Produsul intern brut pe primul semestru din 2004 a crescut cu 6,6 la suta

Daca este din ce in ce mai bine, de ce a mai ramas atata rau?
Publicarea datelor statistice oficiale privind rezultatele din primul semestru pe ansamblul economiei - respectiv o crestere a produsului intern brut cu 6,6 la suta - a avut un ecou notabil: pe de o parte, a stimulat analistii de specialitate sa se aplece cu mai multa atentie asupra evolutiei economiei romanesti, iar pe de alta parte, a determinat muritorii de rand sa se intrebe, cu o doza mai mare de nedumerire, in legatura cu finalitatea respectivei cresteri.
Inainte de a incerca sa analizam rezultatele mentionate, in care se regaseste intr-o proportie deloc neglijabila contributia inginerilor romani din toate domeniile de activitate, se cuvine sa mai remarcam un element al perceptiei publice a statisticilor oficiale, in general. Exista un sentiment de neincredere care reprezinta un factor rezidual al perioadei antedecembriste: falsificarea, pe scara larga, a datelor statistice a reprezentat o constanta a regimului dictatorial, in special in faza lui ultima. Aproape nimeni nu credea cifrele prezentate si o asemenea reactie era integral indreptatita. Chiar in ianuarie 1990 au aparut "marturii" ale celor care cunosteau "problema" din interior, care au fost martori si participanti la mistificarile "in serie" din perioada data.
Acum ne gasim intr-o situatie total noua. Chiar daca s-ar dori infrumusetarea realitatii, nu va fi posibil decat intr-o foarte mica masura. Tara noastra este monitorizata strict de organizatiile financiare internationale si Uniunea Europeana in ceea ce priveste aplicarea metodologiei standard de evidenta si de calculare a produsului intern brut si a altor indicatori macroeconomici. Nu prea sunt posibile in aceste circumstante operatiuni incorecte. Si apoi, se cuvine sa actioneze prezumtia de corectitudine in exercitarea oricarei profesii, mai cu seama in cele cu impact major asupra intregii game de interese din societatea romaneasca actuala.
Acestea fiind zise, sa purcedem la anuntata analiza.
Resursele
Insusi modul de raportare si de prezentare a rezultatelor referitoare la evolutia produsului intern brut (PIB) respecta riguros amintitele standarde, utilizate de EUROSTAT (organismul specializat in statistica al Uniunii Europene). Exista doua capitole mari, cuprinzatoare: RESURSE si UTILIZARI. Intrucat dezvoltarea economiei nu constituie (nu trebuie sa constituie) un scop in sine, este extrem de important sa se vada unde se duc valorile create in societate intr-un anumit interval de timp. De aici, corelatia stransa dintre cele doua capitole.
Ocupandu-ne acum de resurse, observam ca sunt luate in calcul 6 componente: 1) Agricultura, silvicultura si piscicultura (si aici este respectata formula folosita in UE); 2) Industrie; 3) Constructii; 4) Servicii; 5) Servicii de intermediere financiara indirect masurabile (pentru ca domeniul este mai putin cunoscut, redam definitia oficiala: "Se masoara prin soldul dintre dobanzile incasate si cele platite de institutiile de credit, fiind rezultatul activitatii de intermediere a acestora"); 6) Impozite nete pe produs (si aici se impune sa recurgem la definitia oficiala: "Reprezinta diferenta dintre impozitele pe produs datorate la bugetul de stat, TVA, accize, alte impozite, si subventiile pe produs platite de la bugetul de stat").
Si acum, sa le luam pe rand, "ca la moara".
In primul semestru din 2004, Agricultura, silvicultura si piscicultura au inregistrat o crestere de 5,3 la suta fata de perioada corespunzatoare din 2003. Se impune a observa ca este vorba despre primul semestru si, in consecinta, n-au fost incluse aici marile cantitati de cereale, respectiv un adevarat record in materie.
Valoarea adaugata din industrie a fost cu 5,9 la suta mai mare decat in perioada ianuarie-iunie 2003, un nivel apropiat de cel prognozat. Data fiind ponderea industriei de aproximativ 30 la suta din PIB, apare destul de clar ca a avut o contributie notabila la rezultatul de ansamblu.
Cresterea cea mai importanta s-a inregistrat in domeniul constructiilor, 8,6 la suta. Constatam astfel ca se mentine si se accentueaza tendinta manifestata inca din anul trecut potrivit careia ritmul de crestere a investitiilor devanseaza aporturile pe intreaga economie, confirmand rolul acestora de "motor" al dezvoltarii. Or, este cunoscut ca exista o stransa corelatie intre volumul investitiilor si activitatea din sfera constructiilor.
Un alt element predominant pozitiv este relevat de dinamica serviciilor: un spor de 6,6 la suta. Serviciile au o pondere de aproape 50 la suta din PIB si, prin urmare, cresterile din acest domeniu influenteaza in mod esential evolutia intregului produs intern brut. Totodata, se cere subliniat ca in acest domeniu avem de-a face cu o subdezvoltare pe care o putem numi istorica, dificil de eliminat in timp scurt. De aceea, ritmurile mai inalte de dezvoltare a serviciilor ne ajuta sa obtinem structuri ale economiei compatibile cu cele ale tarilor dezvoltate, in special ale celor membre in Uniunea Europeana.
Nu mai prezentam si ceilalti doi factori deoarece am considerat si mai consideram ca esentiale au fost si sunt domeniile in care se creeaza volumele cele mai mari de valoare adaugata. Sunt, de fapt, si domeniile in care prezenta inginerilor este nu numai mai mare, ci si mai pregnanta.
Vom avea prilejul in grupajul de fata sa relevam cateva dintre punctele mai slabe ale dezvoltarii economiei in primul semestru din 2004, insa ar fi o eroare sa subapreciem rezultatele inregistrate, sa nu "dam Cezarului ce e al Cezarului"... Nu avem alta cale de a diminua decalajele considerabile care ne despart de performantele din Uniunea Europeana (chiar si la nivelurile medii rezultate din primirea, la 1 mai 2004, a inca 10 tari, mai putin dezvoltate decat membrii "vechi" ai UE). Or, acesta este elementul fundamental care se cere luat in considerare in formularea oricarei judecati de valoare.
Utilizari
Cum am mai mentionat, al doilea mare capitol al PIB il constituie domeniile in care au fost utilizate resursele.
Un prim subcapitol este consumul final total. Acesta are, la randul lui, doua sub-sub capitole. Cel dintai vizeaza consumul final efectiv al gospodariilor populatiei (respectiv cheltuielile populatiei pentru cumpararea de bunuri si servicii in scopul satisfacerii nevoilor curente si pe termen mai indelungat, precum si cheltuielile pentru consum individual ale administratiei publice, adica invatamant, sanatate, securitate sociala, cultura, sport, ca si cheltuielile pentru consum individual ale institutiilor fara scop lucrativ, cum sunt cele ale organizatiilor religioase, sindicatelor, partidelor politice, asociatiilor etc.), cresterea fiind aici de 9 procente. Este impresionanta aceasta dinamica. De ce, totusi, ea nu s-a resimtit mai puternic de catre majoritatea covarsitoare a populatiei tarii?
Explicatia completa sau macar suficient de concludenta ar necesita un spatiu amplu deoarece se cer examinate nu numai elemente cuantificabile, ci si unele aproape imponderabile care tin de psihologia sociala si individuala. Ne vom stradui, aici, sa prezentam elementul esential definit prin polarizarea sociala.
Atat in randurile salariatilor, cat si ale asa-numitilor asistati sociali, ponderea cea mai mare o au categoriile ale caror venituri se situeaza cu mult sub media pe tara. Un sfert din populatie traieste sub pragul saraciei, iar peste 40 la suta se afla cu putin peste acest prag.
Sa operam cu cele 9 procente. La nivelul salariului minim inseamna mai putin de 300.000 de lei pe luna. Ce se poate cumpara cu acesti bani? In plus, se cere remarcat, potrivit definitiei prezentate, ca nu totul se primeste sub forma de bani pesin, ca sporurile din invatamant sau cultura nu sunt resimtite in mod palpabil, fara sa mai vorbim despre faptul ca exista diferente mari si chiar foarte mari intre categoriile de beneficiari.
A doua componenta consta in consumul final efectiv al administratiei publice, respectiv cheltuielile pentru consumul colectiv al acestei administratii, concretizat, in principal, in servicii publice generale, apararea nationala, ordine publica, activitati legislative, cercetare-dezvoltare. Sporul a fost aici de 6 la suta.
Vorbeam, atunci cand ne-am referit la resurse, despre investitii. Un element esential al acestora il constituie formarea bruta de capital fix. Acum, prin datele cuprinse in comunicatul statistic oficial, avem si confirmarea unui adevarat reviriment in domeniu. Cresterea a fost de 10,4 la suta. Este, cu siguranta, un fapt pozitiv deoarece creeaza premisele unor progrese mai mari in perioada urmatoare, inclusiv in sfera conditiilor de trai.
In sfarsit, activitatea de comert exterior. Este de remarcat ca exportul de bunuri si servicii a inregistrat sporuri mari, de 17,1 la suta. S-au consemnat adevarate recorduri in anumite luni din prima jumatate a anului. Cu toate acestea, importul a crescut in ritmuri superioare, respectiv 19,1 la suta. Deficitul s-a ridicat la importanta suma de 86.000 miliarde de lei.
Avem de-a face cu un fenomen cronic pe care l-am mai tratat in paginile "Universului ingineresc". Deficitul comercial greveaza puternic si contul curent; daca n-ar fi banii care vin in tara de la romanii care lucreaza in strainatate, situatia ar prezenta semnele unei autentice crize in economia romaneasca.
Nu este locul aici pentru o analiza detaliata a cauzelor situatiei din comertul exterior, dar a devenit limpede - chiar la prima vedere - ca in respectiva situatie se concentreaza efectele tarelor intregii economii, in special nivelul redus de eficienta si de competitivitate. Acest adevar se cere luat in considerare cu cea mai mare seriozitate, asumat cu toate articulatiile lui si, mai ales, cu toate consecintele care decurg pentru fiecare "actor" al vietii noastre economice.
Evolutii contradictorii
Datele globale, indicatorii de maxima generalitate cum este PIB, au darul sa releve tendintele esentiale din economie, directia principala de miscare a acesteia. Analiza nu se poate opri, totusi, la acest nivel global, fie si numai din nevoia fireasca de a identifica factorii pozitivi in vederea maximizarii efectelor lor si a factorilor negativi pentru diminuarea consecintelor lor.
Este limpede ca ritmul de crestere a PIB a fost influentat intr-o foarte mare masura de evolutia consumului intern. Aceasta dinamica a devenit posibila nu prin marirea ofertei de catre agentii economici autohtoni, ci prin majorarea considerabila a importurilor de bunuri de consum.
Este de inteles ca recolta slaba din anul precedent a determinat, in primul semestru din 2004, dublarea importurilor de cereale fata de perioada corespunzatoare a anului trecut. Dar, cum se justifica faptul ca in conditiile cresterii efectivelor de animale (in zootehnie a fost oprita caderea inregistrata multi ani la rand), importurile de carne si produse din carne s-au majorat cu 40,5 la suta? Este clar ca a intervenit factorul esential, si anume competitivitatea. A devenit mai avantajos pentru procesatori sa-si procure materia prima din import decat s-o cumpere de la producatorii interni.
Este foarte bine ca atat in primul semestru, cat mai ales in luna iulie 2004, exporturile au inregistrat adevarate recorduri. La prima vedere, avem de-a face cu o crestere a competitivitatii produselor romanesti. Spunem "la prima vedere" deoarece o analiza mai atenta arata ca ponderea cea mai mare in totalul exporturilor au avut-o (si, din pacate, o au in continuare) materiile prime, marfurile cu un grad redus de prelucrare si forta de munca ieftina.
Confectiile textile si incaltamintea au o pondere de peste 30 la suta in totalul exporturilor. Or, este vorba aici, in special, despre produse realizate in lohn, ca efect al costurilor relativ reduse cu forta de munca. In schimb produsele cu un grad mai inalt de prelucrare si, deci, cu valoare adaugata mai mare au o pondere relativ scazuta, de cca 18 la suta din total.
Acestea sunt probleme de fond ale economiei romanesti. Actuala structura nu asigura o buna valorificare nici a avantajelor comparative si, cu atat mai putin, a celor competitive.
"Pretul" principal al actualei dinamici a exportului consta in dimensiunile ingrijoratoare ale deficitului comercial. Pe sapte luni din 2004, el a ajuns la 3,5 miliarde de euro. Este limpede ca depasirea unei anumite limite pune sub semnul indoielii caracterul sanatos al cresterii economice. Deficitul enorm, care anunta o depasire considerabila a nivelului atins in anul precedent, 27 la suta, inseamna, in ultima instanta, cresterea gradului de indatorare. Economia romaneasca nu-si poate permite un asemenea "lux" nici macar pe termen scurt. Este adevarat, pentru acest an se prognozeaza investitii straine in valoare de 2,5 miliarde de euro, ceea ce acopera in buna masura deficitul de cont curent.
In termeni mai simpli, situatia descrisa indica faptul ca efectuam exporturi "in paguba". In aceste circumstante se impune o analiza foarte serioasa pentru a se putea influenta intr-o directie mai favorabila intregul comert exterior al tarii.
Lamentarile referitoare la faptul ca "multe importuri fac concurenta neloiala produselor autohtone" n-au nici o valoare. Se invoca - de regula - subventiile pentru unele produse, practicile discriminatorii etc. Fara sa negam influenta acestor factori, se cuvine sa ne gandim fie si numai la un singur element, si anume la diferentele de productivitate nu fata de tarile cele mai dezvoltate, ci de media din UE, chiar si dupa extinderea de la 1 mai 2004. Raportul este de 1 la 4, ceea ce arata, din capul locului, cum stam in materie de costuri, element esential pentru formarea preturilor si, prin urmare, pentru gradul de atractivitate a produsului pe piata externa.
Acestea sunt probleme de fond care nu pot fi subapreciate sau, mai grav, desconsiderate decat cu imensul risc de a transforma cresterea economica dintr-un mare avantaj intr-un nedorit dezavantaj.
Scop si mijloace
Din foarte multe motive, este cat se poate de clar ca fara o crestere economica sustinuta nu avem nici o sansa de a depasi starea de subdezvoltare (in primul rand, se cuvine sa recunoastem aceasta realitate si sa nu ne mai amagim) si nu ne vom apropia de nivelul mediu atins in UE. Prosperitatea pe care ne-o dorim este imposibil de atins fara un ritm inalt de crestere a produsului intern brut. Facem aceste remarci (fortand, poate, porti deschise) deoarece in privinta scopului n-ar mai fi cazul sa se discute. Nu exista alternativa in aceasta privinta. Ajutoarele pe care le primim (fonduri nerambursabile) sunt foarte importante, dar ele nu pot sa tina loc de propria noastra obligatie de a spori cat de mult volumul de bunuri si servicii realizat cu forte proprii.
Ajungem astfel la mijloace. Un aspect a fost relevat in capitolul precedent, si anume faptul ca nu ne putem baza la infinit pe mijlocul reprezentat de deficitul comercial. Alte mijloace vizeaza pierderile si arieratele.
Exista cresteri importante de productie, in industria extractiva sau in sfera utilitatilor publice, care se inregistreaza in continuare cu mari pierderi. In pofida faptului ca se acorda subventii consistente pentru acoperirea diferentei dintre costuri si pret (vezi aceste diferente in minerit sau la producerea energiei electrice in termocentrale), numeroase unitati continua sa lucreze cu pierderi. In aceste conditii, exista intreaga indreptatire sa ne intrebam: merita un asemenea "pret" cresterea economica? Pe termen scurt este posibil si chiar necesar sa se acopere diferenta dintre venituri si cheltuieli prin intermediul subventiilor, primelor, transferurilor, dar pe termen mediu?
Raspunsul se cere dat de la caz la caz, dar intr-o viziune la scara intregii economii nu mai sunt de acceptat pierderile uriase care se inregistreaza in sectoare de baza ale economiei.
Al doilea aspect enuntat, arieratele, prezinta aceeasi gravitate. Inca o parte insemnata a bunurilor si serviciilor se realizeaza pe datorie, fie ca este vorba despre neplata obligatiilor catre stat, fie despre nerespectarea clauzelor contractuale, a raporturilor comerciale corecte intre partenerii de afaceri. Dupa unele estimari semioficiale, arieratele din economie depasesc 140.000 miliarde de lei. Este o suma imensa deoarece provoaca asa-numitul blocaj financiar care nu mai permite reluarea ciclului de activitati cu propriile resurse, cerinta normala intr-o economie de piata functionala.
Credem ca nu mai este nevoie sa insistam: lucrul pe veresie nu indica nicidecum o stare de sanatate acceptabila nici la nivel de operator economic, nici la nivel de ramura sau la dimensiunile intregii tari.
Aceste "pietre de moara" numite pierderi si arierate pun sub semnul indoielii posibilitatea atingerii ansamblului de obiective economico-sociale pe intregul an, in special tinta de inflatie de 9 la suta. Puseele inflationiste inregistrate in cateva luni, in special in iulie, demonstreaza ca fara schimbari de fond in economia reala, schimbari care sa se reflecte in nivelul eficientei activitatilor, este putin probabil sa continue in ritmul si la amploarea propuse procesul de dezinflatie.
Privirea spre viitor
A mai ramas un trimestru din acest an. In planul vietii publice, asa cum se intampla de regula intr-un an electoral, atentia este indreptata, mai ales, spre sfera vietii politice. Aici, prin programele propuse se abordeaza mai mult sau mai putin profesionist, mai mult sau mai putin deschis si temele cresterii economice. Daca dam la o parte glazura propagandistica, accentele populiste si chiar demagogice, constatam ca toata lumea are in vedere continuitatea cresterii economice. Difera doar evaluarile referitoare la ceea ce s-a realizat pana acum si intentiile pentru perioadele urmatoare, pentru viitorul ciclu electoral. Nu ne propunem sa analizam programele-oferta ale competitorilor pentru alegerile parlamentare si prezidentiale. Ceea ce, credem, se impune a sublinia este necesitatea ca interesele de ordin electoral sa nu duca la neglijarea sau incalcarea interesului general. Evitarea derapajelor de la drumul convenit cu Uniunea Europeana, cu organizatiile financiare internationale reprezinta o prima si esentiala conditie ca tot ceea ce s-a realizat cu efort, cu inteligenta, cu spirit novator sa nu se iroseasca. Este un imperativ de prim-ordin. Fie si numai constientizarea lui, si tot este un pas inainte in slujirea interesului public, a interesului national.