INGINERI MARI PERSONALITATI. ELIE RADU (1853 - 1931)

Anul acesta se implinesc 150 de ani de cand, la Botosani, s-a nascut Elie Radu, personalitate proeminenta a tehnicii romanesti intr-o perioada in care, la noi in tara, tehnica era abia in fasa. Tatal sau era caminar. A fost timp de 10 ani primarul orasului Botosani. De la tatal sau a mostenit simtul ordinii si al chibzuintei de bun gospodar, iar de la mama sa Profira, fire energica si austera, cinstea si severitatea fata de altii si in primul rand fata de sine.
Si-a petrecut copilaria la Botosani, unde si-a facut si studiile primare si gimnaziale. Le-a continuat la nivel superior, la Academia Mihaileana, la Iasi, unde a fost coleg cu Constantin Istrati.
In anul 1872 a plecat in Belgia, unde s-a perfectionat la matematica pentru ca in 1873 sa fie primit la Universitatea din Bruxelles unde studiaza lucrarile de cai ferate, de poduri, de drumuri si edilitare, dupa care se intoarce in tara in 1877 cu diploma de inginer si se angajeaza la Ministerul Lucrarilor Publice, unde, alaturi de Anghel Saligny, controleaza calea ferata construita de inginerul francez Guillon, pe traseul Ploiesti - Predeal. |n acea perioada, in tara noastra caile ferate erau concesionate unor firme straine. Conditiile tehnice erau in general nesatisfacatoare, iar costurile erau foarte mari.
Sub conducerea lui Elie Radu si cu contributia sa nemijlocita au fost executate de catre inginerii romani lucrari de cai ferate, de drumuri si sosele, constructii de poduri definitive din beton armat si metalice (pana la dansul majoritatea podurilor de cale ferata si de sosea erau provizorii, din lemn), lucrari edilitare si numeroase cladiri publice. Este dificil sa le enumeram pe toate. Ma voi limita sa dau doar cateva exemple.
a. Caile ferate: Ploiesti-Predeal (activitate de control impreuna cu Anghel Saligny, lucrarea fiind concesionata), Campina-Doftana, data in exploatare in 1883, Bacau-Piatra, cale ferata ingusta, Craiova-Calafat, cu un pod de cale ferata si sosea suprapuse (1890) Cucuteni-Todireni-Dorohoi, Focsani- Odobesti, Targoviste-Pucioasa, Targu Ocna-Comanesti-Palanca, Comanesti-Moinesti, Galati-Barlad, Pitesti-Curtea de Arges, Podul Ilioaiei-Harlau, Pucioasa-Pietrosita, Buda-Slanic (Prahova). Au fost studiati 650 km de cai ferate si executati 475 km. Rolul lui Elie Radu in domeniul cailor ferate a fost acela de alegere a traseelor tinand seama de posibilitatile de dezvoltare in viitor, realizarea constructiilor de cai ferate cu costuri minime, utilizarea de materiale indigene la lucrarile de arta (zidaria de piatra, betonul simplu, betonul armat) si utilizarea unei sine cu profil mare de 40 kg/m, care asigura viteze mari, economie, intretinere usoara, durata de functionare mare si reducerea la minimum a posibilitatii de accidente.
b. Poduri de sosea din beton armat peste Jiu (arc cu tiranti), Olt, Vedea, Teleorman, Arges si Raul Doamnei, Prahova, Siret si poduri de sosea metalice peste Jiu, Olt (trei poduri), Oltet, Lotru, Gura Vaii, Arges (sase poduri), Siret, Bistrita, Trotus, Doftana, Uzu, Buzau (doua poduri), Barlad. La acestea se adauga podurile de pe caile ferate.
Lungimea totala a podurilor proiectate si executate de Elie Radu se apreciaza la 20km. Meritul sau in domeniul podurilor este de a fi introdus pe o scara mare betonul armat la deschideri mari, inlocuind tablierele metalice, care in acea perioada se importau.
c. {osele: Moroieni-Sinaia, Lotru-Caineni, Comanesti-Palanca, Targu Ocna-Slanic (Moldova), Dolhasca-Harlau si Calarasi-Lehliu. Aceste sosele au necesitat numeroase poduri, viaducte, ziduri de sprijin, aparatori contra furiei apelor, parapete pe marginile prapastiilor etc. Aparitia automobilului a insemnat o adevarata revolutie in tehnica executarii soselelor, pe care Elie Radu a prevazut-o si a trecut la modernizarea soselelor existente, utilizand straturi mai groase de pietris si folosind, pe atunci experimental, macadamul.
d. Alimentari cu apa ale oraselor si, in primul rand, a Bucurestilor, unde se utiliza apa din puturi, izvoare si din Dambovita, filtrata, dar filtrele se imbacseau repede si trebuiau mereu inlocuite. |n septembrie 1892 Elie Radu a propus solutia cu puturi de captare a apei in regiunea Bragadiru. Lipsa de incredere a facut ca Primaria Capitalei sa ceara avizul a doi ingineri germani, Lindley si Thiern. Dupa confirmarea solutiei, in 1897, au inceput lucrarile, fara sa se mai apeleze la straini. S-a realizat o captare cu doua grupe de cate 10 puturi pe o lungime de 6560 m. La Iasi s-a lucrat dupa un proiect al lui Lindley mult mai costisitor. {i Primaria Bucurestiului a apelat la Lindley, spre revolta inginerilor romani. Captarea s-a extins in anii 1922-1927 cu puturi intre Sabar si Arges, fiind executata tot de ingineri romani.
Alte lucrari edilitare facute sub conducerea lui Elie Radu au fost: alimentarea cu apa a oraselor Sinaia, Turnu Severin, Sulina, Botosani, Targoviste, Braila, Pitesti, Iasi, Targu Ocna si canalizarea oraselor Sinaia si Turnu Severin.
e. Cladiri publice, dintre care citam Palatul Ministerului Lucrarilor Publice (arhitect Petre Antonescu), cu fundatia alcatuita dintr-un radier general din beton armat de 1m grosime si avand plansee de beton armat. De asemenea, Elie Radu a proiectat si executat cladirile statiilor de cale ferata Calafat, Bailesti, Comanesti, Frumusita, Curtea de Arges, Harlau, Belcesti, Buciumeni si Fieni. Elie Radu a insistat mult ca in toate cladirile publice sa fie inlocuite planseele de lemn cu plansee din beton armat.
Pe langa activitatea tehnica propriu-zisa de studiu, proiectare si executie, Elie Radu a desfasurat o importanta activitate in invatamantul tehnic superior. {i-a inceput aceasta activitate la {coala Nationala de Poduri si {osele la 1 februarie 1894, la Sectia de conductori tehnici. Timp de 9 ani a predat trigonometrie, poduri si constructii civile. Din martie 1903 trece la Sectia de ingineri, unde preda "Edilitate", un curs nou infiintat pentru viitorii ingineri din administratiile comunale. Dupa 1920, cand s-a infiintat {coala Politehnica din Bucuresti, cursul de edilitate a facut parte din planul de invatamant al Sectiei de constructii, deci pentru toti inginerii constructori. A mai predat si cursul de "Procedee generale de constructii". Activitatea sa didactica a durat 34 de ani, pana in toamna anului 1972 cand s-a retras, ramanand profesor onorific al {colii Politehnice din Bucuresti.
Meritele deosebite ale lui Elie Radu in activitatea didactica se refera la cursul de edilitate. Acest curs cuprindea alimentarea cu apa potabila si canalizarea oraselor. Este primul profesor care a predat acest curs in tara noastra. Se bucura de un mare prestigiu ca urmare a lucrarilor de edilitate pe care le studiase, le proiectase si le executase.
Nu a fost atras de catedra de placerea elocintei. Nu era un foarte bun vorbitor, dar expunea clar, desena frumos, dadea exemple din propria sa activitate tehnica, motiv pentru care cursul era deosebit de interesant. Era la curent cu toate progresele tehnice de pe plan mondial. Cursul era prevazut in planul de invatamant cu un proiect. Organiza vizite cu studentii la captarile de apa potabila de la Bragadiru. |ntr-un anumit sens, Elie Radu a fost un profesor si pentru inginerii care proiectau sub conducerea sa.
Sa adaugam la aceste activitati pe cea organizatorica. Este cunoscut ca la 7/19 decembrie 1881, dupa inaugurarea liniei ferate Buzau-Marasesti, prima linie studiata, proiectata si executata exclusiv de ingineri romani, s-a infiintat o asociatie a inginerilor denumita "Societatea Politehnica". Elie Radu a devenit membru al acestei societati in 1882, pastrand aceasta calitate timp de 49 de ani, iar in anii 1897/1898 si 1903/1904 a fost presedintele acestei societati. A publicat mai multe articole interesante in Buletinul Societatii Politehnice. A lucrat in comisia pentru organizarea Corpului Tehnic.
Remarcabila este si activitatea lui Elie Radu in Consiliul Tehnic Superior, infiintat in 1901, prin reorganizarea fostului "Departament al lucrarilor publice" care functiona din 1883 in cadrul Ministerului Agriculturii. Consiliul Tehnic Superior avea ca misiune sa completeze si sa imbunatateasca proiectele lucrarilor publice. |n perioada 1901-1916 fusesera imbunatatite cateva mii de asemenea proiecte. Elie Radu a fost membru al acestui Consiliu, iar din 1919 pana in 1903 a fost presedintele Consiliului.
In 1930, cand a implinit 50 de ani, a primit in dar o statueta de bronz reprezentand "Munca incoronata de glorie".
In 1923, cand a fost sarbatorit la implinirea varstei de 70 de ani si 45 de ani de activitate, cand i s-a cerut sa vorbeasca, a spus: "Nu-mi cereti sa va tin discursuri, ca sa va arat cum stiu sa vorbesc; dati-mi mai bine o planseta, o rigla si un echer pentru a va face un proiect."
In sedinta din 5 iunie 1926 inginerul Elie Radu a fost ales membru de onoare al Academiei Romane.
In decembrie 1929, printr-o comunicare facuta pe un formular tip, i s-a pus in vedere ca pe data de 1 ianuarie 1930 este scos la pensie. N-a primit nici un cuvant de multumire. Este adevarat ca avea o varsta inaintata (77 de ani), la care altii solicita ei sa fie scosi la pensie, dar la el nu era nici un semn de imbatranire intelectuala, de slabiciune. Energia si spiritul sau de discernamant erau nealterate. Lucra pana seara tarziu, inclusiv duminica si in zilele de sarbatoare.
A primit aceasta comunicare de scoatere la pensie ca pe o lovitura dureroasa si o jignire nemeritata. Ea i-a grabit si sfarsitul. A incetat din viata la 10 octombrie 1931 si a fost inmormantat la Bucuresti, in cimitirul Bellu. Pe lespedea unui mormant modest sunt scrise cuvintele: "ELIE RADU 1853 - 1931". Atat si nimic mai mult.
Exista credinta, veche din mitologie, ca, atunci cand un om depaseste cu mult, prin realizarile sale, nivelul comun, zeii il pedepsesc. Astfel, cand Prometeu a furat focul, proprietate exclusiva a zeilor, si l-a oferit oamenilor, zeii l-au pedepsit inlantuindu-l de o stanca, unde, in fiecare zi, un vultur ii smulgea o bucata din ficat. Ficatul se regenera si a doua zi vulturul ii smulgea alta bucata. (Interesant este faptul ca regenerarea ficatului era cunoscuta din cele mai vechi timpuri!) Un alt exemplu este al lui Icarus, care zbura spre soare cu aripi lipite cu ceara de corpul sau. Dupa cum se stie, cand s-a apropiat de soare ceara s-a topit si Icarus a cazut in mare. |n mod firesc se pune intrebarea "Cum a fost pedepsit Elie Radu, care a avut atatea realizari frumoase?" Raspunsul este simplu: au asternut peste personalitatea sa un strat gros de praf, praful uitarii. Datoria noastra este de a inlatura acest praf, de a-l sterge astfel incat personalitatea sa sa straluceasca, asa cum stralucea odinioara. Este ceea ce am incercat, in parte, sa fac in cuvantul meu.