Strategia pentru dezvoltare durabila - de la viziunea oficiala la spiritul analitic al specialistilor

Multe dintre articolele publicate în Univers ingineresc au un ecou semnificativ în rândurile cititorilor noştri. Nu este vorba numai despre numeroase aprecieri pozitive, ci şi despre luări de poziţie care vizează însăşi esenţa subiectelor abordate. În această categorie se înscriu observaţiile şi propunerile care privesc dezvoltarea durabilă, căreia - cum se ştie - îi este consacrată o recentă Strategie oficială, prezentată în publicaţia noastră. În acest sens, consemnăm punctele de vedere exprimate de Victor Emil Lucian într-un amplu text adresat redacţiei.

Diagnoze şi soluţii

Autorul analizei consemnează unele elemente definitorii ale actualei stări de fapt:

▪ Cheltuieli pentru protecţia mediului: 10,3 miliarde lei în 2017, 1,2% din PIB (sursa INS);

▪ Reciclarea deşeurilor în proporţie de 7% la finele lui 2018;

▪ Cheltuieli cu transportul deşeurilor de miliarde de lei; se transportă deşeuri pe sute de km cu mijloace auto poluante, care aglomerează traficul;

▪ Foarte puţine staţii de ardere a deşeurilor; neglijarea acestei surse de producere a energiei termice pentru încălzire şi apă caldă. Sunt doar câteva iniţiative particulare, individuale, insuficient susţinute de autorităţile locale.

Pornindu-se de la asemenea date şi fapte, în textul pe care-l prezentăm se propun orientări care vizează în primul rând înlăturarea unor erori evidente, în opinia sa. Astfel, autorul propune: 

▪ Să nu mai producem plastic care otrăveşte mediul şi fiinţele vii;

▪ Să nu mai folosim insecticide, pesticide, detergenţi, îngrăşăminte chimice. Sunt înlocuitori naturali biodegradabili care nu poluează mediul;

▪ Deşeurile să le procesăm local, producând energie şi materii prime pentru diverse industrii. Să nu le mai aruncăm indiferenţi, neglijenţi, iresponsabili;

▪ Să nu mai folosim lemnul pentru încălzire, ci resurse energetice regenerabile;

▪ Să folosim resurse regenerabile pentru deplasare, produs energie;

▪ Să nu mai poluăm mediul.

Cea mai mare parte a analizei pe care o supunem atenţiei cititorilor este consacrată unor aspecte concrete, care vizează atât identificarea domeniilor asupra cărora autorul propune să se acţioneze, cât şi soluţiile care se impun. Autorul consideră că nu se poate „împăca" dezvoltarea economică durabilă cu bunăstarea socială şi protecţia mediului, atât timp cât criteriile pe baza cărora se elaborează legislaţia şi se stabilesc măsurile practice nu sunt cele profesionale. În acest sens, prima observaţie se referă la necesitatea imperioasă de a se asigura stabilitatea economico-socială prin raportarea la ideea potrivit căreia „Cine are aur face regula". După un scurt istoric al evoluţiilor rezervei de aur a României, autorul remarcă:

▪ Înainte de 1944, rezerva a fost mai mare decât cea de după această perioadă;

▪ Rezerva crescătoare este determinată de stabilitate şi creştere economică şi socială;

▪ S-a dovedit, între timp, de mai multe ori, că România are capacitatea de a reface multe dintre situaţiile negative de genul celor evocate.

Viziunea strategică, între obiectivitate şi subiectivism

Experienţa istorică naţională şi internaţională demonstrează că dezvoltarea durabilă nu este posibilă fără acţiuni, bine concepute şi aplicate, îndreptate spre diminuarea continuă, sistematică a factorilor favorizanţi ai unei dezvoltări economice și sociale negative. În acest sens, autorul situează pe prim-plan necesitatea combaterii sărăciei pe toate planurile. Potrivit datelor INS, consemnează că aproape un sfert din populaţia României suferă de „deprimare materială severă". Oare cei care au salarii şi pensii de mii de euro, stabilite fără respectarea criteriilor elementare de echitate şi justiţie socială, sunt interesaţi în îmbunătăţirea situaţiei celor mulţi şi discriminaţi? Când bogăţia naţională este repartizată discriminatoriu populaţiei, sunt puţine şanse pentru îndeplinirea obiectivelor care vizează incluziunea socială. Discrepanţa dintre salariile celor privilegiaţi şi salariul minim este uriaşă. Grav este că coeficientul GINI - cel care măsoară inegalităţile sociale - este în creștere!

Autorul analizei consideră că avem un potenţial autohton care poate asigura mult peste necesarul de consum intern. În timp ce un producător mic sau mijlociu este amendat de autorităţi pentru contravenţii minore, marilor magazine li se tolerează tot felul de ilegalităţi. Avem nevoie de spirit critic, civic, pentru ca produsele noastre sănătoase să se vândă, astfel încât populaţia să nu consume chimicale, toxine, sintetice fără gust, fără vitamine. Lucrul câmpului nu depinde de cadastru; dublarea ponderii în PIB a agriculturii - pe deplin posibilă - dovedeşte că nici producţia realizată nu este valorificată la adevărata ei dimensiune cantitativă şi calitativă.

Dimensiunile bunăstării, de la posibil la real

În continuarea analizei sale, autorul remarcă, între altele:

▪ Cu acest ritm alert, intensiv de muncă la care sunt supuşi numeroşi concetăţeni;

▪ Cu acest ritm stresant impus în special de reglementări administrative;

▪ Cu acest fel şi nivel de educaţie care se face haotic;

▪ Cu această concepţie dominantă de viaţă;

▪ Cu o folosire a resurselor energetice poluante prin exploatarea insuficientă a resurselor regenerabile curate;

▪ Cu interese diferite, multe reprobabile

Este explicabil de ce criteriul principal de decizie vizează banii, profitul, conexate invidiei şi egoismului.

Cât timp nu se schimbă concepţia, atitudinea şi comportamentul din sferele sănătăţii, educaţiei, administraţiei, politicului, sunt puţine şanse să se atingă obiectivele Strategiei dezvoltării durabile.

Potrivit autorului analizei, eforturile se cer îndreptate spre o serie de obiective concrete, care pot şi trebuie să determine o autentică dezvoltare durabilă a României.

În acest sens, apreciază că avem resurse de apă naturale care nu sunt valorificate aşa cum este posibil şi necesar. Apa curată de izvor curge nevalorificată la vale şi din neglijenţa, nepăsarea, indolenţa, lipsa legislaţiei, a deficitului de acţiune a autorităţilor, ceea ce permite ca aceasta să se transforme într-o apă poluată imposibil de folosit. Apele minerale sunt lăsate, parte din ele, să curgă tot nevalorificate. Avem de-a face cu o bogăţie naţională faţă de care statul, proprietarul resursei, are marea responsabilitate economică, financiară şi socială.

În ultimă instanţă, resursele de apă devin, în mare măsură, de nefolosit din cauza oamenilor, care, din motivele enunţate, afectează grav mediul nostru înconjurător, căile de progres.

În ceea ce priveşte energia curată, la preţuri accesibile, autorul analizei consemnează: nu putem atinge acest deziderat atât timp cât există o altă strategie, cea energetică, prin care se stipulează ca, până în 2030, să se adopte un mix energetic care prevede folosirea combustibililor fosili în proporţie de peste 50% din totalul combustibililor şi nu se insistă suficient pe folosirea resurselor regenerabile nepoluante la maximum tehnic posibil. Totodată, nu putem avea energie la preţuri accesibile atât timp cât:

▪ ANRE este sensibilă la propunerile companiilor care distribuie energia electrică la populaţie, acceptă toate propunerile acestora şi nu are în vedere strategia elaborată;

▪ Companiile de distribuţie sunt altele decât cele naţionale, sunt private, străine, cu alte legi şi interese, nu respectă legile ţării;

▪ Companiile de distribuţie nu acţionează în interesul consumatorului. Ele urmăresc maximizarea profitului propriu pe care îl exportă;

▪ Contractele sunt de subjugare a consumatorului. Mai întâi, timpul de la emiterea cererii de racordare la execuţia branşării este de minimum un an. Apoi, contractul prevede numai obligaţii pentru consumator şi drepturi pentru companie. Facturile sunt încărcate cu taxe, impozite etc., astfel încât consumatorul plăteşte 160%, sau mai mult, din ceea ce consumă.

Atât timp cât din datele furnizate de Strategie rezultă că folosirea resurselor clasice este la un nivel ridicat, nivel care produce un volum foarte mare de gaze cu efect de seră, iar „mix-ul energetic echilibrat" stabilit de Strategia energetică este deficitar din multe puncte de vedere, se impun măsuri alternative care să diminueze efectul factorilor negativi menţionaţi.

Atât timp cât din datele furnizate de Strategie rezultă că s-au atins ţintele angajate, dar nu şi folosirea capacităţilor de care dispune ţara, rezultă că avem de-a face cu o evaluare insuficient fundamentată. De asemenea, nu este încă reglementată plata energiei produse din surse individuale şi introduse în sistemul centralizat.

În concluzie, după ce se referă şi la alte capitole ale Strategiei dezvoltării durabile, cum sunt cele care vizează transporturile sau reabilitarea termică a clădirilor, autorul consideră că, printr-o analiză exclusiv ştiinţifică este posibil să se conceapă şi să se aplice soluţii viabile, eficiente din toate punctele de vedere, economic, ecologic şi social.

*

*    *

Am consemnat acest punct de vedere, consecvenţi modului în care AGIR, redacţia Univers ingineresc, abordează teme fundamentale ale vieţii economico-sociale, aplicând regulile pluralismului de opinie, supuse, însă, aprecierii cititorilor noştri. Vom consemna în continuare reacţii la articolele publicate, solicitând imperativ celor care doresc să ne scrie să respecte datele realităţii, exigenţele lingvistice ale unei comunicări publice utile, astfel încât să contribuim nu numai la clarificarea temelor în discuţie, ci şi la promovarea unui dialog bazat pe cunoaştere, logică, limbaj adecvat cerinţelor unei dezbateri ştiinţifice.