Centenarul Comisiei Electrotehnice Internationale Fondarea CEI

Multe s-au petrecut in lume in perioada 1904-1906. Einstein isi publica lucrarea asupra Teoriei relativitatii restranse. Inginerii americani incep activitatea la canalul Panama, sunt inventate cartea postala ilustrata, inghetata in cornet si tonomatul.Pe ambele maluri ale Atlanticului, uzinele si orasele isi doresc tot mai multa electricitate, pentru inlocuirea sistemelor demodate de iluminat cu gaz si petrol. H.G.Wells prevede in North American Review (1901) un secol al electricitatii, in care casele si fabricile urmau sa fie incalzite, aerisite si actionate cu electricitate.
Si in lumea ingineriei electrice se intamplau multe. John Ambrose Fleming, primul profesor britanic de electrotehnica, inventeaza dioda termoelectronica, in timp ce in SUA Lee de Forest inventeaza trioda. Este perioada care inregistreaza inceputurile Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI).
Drumul catre infiintarea organizatiei a inceput in fapt in St.Louis. Orasul din Missouri se caracteriza printr-o activitate neobisnuita in 1904. Pe langa faptul ca era gazda Olimpiadei si Expozitiei Mondiale, organizate pentru celebrarea centenarului Targului din Louisiana, venisera in oras electrotehnicienii din intreaga lume pentru Congresul Electrotehnic International, al 5-lea din seria internationala.
La congres, o Camera a Delegatilor, formata din ingineri din 15 tari, incluzand Argentina, Franta, Germania, Marea Britanie, Elvetia si SUA, a votat o rezolutie, conform careia: „Trebuie facuti pasi pentru a asigura cooperarea asociatiilor tehnice din intreaga lume, prin desemnarea unei comisii reprezentative, care sa ia in considerare problema Standardizarii Terminologiei si Parametrilor Masinilor si Aparatelor Electrice”.
Delegatii au primit insarcinarea de a se intoarce la asociatiile tehnice respective, pentru a intreprinde actiunile care priveau aceasta rezolutie si a comunica rezultatele actiunilor lor colonelului R.E.B. Crompton, Chelmsford, Anglia si presedintelui Institutului American de Inginerie Electrica (AIEE), New York.
Colonelul Rookes Evelyn Bell Crompton, caruia i se ceruse de catre Institutul Britanic al Inginerilor Electricieni (IEE) sa-l insoteasca pe presedintele IEE, J.K.Gray, in America, pentru a reprezenta ingineria electrica britanica, a fost o figura cheie in industrie.
Inimitabilul colonel Crompton
Colonelul Crompton s-a nascut in Yorkshire, Anglia, in 1845 si ca multi ingineri din epoca victoriana a avut o panoplie larga de interese. Centrala sa electrica de la Kensington Court din Londra a fost una din primele din oras si el a fost implicat in multe din primele scheme de iluminat public si furnizare de electricitate din Marea Britanie. Crompton a fost si un mare iubitor al tuturor formelor de transport cu vehicule, in special biciclete, era unul dintre fondatorii Royal Automobile Club, fiind implicat si in inventarea tancului militar.
Crompton a fost remarcat de Camera Delegatilor, datorita unei comunicari pe care a prezentat-o la congres, cu privire la standardizarea in ingineria electrica. In autobiografia sa „Amintiri”, Crompton isi aminteste: „Comunicarea mea a avut efectul ca, la sfarsitul primei sesiuni, mi s-a cerut in mod oficial sa fac tot ce pot pentru a infiinta o Comisie Electrotehnica Internationala permanenta, care sa se ocupe cu standardizarea electrica la nivel international. Am prevazut mari dificultati, dar aceste dificultati au fost, in acest caz, depasite”.
La intoarcerea sa, Crompton a transmis Comitetului de Standarde de Inginerie din Marea Britanie, care reunea ingineri din toate disciplinele, incluzand Institutul Inginerilor Mecanici, IEE si Institutul Inginerilor Civili (ICE), dorinta Congresului de a discuta problemele legate de standardizare. Acest Comitet se afla in subordinea conducerii ICE, motiv pentru care aceasta organizatie a fost prima abordata de Crompton.
Initial, Consiliul ICE a agreat propunerea internationala, considerand-o totusi prematura. Consiliul comenta astfel in acel moment: „Infiintarea unei asemenea Comisii, desi este oricum dorita, ar putea fi prematura in momentul de fata; credem, totusi, ca ar putea fi intreprinsa o actiune preliminara, avand avantajul netezirii drumului spre formarea in final a unei asemenea Comisii, daca Consiliul aproba obiectivul sau general”.
In februarie 1905, presedintele ICE, Sir John Wolfe-Barry, inginerul care a proiectat Tower Bridge din Londra, a discutat cu presedintele de atunci al IEE, Alexander Siemens, cu privire la propunerea lui Crompton si a sugerat ca IEE ar trebui sa preia initiativa in aceasta problema, prin numirea unui Comitet Executiv.
Pentru cei doi presedinti discutia a fost o treaba relativ simpla, deoarece cele doua institutii imparteau cladirea din One Great George Street, in partea de vest a Londrei. Extinderea rapida a lui Electrical Engineers n-a fost insotita de mutarea in resedinta actuala din Savoy Place – unde CEI si-a tinut probabil prima sa sedinta plenara – pana in 1907.
Oui, Si, Yes, Ya si Hai
La sfarsitul lui 1905, colonelul Crompton anunta Consiliul IEE ca a trimis chestionare preliminare privind Comisia si ca a primit raspunsuri favorabile de la asociatiile electrice din noua tari. Acestea erau SUA - Institutul American de Energie Electrica, Franta – Societatea Internationala a Electricienilor din Franta, Italia – Asociatia Electrotehnica Italiana, Canada – Asociatia Electrica din Canada, Germania – Asociatia Electrotehnica Germana si Austro-Ungaria – Uniunea Electrotehnica Austro-Ungara. Asociatiile electrice din Danemarca, Suedia si Norvegia isi exprimasera numai interesul fata de propunere.
Sase luni mai tarziu, Consiliul IEE a anuntat ca a numit un Comitet Executiv pentru „a lua in consideratie si a raporta cu privire la schema de constituire a unei asemenea Comisii Internationale”. Membrii includeau, printre altii, pe noul presedine IEE, John Gavey, pe presedintele anterior, Alexander Siemens, inginerul sef al Oficiului Postei, Sir William Preece, Lordul Kelvin si colonelul Crompton.
Iunie 1906 parea a fi o perioada ideala pentru reunirea Comisiei. Consiliul IEE isi trimisese deja invitatiile catre cateva din asociatiile electrotehnice ale lumii, pentru a veni la Londra „pentru a returna, intr-o oarecare masura, primirea amabila oferita in anii anteriori de institutiile electrice in Europa si America”.
Astfel, intrunirile au fost stabilite pentru 26 si 27 iunie 1906, sub presedintia lui Alexander Siemens, presedinte al Comitetului Executiv. Ca si la alte reuniuni internationale, au fost prevazute actiuni sociale, incluzand dupa intruniri un tur de 10 zile al Angliei si Scotiei, cu un tren special angajat, in care inginerii participanti puteau vizita diferite companii electrice si filiale locale din tara ale IEE, ca si privelistile oferite de Lake District si Stratford-upon-Avon-ul lui Shakespeare.
In particular, trei dintre cele noua tari care acceptasera invitatia lui Crompton – Danemarca, Suedia si Norvegia – n-au putut sa delege in timp util reprezentanti, care sa participe la reuniunea de la Londra. In acelasi timp, reprezentantii din Belgia, Olanda, Japonia, Elvetia si Spania s-au adaugat la lista originala a tarilor participante. In ce priveste locul unde urma sa se desfasoare aceasta prestigioasa reuniune, exista in mod real doar o singura solutie.
Cel mai mare hotel din Europa
Primul hotel din Londra la inceputul anilor 1900 era hotelul Cecil, cu o intrare din Strand si vedere la raul Tamisa. In momentul respectiv era cel mai mare hotel din Europa, avand peste 800 de camere, luxos impodobite de doua dintre firmele de frunte ale epocii – Maples, Waring si Gillow si James Shoolbred and Co. Cecil era in culmea popularitatii si era de regula preferat de americani. IEE isi organiza aici in fiecare an dineul anual. In ciuda popularitatii sale, 90% din hotel a fost demolat in 1930, pentru a face loc sediului companiei internationale Shell.
Deschizand prima sedinta luni, 26 iunie, Siemens a explicat ca: „Primul obiectiv al intrunirii consta in constituirea Comisiei prin adoptarea unui set de reguli. Un proiect, care a fost pregatit ca material de lucru, transmis anterior delegatilor, face referire la un subcomitet pentru aspectele de detaliu”. Subcomitetul si-a amanat lucrarile pentru ziua urmatoare.
In seara respectiva, IEE a organizat un banchet la Cecil, in onoarea oaspetilor straini, pentru 450 de invitati si delegati. Conform unei relatari a evenimentului din Times din acea saptamana, presedintele IEE, John Gavey, a propus un toast. Vorbind in limba franceza, el a spus ca i s-a oferit „cea mai mare satisfactie sa vada solidaritatea care exista intre marile aspiratii, fie ele politice, religioase sau nationale”. El considera ca aceasta solidaritate era cea mai pronuntata intre ingineri.
In ziua urmatoare au avut loc mai multe intruniri, inclusiv sedinta amanata a subcomitetului, care examinase regulile de functionare ale Comisiei propuse. Regulile principale convenite la acea intrunire erau urmatoarele:
- Comisia va fi recunoscuta ca o Comisie Electrotehnica Internationala pentru standardizarea terminologiei si parametrilor aparatelor si masinilor electrice;
- Orice tara independenta, care doreste sa adere la Comisie, poate forma un comitet local. Aceste comitete vor fi alcatuite, cate unul pentru fiecare tara, de catre asociatiile tehnice ale fiecarei tari. In tarile in care nu exista asfel de asociatii tehnice, Comitetul poate fi numit de Guvern;
- Fiecare Comitet va trimite delegati la Comisie. Fiecare tara are dreptul la un singur vot, indiferent de numarul de delegati. Pot fi publicate, ca decizii ale Comisiei Electrotehnice Internationale, numai cele care au fost unanim adoptate de Comisie. Toate deciziile, care au fost adoptate prin voturi divizate, pot fi publicate numai daca sunt precizate numele tarilor care au votat pentru sau impotriva;
- Birourile Comisiei Centrale sunt, in prezent, la Londra, la biroul IEE. Caile de realizare a obiectivelor Comisiei sunt hotarate de un Consiliu format din:
a) presedintele Comisiei;
b) presedintii Comitetelor locale;
c) un delegat din fiecare Comitet local;
d) secretarul onorific;
- Activitatea Comisiei va fi condusa, in general, prin corespondenta, dar presedintele poate solicita intruniri ale Consiliului sau Comisiei cand le considera oportune. Aceste intruniri vor avea loc la Londra sau in alte locuri, dupa cum hotaraste majoritatea Comisiei. Fiecare Comitet local va gasi fondurile necesare pentru propriile cheltuieli si pentru contributia, in parti egale, la cheltuielile Biroului Central.
Cu acest modus operandi pentru functionarea CEI, tot ce ramanea de facut era de a desemna pe primii numiti in cele doua posturi libere ale proaspatului Consiliu CEI.
Kelvin ca presedinte
Datorita rolului sau major in infiintarea Comisiei, colonelul Crompton a reprezentat o candidatura clara pentru unul dintre roluri si a fost numit ca primul secretar onorific al CEI. Rolul de prim presedinte al CEI i-a revenit Lordului Kelvin. Cea mai de seama mostenire ramasa de la Kelvin este reprezentata de lucrarile sale din termodinamica si in particular conceptul de zero absolut, temperatura la care orice miscare moleculara inceteaza. Cu toate acestea, el a avut si o prodigioasa activitate ca om de stiinta si inginer electrotehnician.
Lucrarea sa din 1856 „Ilustrarea dinamica a efectelor rotative magnetice si helicoidale ale corpurilor transparente asupra luminii polarizate” a creat bazele pentru teoria ulterioara a lui James Clerk Maxwell privind electromagnetismul, in timp ce galvanometrul cu oglinda pe care l-a proiectat s-a dovedit esential in pozarea cu succes a primului cablu submarin transatlantic, in 1865. Pentru aceasta ultima activitate a si fost nominalizat pentru Casa Britanica a Lorzilor.
Pentru a sarbatori aceasta realizare de succes, Lordul Kelvin si colonelul Crompton s-au aflat printre cei 1700 de oaspeti, care au mers la Muzeul National de Istorie, pentru o seara de „conversazione” sustinuta de orchestra de coarde Royal Engineers. In ziua urmatoare, inginerii oaspeti au plecat intr-un tur al tarii, fericiti ca au pasit intr-o noua etapa a cooperarii internationale.
Desi Kelvin si Crompton au fost cele dintai figuri publice ale CEI, contributia unei a treia persoane nu trebuie uitata.
In autobiografia sa „Amintiri”, Crompton afirma ca profesorul Elihu Thomson a fost „adevaratul initiator al schemei internationale la Conferinta de la St.Louis”.
Influenta americana
Profesorul Thomson s-a nascut in 1853 la Manchester, Anglia, dar familia lui a plecat la Filadelfia cand el avea 5 ani. La inceput a fost interesat de chimie si a activat, intr-adevar, ca profesor in acest domeniu. Incepand insa din 1880, Thomson a fost total absorbit de domeniul ingineriei electrice, aflat intr-o dezvoltare rapida. A obtinut o multitudine de brevete, inclusiv aparatul de sudura electrica, iar firma sa, infiintata impreuna cu E.J.Houston, s-a reunit cu firma lui Edison pentru a crea compania General Electric.
Din acest motiv, profesorul Thomson a reprezentat o alegere fireasca pentru rolul de presedinte al Congresului de la St.Louis din 1904. Intr-o discutie cu colonelul Crompton despre acei primi ani de cooperare internationala, la cativa ani dupa infiintarea CEI, profesorul Thomson spunea: „Nici o activitate, de o asemenea importanta uriasa pentru industria electrica, nu a depasit-o pe cea a activitatii incepute in ultimii ani in schimbul international de idei, in domeniul electric. Este foarte dificil sa continui aceste probleme la nivel international; exista multe suspiciuni de a nu fi depasit, multe susceptibilitati de infruntat si trebuie sa fim mandri ca nu au aparut inca asemenea dispute si dificultati”.Acelasi spirit de cooperare persista si astazi, cand CEI isi aniverseaza cei 100 de ani de existenta.