BUGETIADA 2007
Data: 16-31 octombrie 2006
In dubla calitate – cea de contribuabili si cea de „beneficiari“ – suntem interesati (la modul obiectiv, fireste) de tot ceea ce se întampla în actuala perioada cu bugetul tarii pentru anul viitor. Daca depasim aparentele determinate de confruntarile politice si judecam lucrurile strict în functie de elementele de ordin economic si social, ne dam seama ca exista cel putin doua elemente de interes major. Unul priveste faptul ca veniturile bugetare vor avea o pondere de 35,18 la suta din PIB, ceea ce înseamna o crestere a poverii fiscale cu cca 4 puncte procentuale, iar al doilea vizeaza obiectivul potrivit caruia deficitul va fi mai mare cu cel putin doua procente. În limbajul curent, neacademic, se spune „dai un ban, dar face!“ Din aceasta perspectiva se poate afirma ca intentiile privind alocarea resurselor sunt dintre cele mai laudabile. Nu mai încarcam textul cu cifre (ele se tot vehiculeaza prin mass-media, iar cei care doresc le pot afla pe Internet). Important de retinut este ca, pentru anul viitor, în conditiile unei cresteri relativ înalte a PIB, ponderea cheltuielilor programate pentru mari investitii, în special în infrastructura, pentru învatamant, cercetare, sanatate, protectia sociala sunt mai mari decat în anii precedenti. Exista astfel premise pentru ameliorarea situatiei din numeroase domenii vitale. Sunt, însa, doar premise.
In pofida faptului ca s-a promis ca întreaga constructie bugetara sa se bazeze pe programe si proiecte, ne aflam în situatia de a nu avea, la ora actuala, cea mai mare parte a unor astfel de fundamente. Este o hiba (ca sa spunem asa) cronica. Bunaoara, în acest an, ca efect al rectificarilor bugetare (mai numeroase ca oricand), sumele suplimentare alocate unor domenii importante risca sa ramana necheltuite din pricina absentei unor proiecte fezabile. Remarca este valabila si în cazul fondurilor nerambursabile primite de la Uniunea Europeana.
Marea problema a bugetiadei 2007 este redusa capacitate de absorbtie a fondurilor. Dupa ce, în multe domenii, sunt departe de a acoperi nevoile minimale, ne mai confruntam si cu situatia (adeseori penibila) de a nu avea cum (pe ce) sa consumam ceea ce s-a alocat. Nu mai vorbim aici despre cazurile destul de numeroase de gestionare nerationala si chiar frauduloasa a resurselor. În aceste circumstante sa mai spuna cineva ca nu este valabila zicala „La omul sarac, nici boii nu trag“!