuate si extinse.
– Mentinerea prin finantare europeana a programelor pentru tinerele studente este un mod interesant de a-i pastra pe studentii buni. Sunt necesare evaluari, descrieri si diseminari ale bunelor practici.
Este in interesul fiecaruia sa investeasca in pregatirea profesionala continua, ceea ce presupune angajarea mult mai rapida si sprijinul pentru o cariera solida.
Industria, companiile si alti angajatori pot beneficia de pe urma pregatirii suplimentare profesionale in domeniul inovarii, in produsele noi, toate vazute prin prisma membrilor individuali. Invatarea continua si pregatirea profesionala continua sunt componente esentiale ale educatiei, privita ca un tot, si de aceea FEANI are o politica speciala in acest sens.
– Scolile primare si secundare sa incerce sa le induca elevilor lor pasiunea pentru studiul continuu. De asemenea, scolile trebuie sa se asigure ca elevii stiu cum sa invete si cum sa deprinda procesul invatarii.
– Universitatile sa continue sa ii sprijine pe studenti sa invete si sa ii incurajeze pe absolventi sa isi continue pregatirea profesionala.
– Angajatorii sa investeasca in pregatirea profesionala continua a angajatilor lor. A avea angajati competenti este crucial pentru orice angajator care doreste sa reuseasca.
– Cei care asigura cursurile ar trebui sa ofere o gama variata de produse necesare pregatirii potrivite cu cerintele inginerilor, precum si cu cerintele angajatorilor.

Contracararea stereotipurilor perceptiei publice
Ingineria trebuie transmisa intr-o maniera pozitiva si ca sursa de inspiratie.
Trebuie sa schimbam modul cum transmitem mai departe informatii despre studiul ingineriei si profesia in sine, pentru a sparge stereotipurile perceptiei publice, comune a ceea ce reprezinta inginerii, adica persoane rupte de realitate si insensibile la nevoile oamenilor. Trebuie sa schimbam atat tonul, cat si continutul conversatiei despre ingineri si sa cream mesaje pentru ca publicul larg sa ii perceapa pe ingineri astfel cum sunt acestia in realitate. Aceasta este valabil atat la scoala, cat si in randurile publicului larg.
Exista si in privinta respectivelor exigente o serie de recomandari, demne de tot interesul nostru, cum sunt:
– Media sa fie o sursa sigura de informatie. Misiunea educationala a media este aceea de a prezenta tehnologia si tehnica prin prisma importantei, precum si a avantajelor si a riscurilor. Astfel, este posibil sa se anime cetatenii sa ia parte la decizii in ceea ce priveste utilizarea, acceptarea si consecintele tehnicii.
– Marile realizari ingineresti ar trebui sa fie mult mai vizibile, la fel cum sunt marile realizari arhitecturale. Un asemenea obiectiv poate fi realizat prin publicitate, campanii de comunicare si acordarea unui premiu european pentru ingineri.
– Trebuie sa fie foarte vizibil potentialul studentilor in inginerie referitor la contributia lor pentru bunastarea omenirii si dezvoltarea sustinuta a intregii societati.
– Ar trebui constituit un grup de lucru la nivel european, cu responsabilitatea gasirii si proiectarii unor povesti despre ingineri care sa fie transmise la nivel national. Exista o nevoie reala de comunicare in randul inginerilor.
– Anul international al chimiei, 2011, ar putea fi un exemplu pentru depasirea temerilor in ceea ce priveste lipsa de cunostinte si comunicare.
Pe termen scurt se vor revedea recomandarile si initiativele dupa ce se va verifica cate anume din pachetul de masuri au fost adoptate de guvernele sau institutiile la nivel european sau national, cate au avut efect.
Fiind constienti de lipsa de ingineri din Europa, noua strategie UE 2020 are sanse mari sa aiba succes, numai in cazul in care cererea de „mai multi ingineri pentru Europa“ poate fi satisfacuta pe termen scurt, mediu si lung.
Nu numai FEANI, dar si alte organizatii detin dovezi ca este nevoie de o actiune coordonata la nivel european in scopul de a stopa dezinteresul tinerilor in domeniul educatiei ingineresti si al stiintei, in general.
Cum se vede, prin toate aceste elemente se coaguleaza o viziune unitara, sistematica, se releva un mod de abordare coerent, care ne ajuta direct la decelarea mijloacelor de actiune practica. Este, astfel, un model demn de urmat.
(Continuare in numarul viitor)

(N.R.: Precizam ca subtitlurile apartin redactiei)