Managementul performant

Pana de curand, se vehicula insistent, cu o frecventa deosebit de mare, conceptul de management privat, atunci cand se afla in discutie situatia companiilor cu capital de stat. In pofida observatiilor unor specialisti, potrivit carora respectivul concept era deficitar din foarte multe unghiuri de vedere (bunaoara, orice manager, indiferent de forma de proprietate, este o persoana fizica, respectiv privata), oficialitatile au perseverat in eroare. Dar, totdeauna, este bine cand ceva se sfarseste cu... bine. S-a optat pentru formula management performant.
Si in aceasta privinta, ar fi de formulat unele consideratii critice. Managementul, ca stiinta si practica a conducerii eficiente a oricarei organizatii, implica performanta. Insasi calitatea managementului, respectiv rezultatele, reprezinta criteriul fundamental de evaluare, valabil in orice imprejurare si in orice perioada. De altfel, un moment important in procesul tranzitiei postdecembriste spre economia de piata l-a constituit introducerea prin lege, in 1993, la companiile de stat, a contractului de management.
Nu ne propunem o „istorie“ a modului in care au fost conduse unitatile economice din sectorul de stat, sector care si-a diminuat continuu ponderea in valoarea nou creata la nivel national, in special prin procesul de privatizare. Notam doar ca, in momentul de fata (2013), acest sector are o pondere de 10 procente in PIB si de 9 procente in totalul fortei de munca ocupate. Se afirma, uneori, ca este o pondere prea mare si ca, din aceasta cauza, economia se confrunta cu cele mai mari greutati. Asertiunea este falsa. De exemplu, in Polonia (ca sa ne referim tot la o tara care a parcurs tranzitia la economia de piata), ponderea sectorului public este de aproape 20 de procente, insa indicii de performanta ai acestuia sunt net superiori celor din Romania.
O corecta determinare a criteriilor de apreciere impune luarea in considerare a domeniilor in care sectorul de stat este predominant, atat in virtutea prevederilor constitutionale, cat si in functie de interesul economic si social. Mai ales resursele naturale, ca bun economic national fundamental, nu pot fi puse la mezat decat cu riscul enorm al prabusirii surselor de existenta ale populatiei si de mentinere a statului roman. Folosim aceste formule grave intrucat tema managementului performant in companiile de stat nu poate fi abordata la importanta si la dimensiunile ei reale daca nu se ia in considerare interesul national.
Din aceasta perspectiva, asigurarea unui management performant in sectorul public capata cu totul alte conotatii decat tema abstracta, nu lipsita de coloratura politica, asa-zis doctrinara, referitoare la rolul statului in economie. Incontestabil, resursele care apartin, inca, sectorului public se cer cat mai eficient gestionate, iar aceasta cerinta nu poate fi indeplinita decat printr-un managemet performant.
Odata conturat acest „cadru“ conceptual, devine mult mai lesne, mai productiv sa se examineze aspectele concrete care privesc promovarea managementului performant in sectorul public. Din pacate, multe dintre actiunile intreprinse pana in prezent nu au dat rezultatele scontate. De exemplu, in anii 2011 si 2012 s-au cheltuit mai mult de un milion de euro doar pentru plata firmelor care se angajasera sa „vaneze“ persoanele capabile sa conduca entitatile economice din sectorul de stat. Cu toate acestea, obiectivul propus nu a fost atins. Mai sunt, desigur, alte aspecte importante, nu in ultimul rand influenta factorului politic, insa - categoric - societatea nu-si mai poate permite sa iroseasca bunuri de pret. Tema de fond este, deci, mentinerea sectorului public la dimensiuni si rezultate acceptabile prin prisma interesului public. Nu poate fi vorba despre o privatizare, ca scop in sine, pentru ca a fost si este inadmisibil ca, odata cu apa din copaie, sa fie aruncat si copilul.