A patra revolutie industriala

Când suntem coplesiti cu numeroase griji cotidiene, unele provocate si de starea vremii, merita oare, stimati cititori, sa ne preocupe ceea ce s-a întâmplat recent într-o îndepartata statiune elvetiana cu numele de Davos? Sigur, se poate raspunde cu un simplu DA, fie si numai din pricina faptului ca reuniunea traditionala de la Davos - ajunsa la a 46-a editie - se numeste Forumul Economic Mondial. Au participat peste 2500 de lideri politici, oameni de afaceri, specialisti din diferite domenii, mai ales în cele de natura tehnica, pentru a dezbate o serie de teme sub genericul „A patra revolutie industriala". Optiunea pentru o asemenea dezbatere apartine celor 40 de sefi de state si de guverne si celor 1500 conducatori ale celor mai mari corporatii multinationale. Daca vom lua în considerare numai acest fapt, va fi suficient de limpede ca, pentru factori decidenti de un asemenea nivel, nu este nimic mai important la ora actuala decât sa ia în considerare ceea ce se petrece în sfera tehnicii si tehnologiei. Din pacate, la o asemenea dezbatere, care - fara nicio exagerare - este consacrata unor aspecte vitale de care depinde soarta întregii lumi, participarea româneasca a fost, cum spunea un cunoscut personaj al lui Caragiale, „sublima, dar a lipsit cu desavârsire". În prezenta a peste 300 de ziaristi (si acest fapt este semnificativ pentru întelegerea importantei care se acorda utilizarii mijloacelor de comunicare în masa în contextul erei digitale), au fost examinate aprofundat tendintele care se afirma tot mai evident prin fuziunea principalelor tehnologii de vârf care si-au pus si îsi vor pune tot mai apasat amprenta asupra tuturor sistemelor politice, economice si sociale, asupra tuturor profesiilor, în primul rând a celor ingineresti. Ce s-a discutat la Davos pe tema celei de-a patra revolutii industriale va fi, ca sa spun asa, „materia prima" pentru analize si decizii care ne intereseaza în cel mai înalt grad pe noi, toti vietuitorii Terrei. E drept, la Davos au fost examinate si alte aspecte de mare interes pentru evolutiile viitoare la scara mondiala, cum ar fi migratia, situatia pietelor emergente si tendintele centrifuge din Uniunea Europeana. Dominanta a fost, însa, modificarea - uneori, într-o maniera dramatica - a economiilor contemporane, sub impactul inovatiilor de ordin tehnologic. S-au identificat mai ales categoriile de angajati care sunt cele mai expuse pierderilor de locuri de munca si riscurilor de ordin social, în special cele care ar putea sa adânceasca inegalitatile din lume. Si asa situatia din prezent este alarmanta sub acest aspect, întrucât 1% din populatia lumii detine o bogatie egala cu 99% din totalul oamenilor care traiesc în momentul de fata pe Planeta noastra. Este interesant ca, în contextul amintit, majoritatea participantilor nu a luat foarte în serios avertismentele actuale privind iminenta unei alte crize globale. Au fost chiar luate în derâdere tot felul de prorociri catastrofice în spatele carora nu au fost dificil de gasit numeroase interese reprobabile. Aceasta nu înseamna ca au fost subapreciate o serie de provocari si riscuri care sunt determinate de dezechilibre grave între economiile lumii. În acest sens, a provocat si provoaca îngrijorare încetinirea ritmului de crestere pe pietele emergente, ceea ce determina si accentuarea unor profunde decalaje. Cum se vede, reuniunea de la Davos merita toata atentia, chiar daca - asa cum am mentionat - si de aceasta data, din motive greu de explicat, nu am avut de-a face cu o prezenta româneasca semnificativa. Ţinând, însa, seama de procesele de globalizare, nu vom putea sa ne sustragem de la acestea decât cu asumarea marelui risc de a ramâne pentru multa vreme la periferia continentului, a lumii.