Relatia standardizare - mediul universitar
Data: 16 - 31 ianuarie 2012
Cum bine se stie, standardele exista de multa vreme. In anul 1906, la Philadelphia (SUA), s-a infiintat Comisia Electrotehnica Internationala (CEI), ale carei standarde in domeniul electricitatii au devenit obligatorii pe plan international inca din anul 1908. Romania a fost primita in CEI in anul 1920, presedinte (perioada 1964 - 1968 si coordonator - cu deosebite succese) din partea tarii noastre fiind acad. Remus Radulet.
In celelalte domenii (cu accent pe ingineria mecanica), munca de pionierat a fost facuta de Federatia Internationala a Asociatiilor Nationale pentru Standardizare (International Federation of the National Standardizing Associations) - ISA, creata in 1926 si care si-a incetat activitatea din cauza celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in 1942.
In 1946, reprezentantii a 25 de tari au decis sa creeze o organizatie mondiala de profil, in scopul facilitarii coordonarii internationale si unificarii standardelor industriale. Organizatia Internationala pentru Standardizare (International Organization for Standardization) - ISO a inceput sa functioneze oficial la 23 februarie 1947, Romania fiind membru fondator. Primul standard ISO, intitulat Temperatura standard pentru masurarea lungimilor din industrie, a fost publicat in anul 1951.
Inceputurile standardizarii in Romania dateaza din perioada premergatoare celui de-Al Doilea Razboi Mondial, primele standarde cu caracter national fiind adoptate in intervalul 1937 - 1938 in cadrul AGIR - Asociatia Generala a Inginerilor din Romania. Sa rememoram: ? aprilie 1929 - infiintarea Comisiei Normalizarii industriei romanesti. ? proces verbal nr. 9/1929 al Consiliului de Administratie AGIR pct. 15 „Ca urmare adresei Ministrului Industriei si Comertului care ne face cunoscut infiintarea noului Oficiu de Rationalizare si Normalizare, Consiliul decide a se cere ca acest oficiu sa fie completat prin un delegat AGIR si, de asemenea, a i se trimite publicatiile si buletinul AGIR“. ? in februarie 1948, a luat fiinta CR-NOR-AGIR (Centrul Roman de Normalizare AGIR) care a intocmit primele proiecte de standarde concepute si elaborate in mod realist si stiintific: 98 proiecte de standarde aparute in 1948 in 5 numere ale „Buletinului de Normalizare AGIR“.
La 14 noiembrie 1948 se infiinteaza Comisiunea de Standardizare Romana. Dupa o serie de reorganizari, la 15 septembrie 1970 ia fiinta Institutul Roman de Standardizare - IRS (Hotararea Guvernului Romaniei nr. 224 din 10 aprilie 1995 privind organizarea si functionarea IRS), organism al administratiei publice centrale, care functioneaza pana in 1998.
Anul 1998 a coincis cu o profunda reforma institutionala: organismul national de standardizare - Institutul Roman de Standardizare devine, in baza Ordonantei Guvernului nr. 39/30 ianuarie 1998 (modificata prin OG nr. 44/27 iulie 1998) Asociatia de Standardizare din Romania - ASRO, asociatie de drept privat, fara scop lucrativ, persoana juridica (sentinta civila nr. 205/1998), organizata si functionand in baza Legii nr. 21/1924 si apoi OG nr. 2/2000. S-a realizat, astfel, alinierea la normele europene printr-o reforma institutionala in standardizarea nationala, transferandu-se responsabilitatile in domeniu catre cei care sunt principalii beneficiari ai activitatii.
Recurs la memoria istoriei
In decursul existentei lor, este posibil ca, la un moment dat, unele organizatii sa fi considerat standardele drept un jargon tehnic politicos si de mica importanta. Dar omenirea a avansat in timp si gandire, astazi standardele reprezentand baza pentru largirea scopurilor afacerilor prin crearea conceptului de standardizare strategica, constituind conditii indispensabile pentru buna desfasurare a activitatii celor care au preocupari cu rezultate hotaratoare in deciziile tehnice, economice, organizatorice si sociale. Cele mai recente studii germane au scos in evidenta, nu fara a produce o surpriza in randul specialistilor, ca standardizarea ocupa locul doi, dupa mijloacele materiale, intre elementele care determina succesul in afaceri al unei firme. Justificarea acestei pozitii este data de faptul ca existenta standardelor intr-o firma, precum si o preocupare pentru implementarea acestora in activitate, determina un nivel tehnic si calitativ ridicat pentru produsele/serviciile oferite clientilor, precum si ridicarea gradului de competenta a personalului, care va putea face fata oricator provocari venite din partea concurentei.
Standardele faciliteaza accesul fiecaruia la produse, structuri si servicii, cuprinzand consideratii referitoare la ergonomie, securitate, la metode de incercare armonizate si multe altele, axate toate pe o accesibilitate sporita. Standardele constituie, de asemenea, o platforma pentru diseminarea inovatiilor tehnologice atat in statele dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare, facilitand o dezvoltare mai rapida a pietelor si a schimburilor comerciale internationale.
Standardele contribuie, in mod esential, la construirea pietei interne in cadrul marii piete europene si permit producatorilor si consumatorilor sa beneficieze de avantajele eliminarii barierelor tehnice din calea comertului si a indeplinirii cerintelor de siguranta, garantate intotdeauna de standarde. Ca regula, aplicarea standardelor este voluntara, dar devine obligatorie cand acest lucru este cerut expres de directivele europene (standarde armonizate) sau de legislatia nationala.
Un standard reprezinta un nivel de experienta si tehnologie care face ca prezenta industriei, a scolilor politehnice in elaborarea acestuia sa fie indispensabila. Necunoasterea rolului standardizarii si a avantajelor participarii la aceasta activitate de catre operatorii economici duce la concluzia ca potentialul strategic al standardelor nu este complet apreciat, iar decizia de a participa la procesul de standardizare este luata numai pe baza analizei costului si a consumului de timp.
Pentru a se adapta mult mai repede si corect din punct de vedere tehnologic, operatorii economici trebuie sa cunoasca standardele din domeniul lor de activitate, sa le respecte si sa le utilizeze permanent in functie de necesitatile dictate de piata pe care activeaza. Aceasta flexibilitate tehnologica este posibila pentru ca operatorii economici pot sa cunoasca in avans solutiile tehnice propuse in proiectele de standarde europene si/sau internationale. Cu 2 - 3 ani inainte pot afla despre aceste solutii tehnice, care, de cele mai multe ori, sunt descoperiri recente ale stiintei. Viitoarele solutii tehnice sunt dezbatute in sedintele comitetelor tehnice de profil, luand forma unor dezbateri tehnico-stiintifice in care specialistii isi pot spune punctul de vedere si pot sa-si aduca contributia la imbunatatirea si perfectionarea acestor solutii. Astfel, prin participarea operatorilor economici la activitatea de standardizare, acestia sunt la curent cu tot ce este nou din punct de vedere tehnico-stiintific si cu necesitatile pietei pe care activeaza, astfel incat produsele si serviciile vor putea sa satisfaca cerintele consumatorilor.
Daca operatorii economici cunosc standardele nationale, europene si internationale din domeniul lor de activitate si stiu sa le utilizeze in functie de necesitatile pietei pe care activeaza, atunci se pot adapta mult mai usor din punct de vedere tehnologic, sunt la zi cu descoperirile stiintifice din domeniu, fiind informati permanent prin dezbaterile stiintifice care au loc in cadrul comitetelor tehnice de profil.
Standardele contribuie in mod esential la construirea pietei interne in cadrul marii piete europene si permit producatorilor si consumatorilor sa beneficieze de avantajele eliminarii barierelor tehnice din calea comertului si a indeplinirii cerintelor de siguranta, garantate intotdeauna de standarde. Prin utilizarea standardelor internationale, europene si nationale, operatorii economici vor introduce pe piata produse si servicii sigure si competitive.
Avantajele participarii angajatorilor/intreprinderilor la activitatile de standardizare sunt semnificative: • cunoasterea in avans a unor propuneri de standarde; • posibilitatea de a influenta conceperea standardelor de produs/proces in ceea ce priveste terminologia, metodele de testare, criteriile de acceptare; • influentarea implicita si a legislatiei care impune aceste standarde; • mijloc de instruire a specialistilor din intreprindere; • imbunatatirea imaginii intreprinderii.
Fundament al procesului decizional
Recunoasterea tot mai mare, la nivel global, a importantei standardelor internationale in domeniul economic, social si in domeniul protectiei mediului se reflecta prin includerea standardizarii ca materie in programele de invatamant superior. Ca urmare, ISO a promovat un premiu special, in vederea incurajarii acestui demers si ca semn de recunoastere a programelor universitare de succes. Premiul ISO pentru inalta educatie in standardizare a fost decernat pentru a treia oara in anul 2011, in cadrul Adunarii Generale Anuale a ISO, care a avut loc la New Delhi.
Primul Premiu ISO a fost decernat in 2007 Universitatii Jiliang din Republica Populara Chineza. Cel de-al doilea Premiu ISO a fost castigat in 2009 de Rotterdam School of Management, Erasmus University din Olanda.
Premiul ISO 2011 a constat dintr-o diploma si o suma de 15 000 CHF, care au fost inmanate de catre presedintele ISO, in cadrul Adunarii Generale Anuale a ISO pe 2011, entitatii castigatoare dintr-o unitate de invatamant superior.
Premiul ISO este sponsorizat de ISO si Comitetul Japonez de Standardizare Industriala (JISC), care este membru ISO din partea Japoniei.
Consideram ca desemnarea candidatului din partea Romaniei la Premiul ISO pentru inalta educatie in standardizare a constituit un prilej de analiza la nivelul fiecarei institutii de invatamant a modului in care sunt reflectate in programele de studii activitatea de standardizare si rolul standardelor, pentru a fi utilizate in viitoarea activitate a absolventilor. Exemplul laureatilor acestui concurs national ar trebui extins la nivel national in toate universitatile, in toate unitatile academice, in acord cu cerintele existente la nivel european.
In documentul continand Concluziile Consiliului Uniunii Europene cu privire la standardizare si inovatie din 25 septembrie 2008, a fost subliniat rolul educatiei in cresterea constientizarii importantei standardizarii, aratandu-se ca statele membre ale Uniunii Europene sunt incurajate de Consiliu „sa imbunatateasca pozitia standardizarii in programele educationale si curricula academica, cu scopul de a-i familiariza pe studenti cu beneficiile strategice si provocarile standardizarii, recurgand la experienta organismelor de standardizare“.
Evaluarea calitatii invatamantului superior. Educatia continua
Lumea actuala, dar cu atat mai mult cea viitoare, este, mai presus de toate, o lume a performantei, o lume in care fiecare individ trebuie sa contribuie cu o anumita valoare adaugata. O diploma universitara poate oferi o slujba posesorului acesteia, dar mentinerea pe piata muncii este o cu totul alta problema si depinde in primul rand de capacitatea individului de a raspunde nevoii de educatie continua. „Diploma ta este ca un tichet cu care poti plati intrarea la un local de dans. Ea te califica ca sa poti intra. Insa imediat ce esti inauntru, tu mai trebuie inca sa dovedesti ca poti sa dansezi“, subliniaza kenyanul G. F. Corvin.
Spre exemplu, un inginer poate lucra timp de 40 de ani in productie. Dar, in timp de cinci ani, perioada de valabilitate a cunostintelor sale, acestea se invechesc, se perimeaza, devenind depasite. La nivel mondial, cantitatea de cunostinte creste exponential, unele previziuni indicand faptul ca in anul 2020 volumul cunostintelor se va dubla in aproximativ 70 de zile. Explicabil, daca ne gandim ca mecanica actuala s-a dezvoltat in 2000 de ani, tehnologia informationala a avut nevoie de 50 de ani, biotehnologia in 25 de ani, dar Internet-ului i-au fost suficienti doar 5 ani!
Inginerul trebuie sa studieze, sa se perfectioneze permanent, sa atace domenii noi din tehnica si din cercetarea fundamentala si aplicativa. Marele Albert Einstein (1879 - 1955) asemuia cercetarea fundamentala cu o locomotiva, iar tehnica cu vagoanele unui tren, atragand atentia ca nu este nevoie sa ai mai multe locomotive care sa traga un singur vagon. Inginerul mareste numarul vagoanelor, iar cand este necesar, transforma si un vagon in locomotiva!
Metodele de extindere a cunostintelor pot fi sintetizate astfel: studiu individual; cursuri prin corespondenta; cursuri de perfectionare (inclusiv doctoratul); presa profesionala; activitate in asociatiile profesionale; concedii de studii; invatamant continuu; extrase si rezumate. Importanta imbogatirii cu noi cunostinte si, in general, existenta unui volum mare de cunostinte acumulate/invatate, era exprimata plastic de inventatorul paratrasnetului, Benjamin Franklin (1706 - 1790): „Daca un om isi varsa portmoneul in capul sau, nimeni nu-i poate lua banii“.
Inginerul ramane legat de scoala politehnica pe tot parcursul vietii profesionale, educatia continua trebuind realizata permanent, cu deosebita atentie, staruinta si perseverenta.
Viitorul fiecarei natiuni depinde, fundamental, de masura in care sistemul sau educational este capabil sa asigure propriilor cetateni un nivel performant de instructie, care sa-i faca sa devina competitivi, oriunde in lume. O examinare realista a ultimului deceniu nu poate sa nu releve o alarmanta involutie a majoritatii specializarilor din invatamantul superior romanesc - si, in special, a celor ingineresti - aflate intr-un continuu si accelerat proces de degradare, care se cere a fi stopat.
O statistica de acum cativa ani atesta ca, in Romania, pentru circa 630 000 de studenti (ca urmare a declinului demografic, numarul studentilor se afla intr-o continua scadere, sporind competitia intre universitati - cele dinamice si cu durate mai scurte de studiu fiind mai atractive pentru tineri), fiinteaza 117 institutii de invatamant superior acreditate sau autorizate provizoriu (56 de stat, plus 3 pe profil teologic, 29 particulare, 23 particulare autorizate sa functioneze provizoriu, 6 de nivel postuniversitar), in Italia numarul acestora este 74, in Marea Britanie - 71 iar in Germania - 70!
Familiarizati cu diferite clasamente, obisnuiti cu existenta a tot felul de ierarhizari, sa amintim ca ministrul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Daniel Funeriu, a prezentat, la 6 septembrie 2011, situatia privind clasificarea universitatilor din Romania. Potrivit Legii educatiei nationale (art. 193), universitatile sunt clasificate in trei categorii: 1. universitati de cercetare avansata si educatie (categoria I-a); 2. universitati de educatie si cercetare stiintifica (categoria a II-a); 3. universitati centrate pe educatie (categoria a III-a).
Pe centre universitare, universitatile de cercetare avansata si educatie (categoria I-a, 12 universitati) sunt repartizate astfel (cifra indicand locul acestora in ierarhia celor 12 locuri):
? Bucuresti. 1 - Universitatea din Bucuresti; 4 - Universitatea Politehnica din Bucuresti; 7 - Academia de Studii Economice din Bucuresti (ASE); 9 - Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti
? Cluj-Napoca. 2 - Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca; 6 - Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca; 8 - Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca; 11 - Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hateganu din Cluj-Napoca
? Iasi. 3 - Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi; 5 - Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi; 10 - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi
? Timisoara. 12 - Universitatea Politehnica din Timisoara
In categoria universitatilor de educatie si cercetare stiintifica, respectiv universitati de educatie si creatie artistica (II) sunt un total de 30 (22 universitati; 7 universitati/academii militare si 8 universitati de educatie si creatie artistica), iar in categoria universitatilor centrate pe educatie (III) - 48. Institutiile de invatamant superior particulare, printre care Romano-Americana, „Titu Maiorescu“, „Hyperion“, „Spiru Haret“, toate din Bucuresti, sau „Apollonia“ din Iasi, sunt plasate in categoria universitatilor centrate pe educatie, potrivit datelor postate pe site-ul MECTS. Astfel, in categoria universitati centrate pe educatie sunt cuprinse institutiile private, dar si universitati de stat. Deci, un total de 90 de universitati in Romania, fata de 74 in Italia, 71 in Anglia, 70 in Germania!
Trebuie sa fim constienti ca invatamantul superior nu produce un superspecialist, ci ii da o pregatire generala, doua-trei tehnologii, el devenind specialist dupa absolvire, acolo unde lucreaza, prin diverse forme: cursuri postuniversitare, masterat, doctorat, calificari efectuate de firmele angajatoare. In modernizarea invatamantului superior tehnic prin adaptarea la conditiile de azi, trebuie avut in vedere adaptarea treptata a inginerului la conditiile viitoare in care acesta va lucra. Si aceasta nu prin marirea numarului de discipline tehnologice si a orelor afectate lor, ci prin introducerea - chiar si numai facultativ - a unor discipline din domeniul relatiilor umane („human factors engineering“, cum spun americanii), a celor care conduc la competitivitate pe toate planurile.
In contextul Declaratiei de la Lisabona, conform careia Uniunea Europeana isi propune sa devina cea mai importanta economie bazata pe cunoastere din lume, au aparut, in randurile oamenilor de stiinta din Europa, o serie de preocupari pentru a crea tehnologii si metodologii menite sa creasca gradul de competitivitate al companiilor europene. Odata cu relansarea strategiei Lisabona in 2005, Uniunea Europeana promoveaza cunoasterea si inovatia ca elemente ce joaca un rol esential pentru o crestere sustenabila si demonstreaza importanta dezvoltarii unei societati in care tehnologia informatiei si comunicarea sa fie prezente in cadrul serviciilor publice, al intreprinderilor mici si mijlocii si in casele cetatenilor europeni.
Spiritul academic in actiune
ASRO si valoarea voluntara a standardele nationale sunt in mod clar intelese de catre clienti, partile interesate si publicul larg. In sprijinul membrilor sai si al partilor interesate, precum si al publicului larg, prin serviciile sale de informare si retelele existente, ASRO comunica tuturor categoriilor de parti interesate cresterea semnificativa a profilului ASRO, ceea ce duce la o recunoastere sporita a importantei activitatilor sale. In acest scop sunt necesare:
? Consolidarea cooperarii cu mediul academic, cu institutiile de invatamant la nivel national (si international), urmarirea dezvoltarii si sprijinirii programelor privind standardizarea la toate nivelurile de educatie si includerea contributiei mediului academic, a celui de cercetare si tehnologie, in procesul de elaborare a standardelor.
? Promovarea studiilor existente si dezvoltarea de noi studii pentru a demonstra organizatiilor, industriilor, sectorului public si privat, mediului academic si societatii, avantajele economice si sociale ale Standardelor Internationale, Europene si Nationale.
? O prioritate majora in Romania ar trebui sa o constituie Programele de educatie, care sa acopere dezvoltarea si punerea in aplicare a standardelor. Aceste programe trebuie sa se concentreze asupra celor care participa la elaborarea de standarde, a beneficiarilor - studenti, absolventi de invatamant de scurta sau lunga durata, directori de top si asupra altor categorii interesate.
In acest sens, sa existe initiative tactice pentru toate partile interesate, inclusiv dezvoltatorii de standarde, ASRO, guvern, mediul academic si care sa includa:
? Dezvoltarea, in standardele existente, a programelor de educatie care abordeaza importanta si valoarea de standarde pentru dezvoltarea si bunastarea Romaniei si in contextul economiilor globale.
? Aprofundarea, in mod semnificativ, in standardele existente a programelor de educatie care se adreseaza nevoilor unor grupuri specifice din Romania. Aceste programe trebuie sa reflecte mediul multidisciplinar in care are loc elaborarea standardelor si apelarea la standardele nationale si internationale privind procedurile de dezvoltare; standarde ce privesc relatia dintre sectorul public si cel privat; mediul, sanatatea, securitatea, durabilitatea, comertul international, politici publice, concurenta, beneficii economice legale si consideratiile strategice; posibilitati pentru a echilibra interesele partilor interesate.
? Incurajarea universitatilor si institutiilor de invatamant din Romania pentru a crea programe de educatie de standardizare in domeniile de studiu, cum ar fi ingineria, stiinta, tehnologia, guvernul si politica publica, afaceri, economie, dreptul etc.; pentru inceput accentul sa cada pe domeniile in care exista deja un program.
? Facilitati in crearea unei retele de comunicatii pentru programele de educatie de standardizare in randul tuturor partilor interesate in public, sectorul privat si academic.
? Consolidarea bazei de date a ASRO pentru a permite utilizarea ei pentru a ajuta la minimalizarea sau eliminarea conflictelor inutile si suprapunerea intre standardele in vigoare (existente).
? Incurajarea universitatilor si institutiilor de invatamant din Romania pentru a participa activ la primirea premiilor de excelenta in standardizare prin parcurgerea unor programe de educatie de standardizare realizate in domeniile de studiu (inginerie, stiinta, tehnologie, politica publica, afaceri, economie, drept etc.).
Viitorul incepe astazi
1. In modernizarea invatamantului superior tehnic prin adaptarea la conditiile de azi, trebuie avuta in vedere adaptarea treptata a inginerului la conditiile viitoare in care acesta va lucra.
La 3 octombrie 2011, in fata unei asistente numeroase, formata din cateva sute de persoane, s-a deschis anul de studii la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) din Cluj-Napoca. Referindu-se la viitorul profesiilor agricole, Doru Pamfil, rectorul USAMV, a mentionat ca, potrivit revistei Forbes, unele dintre cele 10 joburi cel mai bine platite in prezent „nu se vor mai regasi pe lista in urmatorii 10 ani“, printre acestea figurand „si cea de agricultor, in sensul clasic al cuvantului“. In acest context, el a apreciat ca trebuie acordata atentie unor specializari ca biotehnologia sau biodiversitatea, care nu au fost „deosebit de cautate“ pana acum.
Conchidem, astfel, ca viitorul inginer trebuie sa fie pregatit pentru doua mari confruntari: facultatea de adaptare la situatii noi si posibilitatea/capacitatea de adaptare la schimbarile inevitabile pe care le va suferi in cursul carierei sale. Inginerul trebuie sa evite zborul enciclopedic superficial si sa caute sa foloseasca permanent fundamentul realizat in scoala politehnica, precum si propria intuitie in rezolvarea situatiilor noi pe care le va intalni.
2. Programul privind dezvoltarea educatiei in domeniul standardizarii in invatamantul universitar trebuie elaborat de o astfel de maniera incat sa permita participarea, in calitate de instructori/indrumatori, a practicienilor din domeniul standardizarii.
3. Pe de alta parte, este foarte utila implicarea mediului universitar in lucrarile de standardizare, acest lucru permitand atat cunoasterea indeaproape a sistemului, cat si reflectarea unor rezultate ale cercetarii universitare in noile standarde elaborate. In acest fel, absolventii de facultati sau scoli tehnice ar cunoaste semnificatia prescriptiilor standardelor si beneficiile practice ale utilizarii acestora pentru piata careia se adreseaza.
4. Pe langa facultatile cu specific tehnic, este utila initierea unui curs de educare in domeniul standardizarii si pentru studentii de la facultatile de management. Prin implementarea lor, standardele privind asigurarea managementului calitatii aduc avantaje financiare considerabile.
Constientizarea necesitatii participarii la activitatea de standardizare este, pentru viitorii manageri, un element care contribuie indirect la cresterea productivitatii si a competitivitatii societatilor pe care le vor conduce.
5. Pe pietele dezvoltate, concurenta se bazeaza pe: ? inovatie, ? capacitatea de dezvoltare a unor noi produse si servicii si imbunatatirea celor existente, ? pregatirea si profesionalismul capitalului uman.
Initierea educatiei in domeniul standardizarii inca din timpul invatamantului universitar ar sustine libera circulatie a persoanelor, a fortei de munca, dintr-un stat european in altul prin „lansarea pe piata“ a unui personal bine pregatit care sa poata sa aplice aceleasi standarde (europene) pe care le-a insusit indiferent de statul in care se afla.
Sa ne gandim si la Federatia Europeana a Organizatiilor Ingineresti - FEANI, care a elaborat Registrul FEANI, conducand la obtinerea calitatii de inginer european - EURING.
6. Constientizarea importantei standardizarii trebuie situata cat mai in amonte posibil, adica prin elaborarea in facultatile cu specific tehnic a unor abordari multidisciplinare in domeniul standardizarii, care sa acopere cel putin urmatoarele subiecte: ? procesul de elaborare a standardelor; ? legatura dintre reglementare si standardizare; ? accesul la standarde si modalitatile de utilizare.
Tinand seama de faptul ca sistemul de invatamant este unul conservator - cu o mare inertie, peste tot in lume - schimbarile vizate in acest domeniu necesita o pregatire minutioasa, adecvata.