Geologia - vocatie, pasiune, creatie

Convorbire cu acad. Mircea Sandulescu, presedintele Sectiei de Stiinte Geonomice a Academiei Romane

- Cititorii nostri au manifestat si manifesta cel mai mare interes fata de viata si activitatea savantilor care au conferit stiintei romanesti aura ei specifica. De aici si prima intrebare pe care v-o adresam Dumneavoastra, personalitate recunoscuta in geologia romaneasca si europeana, un nume de referinta in comunitatea stiintifica. Cum au fost primii pasi in geologie? A fost o intamplare?
- Oarecum intamplator. O ruda prin alianta, Mircea Ilie, profesor la Facultatea de Geologie a Institutului de Petrol si Gaze din Bucuresti, a venit la Sibiu, orasul meu natal, pentru efectuarea unor cercetari de teren in vederea intocmirii Hartii geologice a Romaniei la care lucra in acea vreme. Intr-o zi, am fost intrebat, daca nu vreau sa merg „pe teren“. Am raspuns cu jumatate de gura ca „Da“. Cunosteam multe despre geologie pentru ca atunci aceasta materie se studia in clasele a IV-a si a VII-a de liceu. Seara, la cina, am intrebat, timid, daca mai pot sa merg cu Mircea Ilie pe „teren“. Mi s-a raspuns din toate partile. „Sigur ca da!!“

- Asa v-ati descoperit vocatia?
- Atunci nu mi-am dat seama, dar acum pot spune cu certitudine ca a fost cea mai buna alegere privind profesiunea pe care am facut-o in viata mea. S-a potrivit bine ca dezvoltare a proceselor mele mentale si am beneficiat de o constitutie fizica robusta. Fac aceasta precizare pentru ca am efectuat cercetari in zone foarte accidentate. Am facut asemenea cercetari pe cinci continente. In toata jumatatea sudica a Europei, de la Gibraltar pana la Caucaz, in Asia centrala, Tibet, Himalaya si China centrala, in Australia, precum si in Nevada si in California.

- In aceeasi ordine de idei, ar fi interesant sa aratati cum ati ajuns la studii tectonice?
- Am inceput cu Mircea Ilie care, la facultate, mi-a fost si profesor de geologie generala. Apoi, profesorul Ion Dumitrescu, care mi-a fost si coordonatorul lucrarii de doctorat, m-a remarcat din anul trei, cand ne preda geologia structurala, si m-a luat pe langa el. Cum avea si o jumatate de norma de cercetator la Institutul Geologic, m-a chemat si mi-a spus: „Tu stai cu mine in birou“. Asa am devenit colaborator apropiat al profesorului Ion Dumitrescu.

- V-a atras personalitatea sau tema?
- Si una si cealalta. Nu pot spune ca „m-a atras“ ci, mai curand, ca „am fost atras“. In primul rand, era un om foarte bine pregatit profesional. Am inceput sa lucrez impreuna cu el pe teren in Vrancea, acolo unde isi facuse lucrarea de doctorat. El conducea o echipa si fiecare dintre noi avea perimetrul lui de cercetare. Al meu era imediat la sud de cel pe care facuse cercetarea pentru teza de doctorat. Am lucrat in zona imediat apropiata si am mai gasit cate ceva nou.

- Cum va cunosc modestia, se impune sa remarc ca ati avut o evolutie profesionala de excelenta, participand, inca din 1958, la elaborarea primei harti tectonice a Romaniei iar dupa aceea ati fost membru in Comitetele de redactie ale Hartilor tectonice ale Europei si ale lumii realizate sub egida UNESCO. Din aceasta vasta perspectiva, cum poate fi definita specificitatea zonei Vrancea, atat de activa in ultima vreme?
- Zona seismico-tectonica a Vrancei are o structura particulara de mare adancime in toata zona de curbura a Carpatilor Orientali. Cutremurele vrancene sunt cutremure subcrustale care se petrec in mantaua litosferica. Un panou al litosferei vorlandului carpatic a fost si continua sa fie subimpins sub structurile tectonice ale Carpatilor externi.

- Pornind de la aceste elemente, s-ar impune a se preciza, fie si pe scurt, care este specificul hartii geologice a Romaniei.
- Carpatii sunt un segment al celor mai tinere catene din Europa, care se intind de la Gibraltar, peste Alpi, Carpati, Balcani spre Asia Mica si apoi Asia Centrala pana in Himalaya.

- Si cei mai batrani?
- Sunt cei mai erodati si nu au inaltime pronuntata sau constituie platforme.

- Daca ar fi sa conturam, in continuare, tabloul pe care ni l-ati infatisat, ce se poate spune si despre Muntii Dobrogei?
- Muntii Dobrogei sunt cei mai batrani din tara noastra, dar nu din lume. Cei mai batrani nu mai sunt munti pentru ca, asa cum am spus, s-au erodat si rocile lor nu se mai vad, s-au transformat in podis. De exemplu, Podisul Moldovei. Cei mai vechi munti din Europa sunt cei care acum formeaza Platforma Europei Orientale si cuprind toata Rusia, Ucraina, nordul Poloniei si al Germaniei si Scandinavia. In Suedia, bunaoara, sunt structuri tectonice care au fost odinioara munti si care, prin eroziune, au ajuns podis.
- Sunteti autor al mai multor lucrari si studii aparute in prestigioase publicatii din tara si de peste hotare. Care dintre ele va este cea mai aproape de suflet?
- Harta tectonica a Romaniei; e cea mai ampla si in ea am mentionat foarte multe lucruri.

- Spuneati ca, in liceu, pe vremea aceea, se studia geologia in doi ani. Cum apreciati situatia de acum, cand aceasta disciplina e aproape inexistenta?
- Nu, nu se mai studiaza geologia. Personal, am facut interventii la Ministerul Educatiei, dar fara niciun ecou. Nu au vrut, pur si simplu, sa introduca geologia. La inceput au mutat geologia la geografie in clasele a IX-a si a XI-a, dupa care au introdus doua capitole in manualul de geografie, iar acum nici acestea nu mai sunt. Ma mir ca mai sunt elevi care fac minuni in strainatate si care, foarte probabil, se pregatesc singuri. Trebuie sa spun ca, de altfel, tot invatamantul mediu este foarte slab si fac aceasta afirmatie dupa cum constat in fiecare an la studentii care vin la facultate.

- Aceasta ar putea fi o cauza a nenumaratelor greseli de fond si de exprimare in materie pe care le constatam si care se prolifereaza, inclusiv prin mass-media, mai cu seama in ultimul timp?
- Absolut. Mai intai, se debiteaza tot felul de inexactitati si nu stiu de ce nu se apeleaza la specialistii pe care ii are Academia Romana. Se face apel la asa-zisi specialisti, care nu sunt geofizicieni, ci ingineri constructori bunaoara, si nu pot discuta in cunostinta de cauza seismo-fenomenele tectonice. Am auzit eu insumi, de pilda, vorbindu-se despre tectonica placilor, ocazie cu care s-au facut niste greseli inspaimantatoare si pe care publicul larg le preia. S-a spus, recent, de catre un „seismolog“, ca falia pe care s-au produs cutremurele din zona Galati este intre doua placi tectonice care se freaca una de cealalta, cand, de fapt, toata Europa si o parte din Asia formeaza o singura placa tectonica. Apoi, este inadmisibil ca, de mai multe ori, un reporter sa se adreseze unei batrane, care mai mult ca sigur nu avea studii, si s-o intrebe „de ce se produc cutremurele de la Izvoarele“. Batrana a spus, cu convingere si aplomb, ca „din cauza forajelor care se fac in apropiere“. Afirmatia a fost reluata si promovata. Or, daca s-ar intampla asa ceva, ar trebui sa fie cutremure mai mari decat la Izvoarele in toti Carpatii Orientali sau pe Valea Prahovei. Dvs. stiti cate placi sunt pe suprafata Pamantului? 13 si cateva micro-placi. Una mare, pe care se afla si tara noastra, se intinde de la dorsala medio-atlantica peste aproape toata Europa, in Siberia, Asia Centrala pana la Oceanul Pacific. Doar in sudul Europei sunt niste placi mai mici. Nu trebuie sa ne imaginam aceste placi tectonice asa, ca o tabla neteda, au structuri complicate dar ele sunt pe aria placilor care se misca. Asa se prezinta si situatia in Vrancea.

- Cum nu se pot face prognoze privind cutremurele, ce este important de stiut pentru a preveni pierderile umane si materiale?
- Sa se construiasca mai bine, indeosebi in zonele cu risc mare. Exista harta riscului seismic, adica a cutremurelor care se produc in zona Vrancei, care se intinde peste Bulgaria, Campia Romana, Bucuresti, se prelungeste in Basarabia si ajunge in Ucraina. Acest tip de cutremure nu trebuie sa fie confundat cu cele crustale si care, la noi, sunt din Banat si trec prin Serbia, Macedonia pana la Salonic. La noi, o asemenea falie este situata pe langa Hateg, pe care am numit-o Falia Sud-Transilvania si care se intinde de la Timisoara, pe Valea Muresului pana in Tara Barsei.

- Ati fost ales membru corespondent al Academiei Romane in anul 1991, titular in 1992 si, din 1995, sunteti presedintele Sectiei de Stiinte Geonomice. In 1997 v-ati sustinut discursul de receptie cu tema „Tectonica placilor - revolutie sau evolutie in geostiinte?“. Vocatia, descoperita aproape in adolescenta, a devenit pasiune. Daca vi s-ar mai da o viata, ati „sluji“ tot geologia si tot tectonica?
- Neindoielnic. Imi amintesc, insa, de anii in care am coordonat redactarea hartilor geologice ale Romaniei, activitate ce presupune nu doar o singura specializare; este nevoie de mai multe cunostinte - de stratigrafie, petrografie si tectonica.

- Ce calitati intelectuale sunt necesare pentru a deveni geolog?
- Trebuie sa-ti placa sa scormonesti cu mintea ceea ce nu se vede la suprafata Pamantului, sa deduci care este structura adanca a muntilor sau a campiilor, sa stii cum sa le interpretezi. E ceva care se apropie de activitatea unui detectiv, scuzati comparatia. Pentru aceasta e nevoie sa ai cunostinte foarte variate si o mobilitate intelectuala care, prin exercitiu continuu, duce la „apropierea de adevar“.