Economia circulara - componenta esentiala a conceptului si practicii dezvoltarii durabile la nivel global

Studiul de faţă a fost prezentat online în cadrul manifestărilor dedicate Zilelor ASTR 2020. În context, s-a relevat importanţa marelui conclav internațional de la Organizația Națiunilor Unite la care s-au examinat, la cel mai înalt nivel, situația ecologică actuală a Planetei și măsurile care se cer întreprinse de toate statele pentru contracararea unor procese și fenomene care pun în primejdie însăși viața pe Pământ. În același timp, au avut loc demonstrații de amploare în marile orașe ale lumii împotriva indiferenței politice față de încălzirea globală, la care tinerii au fost majoritari. Între soluțiile avute în vedere pentru asigurarea unei veritabile dezvoltări durabile a economiei globale, a vieții în general, este și tema complexă a economiei circulare.

Scurtă retrospectivă a unui proces vital pentru destinele omenirii

În anul 1972, Clubul de la Roma prezenta raportul „Limitele creșterii" prin care avertiza că diminuarea resurselor vitale și consecințele poluării de diverse surse și feluri vor periclita întregul sistem economic global în prima jumătate a secolului XXI. Raportul venea într-un moment de optimism, când țările dezvoltate înregistraseră, în ultimele decenii, un indice ridicat de creștere economică și un nivel de trai tot mai bun. În acele împrejurări, inițiativa de a atrage atenția asupra limitelor acestei creșteri nu s-a bucurat de o prea mare popularitate, iar raportul a devenit, imediat, ținta unor atacuri din partea unor economiști de frunte ai lumii.

Ei au respins ideea că, din combinația dintre epuizarea resurselor, suprapopulare, agravarea poluării și înmulțirea deșeurilor s-ar putea naște situații din ce în ce mai amenințătoare, în stare să provoace colapsul economiei mondiale. Astăzi, controversele s-au mai atenuat. Printre susținătorii și promotorii analizei conținute în raportul „Limitele creșterii" se numără institute de cercetare, Secretariatul General al ONU, Comisia Europeană și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, precum și organizații asociate din sectorul privat.

 

Economia liniară

Așa cum prevăzuse raportul „Limitele creșterii" ca tendință generală, lumea se îndreaptă, în prezent, către o epuizare a resurselor globale.

Mai sever este mesajul din studiul „Provocări ale mediului și dezvoltării - imperativul de a acționa, 2012", semnat de cei 18 laureați ai Premiului - Planeta albastră.

Cum este cunoscut, economia industrială de astăzi se caracterizează prin fluxuri mai mult sau mai puțin liniare de utilizare a materiilor prime. Modelul este bine descris în raportul Fundației Ellen Mac Arthur „Către o economie circulară, 2012". În acest document se arată că, de-a lungul evoluției și diversificării ei, economia industrială abia dacă a depășit o caracteristică fundamentală stabilită încă din prima etapă a industrializării: un tip liniar de folosire a resurselor conform modelului „exploatare - prelucrare - întrebuințare". Potrivit acestui model, întreprinderile recoltează și extrag materiile prime, le folosesc la fabricarea produselor și le vând pe acestea unor consumatori, care, la rândul lor, le aruncă atunci când nu le mai folosesc. Acest proces a devenit azi mai evident ca oricând; în termeni cantitativi, circa 65 de miliarde de tone de materii prime au intrat în sistemul economic în 2010 și se estimează pentru 2020 circa 82 de miliarde de tone.

Cauzele care determină o asemenea evoluție a economiei industriale sunt clare. Întreprinderile au profitat de ieftinirea materiei prime pe lungi perioade și au pus accentul pe dimensiunea productivității, optimizarea raportului dintre muncă și capital, nu pe gestionarea responsabilă a resurselor naturale. Acum, stările de fapt s-au schimbat; scăderea prețurilor la materiile prime în medie cu 70% în secolul XX, cu excepția petrolului, a fost practic anulată. Unul dintre motive este accelerarea cererii din partea economiilor emergente. Bunăoară, numai China a folosit, în 2010, aproape jumătate din volumul mediu de ciment, cărbune și minereu de fier, precum și 40% din bauxita disponibilă. Un alt motiv constă în epuizarea minereului cu conținut bogat, în condiţiile în care continuarea exploatării înseamnă ridicarea costurilor. Chiar dacă în trecut s-au făcut unele eforturi modeste de eficientizare a resurselor, cererea de energie și materii prime crește constant.

Întreprinzătorii au început să recunoască, tot mai frecvent, că sistemul liniar de utilizare a materiilor prime comportă mari riscuri, în primul rând, riscul unor prețuri ridicate și al unor crize de aprovizionare.

 

Premisele unei noi abordări științifice

Un prim pas important în direcția eficientizării mărite a folosirii materiilor prime și spre introducerea economiei circulare este sporirea cotelor de reciclare la scara întregii societății. După un raport făcut public în anul 2011 de Programul de Mediu al Națiunilor Unite - UNEP, cotele de reciclare a metalelor sunt, în tot mai numeroase cazuri, mult sub potențialul de reutilizare. Mai puțin de 1/3 din cele 60 de metale studiate aveau o rată de reciclare mai mare de 50%, iar 34 se situau sub 1%, deși, conform studiului, multe dintre ele sunt de o importanță crucială pentru tehnologii ecologice, cum ar fi bateriile pentru automobilele hibride și magneții de la generatoarele pentru eoliene. La lansarea studiului, directorul executiv al Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a spus: „Teoretic, metalele pot fi folosite la nesfârșit, ceea ce ar reduce, așadar, la minimum extracția și prelucrarea materiei prime, ar economisi cantități substanțiale de energie și de apă, prevenind astfel degradarea mediului.

 Nivelurile crescute de reciclare la scară mondială ar putea favoriza trecerea la o economie ecologică, cu emisii reduse de carbon și exploatarea eficientă a resurselor și ar putea, totodată, crea locuri de muncă ecologice."

În ciuda acestor analize, coeficienții de reciclare rămân mult sub nivelul optim pentru metale. Datele furnizate de Biroul Internațional pentru Reciclare confirmă analiza UNEP:

- deși emisiile de CO₂ sunt cu 90% mai mici atunci când în loc de bauxită se folosesc deșeuri de aluminiu, doar 1/3 din cererea de aluminiu este acoperită din producția secundară;

- deși emisiile de CO₂ sunt cu 65% mai mici în cazul folosirii deșeurilor de cupru, nici 1/3 din producția de cupru nu se obține din deșeuri;

- deși utilizarea produselor secundare de plumb, în locul minereului, micșorează emisiile de CO₂ cu 99%, numai 50% din producția mondială provine din plumb secundar;

- deși amprenta de carbon a nichelului provenit din sursă primară este cu 90% mai mare decât cea rezultată din topire, cota sa de reciclare este de sub 25%;

- deși producția primară de zinc consumă cu 99% mai multă energie decât producția secundară, indicele de reciclare este sub 15%;

- deși emisiile de CO₂ sunt reduse cu 58% prin folosirea de fier vechi, numai 40% din producția mondială de oțel provine din deșeuri.

În sectorul electronicelor, tabloul este și mai alarmant. Ele se evaluează la 50 de milioane de tone anual. Agenția Americană pentru Protecția Mediului apreciază că se reciclează cel mult 15% sau 20% din deșeuri. Restul ajung la groapa de gunoi sau în incineratoare. Deșeurile electronice sunt o sursă periculoasă, dar și o sursă potențială de materiale rare și de mare valoare. O problemă deosebită o constituie metalele rare, care sunt de o importanță crucială în multe sectoare ale noilor tehnologii. Nimeni nu poate încă prevedea momentul epuizării lor, dat fiind și faptul că resursele, în cea mai mare parte, sunt controlate de China. Dacă accesul la ele se va restrânge, multe tehnologii moderne se vor afla într-o situație delicată.

Formula „din leagăn în leagăn"

Cotele mărite de reciclare reprezintă doar unul dintre pașii necesari către o economie circulară. La începutul anilor 1980 s-a lansat formula „din leagăn în leagăn", care avea să marcheze o cotitură în domeniu și care se referea la utilizarea mai responsabilă a energiei și materialelor. Mai târziu, în 2002, studiul din care a rezultat formula „din leagăn în leagăn", a fost reluat și la formularea iniţială s-a adăugat „refacerea facerii lucrurilor". Principalul mesaj al studiului privește crearea de sisteme nu doar eficiente, ci și cât mai lipsite de reziduuri. Punctul de pornire a acestei gândiri constă în aprecierea corectă a faptului că tipul economic liniar practicat astăzi la scară mondială încurajează exagerat consumul și produce mai multe deșeuri decât este sustenabil pe termen lung. Prin contrast, biosfera funcționează spontan conform mecanismului reciclării circulare prin felul în care deșeurile unei specii constituie hrana altei specii, întreținând, astfel, circulația materiei.

Savanții Braungasd și McDonough explică astfel: „Potrivit modelului «din leagăn în leagăn», toate materialele folosite în procesul industrial sau comercial - precum metale, fibre, vopseluri, s-ar reduce, în cele din urmă, la două categorii: alimentare «tehnică» sau alimentare «biologică»".

Materialele pentru alimentarea tehnică sunt, de regulă, sintetice, inofensive, cu potențial toxic foarte redus sau nul, fără efecte negative asupra mediului natural, ele pot fi reciclate continuu pentru obținerea aceluiași produs, fără să își piardă integritatea sau calitatea. Ele pot servi astfel în mod repetat, în loc să fie degradate în produse inferioare și să sfârșească sub formă de deșeu.

Materialele pentru alimentarea biologică sunt materiale organice, care se descompun în îngrășăminte și furnizează, astfel, hrană pentru unele forme inferioare de viață, fără să afecteze mediul natural.

Acest proces este subordonat economiei regionale: de exemplu, materia organică rezultată din producția unei țări sau a unui continent poate fi dăunătoare pentru ecologia altor țări sau a altor continente.

Principiile active pe care le implică sistemul „din leagăn în leagăn" - extinderea afluenței, minimizarea risipei și trecerea la maxima reutilizare și reciclare a materialelor - câștigă treptat teren. Programul principal elaborat de Comisia Europeană, prezentat în septembrie 2011, prevede optimizarea designului unor produse care poate micșora cererea de energie și de materii prime și face, totodată, ca acele produse să fie mai durabile și mai ușor de reciclat.

Creșterea cotelor de reciclare, care va reduce presiunea cererii de materii prime brute, va reînlesni realizarea de materiale valoroase, care altminteri ar fi pierdute. De asemenea, se va reduce consumul de energie și emisiile de gaze de seră provenite din extracție și prelucrare.

 

Raportul Fundației Ellen Mac Arthur

În aceeași ordine de idei, raportul Fundației Ellen Mac Arthur, „Către o economie circulară", prezentat în primăvara anului 2012 și susținut de un grup de autorități internaționale din domeniu, printre care British Telecom, Cisco, National Grid, Renault, intervine energic în favoarea „economiei circulare" și îi definește astfel obiectivele: „O economie circulară e un sistem industrial de recuperare în intenție și prin program. În cadrul unei economii circulare, produsele sunt concepute pentru a înlesni neutralizarea, dezasamblarea și recondiționarea sau reciclarea. Se înțelege astfel faptul că reutilizarea unor mari cantități de materiale recuperate din articole ieșite din uz mai curând decât din extracția de noi resurse asigură baza creșterii economice. În plus, economia circulară obligă la utilizarea de energie regenerabilă, elimină recursul la chimicale toxice care stau în calea reciclării și mărește eliminarea pierderilor prin optimizarea materialelor, a produselor, a sistemelor și, implicit, prin optimizarea modelelor antreprenoriale".

Faptul că o luare de poziție atât de radicală în privința viitorului sistem industrial găsește un asemenea sprijin internațional este deosebit de important. El indică o deplasare fundamentală a perspectivei în comparație cu actualul sistem.

 

Noi modele de întreprinderi

Actualele modele de întreprinderi se bazează pe maximizarea volumului de produse vândute. Se preconizează, ca alternativă, practicarea furnizării de servicii. Vânzarea va fi înlocuită cu leasingul, combinat cu servicii de foarte bună calitate. Acest sistem care confirmă o practică actuală, prin care se lansează permanent noi modele, stimulează consumatorii să schimbe produse general acceptate cu ceea ce apare nou pe piaţă.

Dacă ne referim la industria textilă, anual se produc 900 000 tone deșeuri de confecții. În același timp, există propuneri ca o lună pe an să nu se mai vândă astfel de produse. Produsele trebuie astfel concepute încât să dureze mult și, în plus, să fie ușor de actualizat, de refolosit și de reciclat. Se pot identifica deja exemple pentru această reformă la nivelul proiectării și fabricării, cu deosebire în cazul afacerilor între întreprinderi (business to business).

Rolls Royce a înlocuit vânzarea de motoare cu reacție cu închirierea acestora către diverse companii aeronautice.

Michelin oferă în leasing pneuri pentru vehicule de mare tonaj și își asumă întreținerea, recondiționarea și reciclarea lor ca deșeu. Xerox oferă servicii de copiere în loc de vânzare a aparatelor de fotocopiere.

Noua metodă de lucru a avut ca obiectiv pentru aceste întreprinderi reducerea semnificativă de energie și consum de materiale. Același principiu se aplică și în domeniul reducerii emisiilor de CO₂ și, în tot acest timp, profitul a crescut. Este un concept care aduce câștig ambelor părți (un sistem win-win).

O opțiune importantă în economia circulară este „recondiționarea" produselor care altfel ar urma să fie aruncate. Este cunoscut exemplul Căilor Ferate Germane când au ales varianta recondiționării unui număr de 159 de garnituri în loc să comande un parc de trenuri complet noi. Prin această soluție s-au economisit o sumă considerabilă și 80% din materialul care ar fi fost necesar pentru un tren nou - un total de 16 500 tone oțel, 1180 tone de cupru, și s-au evitat emisii de CO₂ de ordinul a 35 000 tone și o risipă de 500 000 tone de minereu ș.a.

Provocarea pentru viitor constă în a facilita asigurarea conceptului de „prestator în loc de produse" la cât mai multe bunuri de consum, calculatoare, telefoane mobile, utilaje domestice și textile. Conceptul este aplicabil și pe piața proprietăților imobiliare, în sectorul energiei electrice și altele.

Acest model duce și la înființarea de locuri de muncă în domeniul întreținerii și al serviciilor de reparare, de recuperare și recondiționare în timp ce cantitatea forței de muncă tradiționale în manufacturi și minerit se va micșora. Dar beneficiul cel mai important constă în scăderea presiunii asupra resurselor naturale.

Cum se poate încuraja extinderea economiei circulare?

Este evident pentru oricine că procedee precum reciclarea, reutilizarea și prelungirea vieții produselor vor contribui atât la reducerea costurilor pentru materiale, cât și la gestionarea deșeurilor. Rămâne de văzut cum vor putea concura aceste avantaje cu un sistem de producție reglat pentru maxima folosire a energiei și materialelor. Cum se poate proceda pentru ca întreprinderile bazate pe un principiu precum „venituri crescute prin vânzări crescute" să cedeze locul unui tip de entitate economică în care venitul rezultă în primul rând din calitatea serviciilor prestate.

Cu toate că prețurile la bunurile de consum și la energie au crescut, ar fi o naivitate să credem că nivelul acestora ar fi el singur în stare să inițieze trecerea la o economie circulară.

Este nevoie de o acțiune strategică pe mai multe fronturi; orientarea către economia circulară e o adevărată revoluție și are de gestionat în favoarea ei schimbări care implică rezistență.

Este nevoie de mai multe instrumente tactice în efortul de promovare a unei economii circulare:

- Stabilirea unor niveluri obligatorii pentru eficiența utilizării resurselor, cu mult peste rata așteptată a dinamicii economiei industriale, ceea ce ar reprezenta un semnal care ar stimula refolosirea și reciclarea materialelor;

- Inovația care promovează proiecte sustenabile de produse și un proces de utilizare a materialelor în circuit închis, domeniu căruia comunitatea științifică îi va acorda maximă atenție în cadrul principiilor economiei circulare;

- Reforma fiscală, scăderea impozitelor pe muncă și deplasarea lor pentru utilizarea materialelor virgine vor pune în joc motivații precum cele care privesc stabilirea unor niveluri obligatorii pentru eficiența în utilizarea resurselor.

Principiul de bază al stimulării proceselor de extindere a bunăstării și propunerea de a utiliza la maximum materiale ar trebui incluse în pachetele de politici din țările avansate și în cele în curs de dezvoltare.

În concluzie, există argumente serioase pe plan mondial privind penuria de resurse materiale. Primele avertismente lansate cu 50 de ani în urmă se dovedesc cu prisosință juste.

Astăzi este necesar să combinăm avantajele unei economii de piață deschise și globale cu reglementările impuse, deopotrivă, producătorilor și consumatorilor privind nu numai eficientizarea gestionării resurselor, în general, ci și măsurile practice adoptate în acest scop. Se defineşte, astfel, cel mai adecvat  comandament al principiului „a face bine ceea ce trebuie făcut".

Se poate aprecia, cu deplin temei, că există soluții, elitele inginerești au contribuții notabile la conturarea și aplicarea de programe adecvate cerințelor economiei circulare. Astfel, ceea ce pare astăzi aproape imposibil va deveni posibil. De fapt, aceasta este și menirea științei pe care noi, cu toții, o slujim.