Politica de coeziune, in centrul viziunii si actiunii UE
Data: 16-31 ianuarie 2019 2019
Pentru publicul larg, fiecare informaţie referitoare la modul în care România îşi exercită atribuţiile care decurg din asumarea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene are o doză consistentă de inedit. Chiar şi pentru persoanele juridice şi fizice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile, anumite noţiuni şi procedee, aşa cum se conturează ele în aceste zile, apar într-o altă lumină decât cea obişnuită. Rezultă, cu pregnanţă, că avem de-a face cu o viziune, cu un sistem articulat de instrumente subordonate unor concepte care, la prima vedere, par simple abstracţiuni. În centrul acestui sistem se află politica de coeziune. În consecinţă, s-a identificat, astfel, principala zonă de preocupări şi din perioada în care România exercită Preşedinţia Consiliului UE.
După această sumară punere în temă, să „atacăm" frontal subiectul propriu-zis. Pentru ce obiective concrete se alocă acele multe miliarde de euro? În spaţiul publicistic rezervat comentariului de faţă nu este posibil să recurgem la multe detalieri. În consecinţă, voi menţiona doar principalele capitole ale politicii de coeziune a Uniunii Europene.
Pe primul loc se află programele pentru crearea de locuri de muncă, în special cele destinate tinerilor, care au cea mai mare pondere în totalul şomerilor. Nu este vorba despre România, în special, unde se înregistrează un deficit de forţă de muncă, locurile vacante fiind de ordinul zecilor de mii, ci mai ales despre statele dezvoltate sub aspect economic. Tot în legătură cu stările de fapt de pe piaţa muncii se află importantele fonduri alocate pentru o mare diversitate de modalităţi de dezvoltare a competenţelor salariaţilor şi întreprinzătorilor, mai ales ale celor mici şi mijlocii, pentru extinderea oportunităţilor la angajare, precum şi pentru asigurarea unor mai bune condiţii de muncă. Accentul pus pe formarea şi utilizarea unui capital uman de înaltă calificare, adaptat cerinţelor timpului nostru, în special ale erei digitale, este pe deplin explicabil dacă ne raportăm la valorile şi principiile pe care le promovează Uniunea Europeană. Faptul a ieşit mai puternic în evidenţă, la Bucureşti, cu prilejul reuniunii care a avut loc la Palatul Parlamentului a comisiilor parlamentare ale statelor membre pe teme de afaceri europene. A fost una dintre foarte numeroasele manifestări organizate ca urmare a exercitării de către România a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene.
Tot cu prilejul acestei reuniuni s-au trecut în revistă rezultatele înregistrate şi obiectivele care trebuie atinse într-un domeniu esenţial, cel al reducerii disparităţilor teritoriale în materie de dezvoltare economică şi socială. În această privinţă, din păcate, ţara noastră oferă exemple de nedorit privind decalajele considerabile referitoare la nivelul de dezvoltare între localităţi, judeţe şi regiuni. Alocarea prioritară de fonduri pentru zonele rămase în urmă este o componentă de bază a politicilor de coeziune. În acest context, o atenţie specială se acordă accesului la servicii de educaţie şi sănătate, considerându-se că tocmai în aceste domenii se află cheia proceselor de diminuare a inegalităţilor şi de promovare a incluziunii sociale. Cu aceste exemplificări nu am epuizat, fireşte, aria de aplicare a politicilor de coeziune, însă apare limpede că avem de-a face nu numai cu o concepţie unitară, bine fundamentată, ci şi cu o viziune pragmatică, operaţională. Accesarea într-o proporţie cât mai mare a fondurilor destinate politicilor de coeziune se află pe agenda priorităţilor tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Această stare de fapt dă şi o mai mare consistenţă posibilităţilor României, în calitate de preşedinte al Consiliului în prima jumătate a acestui an, să contribuie efectiv şi eficient la susţinerea financiară şi instituţională a unui complex de acţiuni în centrul cărora se află omul, cu nevoile şi aspiraţiile sale. Nu ne putem dori decât succes în demersurile îndreptate spre acest scop.