Proiectul Strategiei Romaniei pentru Resurse Minerale Neenergetice - orizont 2035 (III)
Data: 16-31 ianuarie 2023
Încheiem, în numărul de față, prezentarea unor extrase din proiectul Strategiei României pentru Resurse Minerale Neenergetice - orizont 2035, document elaborat de Ministerul Economiei. După cum am mai informat, fundamentarea proiectului a pornit de la lucrarea de excelență elaborată de Academia Română - Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, integrată în Proiectul sectorial Resursele naturale - Rezerve strategice, ce folosim și ce lăsăm generațiilor viitoare. În numerele precedente am enunțat principalele direcții și obiective generale stabilite pentru dezvoltarea pe termen mediu și lung a domeniului resurselor minerale neenergetice, prioritățile și rezultatele așteptate, am prezentat contextul și problemele principale relevate de elaborarea Strategiei, inclusiv câteva analize SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și riscuri) ale resurselor minerale incluse în document. Reamintim că prin Strategie se propune următoarea viziune: „România 2035 - țară cu industrie minieră responsabilă și transparentă, pol de dezvoltare durabilă în economia europeană pentru bunăstarea cetățenilor". Totul este subordonat principiilor și criteriilor dezvoltării durabile, în consonanță cu tendințele și orientările din Uniunea Europeană și, pe un plan mai larg, la scară globală.
Materii prime critice
♦ Resursele de magneziu
Puncte tari: ▪ resursă cantitativ și calitativ apreciabilă, omologată geologic; ▪ interes foarte mare la nivel mondial pentru acest tip de resurse prin prisma utilizării magneziului în producerea aliajelor ușoare aplicate într-o gamă largă de produse cu valoare adăugată mare; ▪ posibilitatea asigurării necesarului de forță de muncă calificată prin contractarea resurselor umane din zonă.
Puncte slabe: ▪ în prezent, nu există la nivel național instalații tehnologice pentru extracția și prelucrarea minereului.
Oportunități: ▪ poate asigura în cazul exploatării dezvoltarea pe orizontală a unor ramuri industriale cu valoare adăugată mare: auto, aerospațială, apărare, mecatronică, metalurgică etc.; ▪ lipsa totală a activităților de exploatare și prelucrare a magneziului și dependența totală a UE de importuri în prezent ar asigura României o cotă de piață foarte importantă ulterior începerii exploatării; ▪ existența unor exploatări deschise poate permite reducerea aportului investițional; ▪ posibilitatea dezvoltării proiectelor miniere și metalurgice cu finanțare europeană; ▪ existența la nivel mondial a unor tehnologii mature de obținere, ușor implementabile pe plan local.
Riscuri: ▪ presupusa percepție sceptică din cauza impactului asupra mediului; ▪ dificultăți în dobândirea dreptului de folosință și acces asupra terenurilor aferente activității miniere; ▪ posibilitatea de restricționare a accesului la tehnologii competitive economic și prietenoase cu mediul; ▪ competiția internațională în creștere.
♦ Resursele de grafit
Puncte tari: ▪ în Europa există zăcăminte de grafit exploatate într-un grup restrâns de țări ca Ucraina, Rusia, Cehia, Norvegia și Turcia, dar nesemnificative sub aspect cantitativ și calitativ; ▪ grafitul se comercializează într-o gamă foarte variată: pudră, granular, amorf, fulgi, profile diverse, grafen; ▪ grafitul din România prezintă un grad ridicat de cunoaștere a rezervelor; ▪ în contextul dezvoltării tehnologiilor pe bază de grafit, prelucrarea până la produs finit poate fi profitabilă, generatoare de locuri de muncă și va conduce la dezvoltarea durabilă a comunităților locale; ▪ grafitul reprezintă un mineral strategic, tot mai căutat pe piața mondială.
Puncte slabe: ▪ este necesar transferul de tehnologie de prelucrare până la obținerea produselor cu valoare adăugată mare: grafen, profile diverse etc.
Oportunități: ▪ dezvoltarea industriei constructoare de mașini electrice, mare consumatoare a acestui mineral; ▪ extinderea domeniilor de utilizare și în afara sectoarelor tradiționale, cu precădere în domeniul înaltelor tehnologii și în sfera militară; ▪ posibilități crescute de accesare a fondurilor europene pentru activități de extracție și prelucrare; ▪ oferta tot mai variată de tehnologii avansate și eficiente de exploatare și preparare; ▪ implicarea activă și eficientă a autorităților naționale în dezvoltarea activităților de extracție, dar și de valorificare a unor resurse strategice cum sunt cele de grafit.
Riscuri: ▪ probleme conjucturale legate de lipsa strategiilor naționale în legătură cu materiile prime critice, implicit cu grafitul; ▪ cel mai mare, producător și furnizor mondial este China care, în contextul dat, poate stabili prețurile pe piața mondială.
Resursele secundare
Resursele minerale secundare depozitate în iazuri de decantare sau halde de steril prezintă un potențial ridicat de valorificare industrială prin recuperarea metalelor prețioase, critice și utile de bază (Au, Ag, Cu, Pb, Zn, Fe, Mn, W, Mo etc.) pentru care au fost deschise exploatările sau a unor elemente care au intrat recent în sfera de interes a valorificării industriale (Ge, In, Te, Cd, Sb). Reintroducerea în circuitul economic a resurselor secundare poate avea o contribuție însemnată la creșterea gradului de securitate și sustenabilitate a aprovizionării cu materii prime critice esențiale în sectoare industriale cheie pentru economia națională și europeană, atât în prezent, cât mai ales în perspectiva atingerii statutului de economie verde.
♦ Analiza SWOT privind resursele secundare
Puncte tari: ▪ există cadrul general de reglementare a redeschiderii minelor/carierelor aprobate la închidere prin hotărâri de guvern; ▪ există resurse secundare apreciabile depozitate în iazuri de decantare și unele halde de steril; ▪ există tehnologii de exploatare și procesare a acestui tip de material; ▪ prin procesarea haldelor de steril și iazurilor de decantare se realizează ecologizarea perimetrelor miniere prin micșorarea amprentei depozitelor de deșeuri.
Puncte slabe: ▪ nu sunt în vigoare norme de aplicare a cadrului legislativ în ceea ce privește exploatarea resurselor secundare; ▪ necesitatea construirii de uzine noi de procesare; ▪ există neclarități/neconcordanțe în ceea ce privește finanțarea refacerii mediului realizată din fonduri europene; ▪ problema proprietății asupra terenurilor; ▪ reglementările necesare transmiterii terenurilor ecologizate către autoritățile locale în vederea refacerii dreptului de proprietate, reintroducerea în circuitul economic etc.
Oportunități: ▪ piața metalelor neferoase și auro-argentifere este stabilă, crescătoare în ultimii ani și cu potențial de creștere în viitor; ▪ prelucrarea deșeurilor din iazurile vechi de decantare și a haldelor de steril conduce deopotrivă la ecologizarea unor mari suprafețe ocupate de aceste depozite și la redarea acestora către comunitățile locale; ▪ reanalizarea la nivel european a surselor interne de obținere a materiilor prime minerale din surse primare și secundare; ▪ consecințe sociale pozitive asupra comunităților la reluarea activității de exploatare.
Riscuri: ▪ presupusa percepție sceptică din cauza impactului de mediu.
Resursa umană - educație, cercetare, dezvoltare și inovare
▪ Educație
Autorii documentului menționează că este necesar ca învățământul să pregătească în cadrul școlilor profesionale, liceelor, școlilor și colegiilor tehnice, facultăților tehnice (la cursurile de licență și postuniversitare, masterate, stagii doctorale și postdoctorale, specializări tehnice geo-miniere) specialiști cu o bună calificare, care să deservească domeniile: geologic, evaluare economică și industrială a zăcămintelor, exploatarea zăcămintelor, prepararea substanțelor miniere extrase, prelucrare metalurgică, reabilitarea ecologică a zonelor afectate. Având în vedere situația actuală din sectorul minier și ținând cont de importanța pe care țările europene o acordă educației, statul trebuie să intervină pentru susținerea unităților de învățământ superior minier și învățământ liceal, tehnologic și vocațional, de exemplu în unități care oferă absolvenților, concomitent și o a doua calificare pe lângă cea minieră, de tipul „liceu de construcții și minier". Dezvoltarea învățământului pentru geologie și minerit va fi asigurată de stat, în parteneriat cu administrațiile publice locale și operatorii economici printr-o serie de măsuri specifice. Complexitatea activităților din sectorul minier impune pregătirea treptată și diferențiată a forței de muncă și a specialiștilor necesari.
O forță de muncă înalt calificată în industria minieră va trebui antrenată în tehnici miniere moderne, domenii high tech emergente, adecvându-se corespunzător programele universităților de științe aplicate, colegiilor tehnice, școlilor profesionale și cursurilor de formare continuă. Pregătirea personalului și specializarea lui impun costuri diferite. Capacitățile și cerințele cercetării-dezvoltării și inovării sunt mereu altele, iar politicile industriale și impactul economic și social sunt evaluate după criterii diferite. Restructurarea ciclurilor de învățământ pe baza profilului de formare specifică și redefinirea programelor de pregătire reprezintă o necesitate. Pentru acele categorii profesionale și meserii necesare ca urmare a evoluției tehnologice în domeniul exploatării resurselor minerale, se vor propune noi standarde ocupaționale și programe de reconversie profesională.
▪ Cercetare, dezvoltare și inovare
În domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice atingerea obiectivelor Strategiei necesită pe lângă expertiza acumulată și formarea profesională și recrutarea unei noi generații de specialiști practicieni și cercetători. Mediul de afaceri are, de asemenea, o contribuție importantă în acest domeniu, împreună cu administrația centrală din România, respectiv: Ministerul Economiei, Academia Română, Ministerul Educației, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. În cadrul cercetării generale (Program geologic) programele inițiate trebuie să stea la baza fundamentării și susținerii politicilor și strategiilor naționale de dezvoltare a sectorului minier, identificării tendințelor noi, a direcțiilor critice în domeniul consumului, extracției, valorificării resurselor miniere și aspectelor sociale. Programul de cercetare geologică trebuie să conducă la constituirea bazei naționale de date cu privire la resursele minerale, să clarifice asupra perspectivelor de identificare a noilor zăcăminte, să conducă la finalizarea lucrărilor geologice în zonele cu perspective de conturare a unor rezerve valorificabile. În acest sens, un rol deosebit îl va avea reorganizarea Institutului Geologic al României ca Serviciu Geologic Național după model european, cu funcția de administrator al Guvernului pentru domeniul geologiei, prin studierea, monitorizarea și documentarea resurselor subsolului.
Cercetarea sectorială trebuie să conducă la diversificarea și perfecționarea opțiunilor tehnologice de producție și valorificare a produsului minier, să promoveze recuperarea substanțelor minerale utile din toate sursele disponibile (inclusiv zăcăminte izolate, depozite antropogene, deșeuri sau ape uzate), să detalieze cadrul tehnic atât la scara macro, pentru operatori mari, cât și la scara micro, pentru IMM-uri.
♦ Digitalizare
Tehnologia digitală poate determina o nouă abordare a politicilor pentru știință și inovare. Prin digitalizare, lanțul de aprovizionare devine un ecosistem complet integrat, care este transparent pentru toți actorii implicați, de la furnizorii de materii prime, componente și piese, până la transportatorii acelor bunuri și produse finite și, în sfârșit, până la clienți. Inteligența artificială își găsește aplicații în majoritatea activităților industriale, de la optimizarea echipamentelor până la sisteme pentru îmbunătățirea cercetării industriale.
Inteligența artificială permite explorarea unui număr foarte mare de date experimentale, scurtând radical timpul necesar descoperirii de noi materiale industriale, uneori de la ani la zile. Dincolo de producție, Inteligența Artificială (IA) susține și funcții precum logistica, recuperarea datelor și informațiilor și managementul cheltuielilor. Digitalizarea necesită competențe digitale. Ocupații precum „oameni de știință de date industriale" și „oameni de știință în bioinformatică" sunt recente. Rata schimbărilor tehnologice generează deficit de competențe. În acest context, se pot identifica o serie de direcții care ar trebui urmărite în cadrul acestei Strategii: ▪ IA să fie utilizată pentru realizarea unei baze de date cu operatori economici pe întreg lanțul valoric; ▪ IA să fie utilizată pentru realizarea unei baze de date cu tehnologiile pentru prelucrare a resurselor minerale cu conținut de materii prime critice (MPC); ▪ sunt necesare noi cursuri și curricule pentru adaptarea la schimbările pe care le presupune digitalizarea; ▪ implementarea tehnologiilor digitale și difuzarea acestora către IMM-uri; ▪ furnizarea de informații cu privire la rentabilitatea așteptată a investițiilor în noile tehnologii, precum și informații despre schimbările organizaționale și de proces complementare esențiale poate fi o măsură eficientă pentru accelerarea implementării tehnologiilor digitale.
♦ Specializarea inteligentă
O componentă-cheie a eforturilor Europei de sprijinire a statelor membre și regiunilor în vederea găsirii unei ieșiri din recesiune este specializarea inteligentă - o strategie inovatoare de transformare economică la nivel local. Specializarea inteligentă se referă la o nouă generație de politici în materie de cercetare și inovare care merg dincolo de investițiile în cercetare și dezvoltare și de consolidarea capacității generale de inovare. Specializarea inteligentă ia în considerare cercetarea, aptitudini, localizarea geografică, structura populației, clima, resursele naturale, nevoile societății, potențialii clienți, inovarea la nivelul sectorului public. Astfel, know-how-ul unic unei țări și capacitatea sa de producție pot fi îmbinate pentru generarea inovațiilor. Specializarea inteligentă permite stabilirea priorităților în perioade de resurse limitate și orientarea investițiilor asupra avantajelor comparative pentru a acumula masă critică și a excela astfel prin diferențierea țării sau regiunii respective de altele. Specializarea inteligentă se referă la schimburi încrucișate între și în rândul sectoarelor și tehnologiilor. Un exemplu în acest sens este și specializarea inteligentă ,,Materiale reciclabile și tehnologii pentru reciclarea materialelor" a fost identificată la nivel național și alte domenii de specializare inteligentă: tehnologia informațiilor și comunicațiilor (TIC), industriile culturale și creative, sisteme și componente inteligente (electronică, optoelectronică, mecatronică, microelectronică etc.), materiale avansate, noi alimente și siguranța alimentară, sănătatea.
♦ Tehnologii aplicate
În privința tehnologiilor folosite în activitățile miniere, soluțiile de acces la resurse trebuie abordate prin îmbunătățirea eficienței pe tot parcursul ciclului de viață a resurselor minerale, începând cu explorarea lor, dezvoltarea, exploatarea și prepararea acestora. Este necesar să se continue dezvoltarea de noi tehnologii de procesare pentru o mai bună extracție și utilizare a mineralelor și metalelor. Pe de altă parte, este important să se continue dezvoltarea de noi tehnologii de recuperare a resurselor secundare și deșeurilor industriale, reducând astfel pierderea acestor resurse pentru economia și dezvoltarea durabilă a societății noastre. O parte din optimizarea privind extracția și procesarea resurselor va fi realizată prin îmbunătățirea prin inovare a parametrilor tehnologici ai mașinilor și echipamentelor. Pentru eficientizarea activității miniere este necesară dezvoltarea de: ▪ noi tehnologii pentru exploatarea și prelucrarea resurselor minerale, înlocuirea tehnologiilor pirometalurgice consumatoare de energie cu metode mai puțin intensive, noi tehnologii în hidrometalurgie; ▪ dezvoltarea unui sistem durabil de reciclare a deșeurilor metalurgice și efluenților; ▪ noi procese tehnologice, performante, nepoluante, de tratare a materialelor polimetalice; ▪ noi metode pentru utilizarea completă a resurselor de la tratarea materialelor secundare și a deșeurilor din metalurgia neferoasă, prin dezvoltarea unor tehnologii combinate extrem de eficiente de recuperare a metalelor din deșeuri polimetalice și deșeuri constituite din mai multe materiale; ▪ noi programe pentru controlul proceselor prin intermediul sistemelor inteligente; ▪ noi modele de afaceri în economia circulară; economia UE este lineară și numai 12% din materialele și resursele secundare sunt reintegrate în economie. Anual se produc în UE peste 2,5 miliarde de tone de deșeuri.
Obiective generale și specifice ale Strategiei
Strategia are trei obiective generale: ▪ armonizarea cadrului legislativ și instituțional în domeniul resurselor minerale neenergetice; ▪ exploatarea responsabilă a resurselor minerale neenergetice conform interesului național, în perspectiva dezvoltării durabile a țării; ▪ creșterea nivelului de finanțare a cercetării, dezvoltării și inovării industriale în domeniul resurselor minerale neenergetice.
Ținând cont de obiectivele generale stabilite, autorii Strategiei au desprins următoarele obiective specifice: ▪ armonizarea continuă a cadrului legislativ din domeniul minier cu legislația internă și europeană; ▪ modificarea cadrului instituțional în domeniu; ▪ repoziționarea domeniului minier în perspectiva asigurării resurselor minerale necesare dezvoltării durabile a țării; ▪ asigurarea protecției mediului, managementului riscului și adaptării la schimbările climatice; ▪ închiderea minelor, ecologizarea și monitorizarea post-închidere; ▪ dezvoltare durabilă și asigurarea regenerării socio-economice și culturale a comunităților din zonele industriale; ▪ crearea condițiilor cadru pentru sprijinirea activității de cercetare, dezvoltare, inovare.
Potrivit documentului, principiile care stau la baza procesului de planificare strategică se formulează pe baza următoarelor aspecte de dezvoltare durabilă: ▪ se realizează pentru cetățeni și cu participarea acestora; ▪ integrează prioritățile de mediu, economice și sociale; ▪ trebuie să se încadreze în procesul bugetar, pentru a asigura acoperirea financiară a strategiilor elaborate; ▪ prioritățile sunt identificate în baza unei analize multilaterale a situației existente, prognozând riscurile, examinând interdependențele între provocările locale, regionale, naționale și globale; ▪ monitorizarea procesului de dezvoltare durabilă se va face în baza indicatorilor de performanță stabiliți.
Conceptele de valorificare a resurselor minerale în contextul dezvoltării durabile globale trebuie să țină cont de aspectele majore cu care se confruntă întreaga omenire: ▪ factorii globali de control - creșterea populației (până la 8 - 9 miliarde în 2025); ▪ aspirațiile țărilor în curs de dezvoltare care doresc să-și depășească condiția de zonă periferică a sistemului economic-politic global; ▪ gradul de folosire a resurselor minerale (secolul XXI marchează o creștere a cererii de 10 ori la o creștere a populației de 4 ori, pe când, în viitorii 50 de ani, cererea de resurse minerale va crește de 5 ori); ▪ mecanismele de acțiune la scară națională și internațională: abordarea diferențiată, generatoare de decalaje, între țările industrializate, reprezentând nucleul sistemului global și cele în curs de dezvoltare, care alcătuiesc periferia sistemului.
Propuneri de politici publice și proiecte
După aprobarea Strategiei se vor elabora și supune aprobării guvernului următoarele tipuri de politici publice și proiecte sectoriale: ▪ politica resurselor minerale; ▪ politica pentru materii prime critice; ▪ valorificarea resurselor de substanțe nemetalifere și roci utile; ▪ valorificarea resurselor de grafit, magneziu, pământuri rare; ▪ valorificarea resurselor de sare și a potențialului turistic aferent; ▪ valorificarea resurselor de substanțe minerale utile metalifere; ▪ identificarea și utilizarea patrimoniului industrial; ▪ valorificarea resurselor secundare de materii prime; ▪ valorificarea resurselor de ape minerale terapeutice de uz balnear și a potențialului turistic aferent; ▪ valorificarea resurselor de ape geotermale; ▪ contribuție la reconstrucția socio-economică a localităților din zonele cele mai afectate de activitățile miniere / restructurarea minieră.
Ministerul Economiei, prin direcția de specialitate în domeniul politicilor publice și competitivității elaborează Politica Industrială și Atlasul Economic al României, platformă ce va fi utilizată în procesul de fundamentare a politicilor publice bazate pe dovezi.
***
Se propune ca Strategia să fie revizuită și actualizată periodic, cel puțin o dată la cinci ani.