CONVERGENTA

Iata, ne apropiem de implinirea unui an de cand Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene. Nu numai la nivelul abordarilor oficiale, ci – mai ales – la cel „de pe strada“, nu exista niciun indiciu semnificativ care sa ateste macar o singura schimbare de esenta in viata tarii in cele 10 luni care au trecut de la istoricul eveniment. Se va spune ca timpul a fost prea scurt pentru a se petrece o astfel de schimbare si ca asteptarile au fost disproportionat de mari fata de posibilitati. Nu este locul, aici, nici pentru analiza explicatiilor si a justificarilor (uneori penibile) si nici pentru emiterea de prognoze (care implica – si ele – studii aferente). Un element se cere, insa, categoric mentionat, si anume existenta unor repere in functie de care putem evalua obiectiv stadiul in care ne aflam in procesul integrarii europene a Romaniei in perioada postaderare. Aceste repere poarta numele de CRITERII DE CONVERGENTA. Adica, este vorba despre atingerea unor standarde, cele mai multe dintre ele cuantificabile, care permit (sau, mai bine spus, ne vor permite) sa reducem considerabil, in timp rezonabil, uriasele decalaje care ne despart de nivelul mediu de dezvoltare din UE (nu vorbim despre nivelurile superioare).
Daca ne limitam la CONVERGENTA REALA, adica la elementele care pot fi influentate direct de activitatea economico-sociala la toate nivelurile, constatam ca principalele CRITERII vizeaza nivelul produsului intern brut (PIB) pe locuitor, in modalitatea de calcul cea mai realista, si anume paritatea puterii de cumparare, la structura economiei romanesti comparativ cu cea din UE (aici, esentiala este ponderea serviciilor in PIB), intensitatea energetica, productivitatea muncii pe angajati, investitiile de afaceri, infrastructura (in special lungimea autostrazilor), salariile si preturile, gradul de absorbtie a fondurilor comunitare.
O singura comparatie este de ajuns pentru a ne clarifica in legatura cu pozitia pe care o ocupam in prezent: PIB-ul pe locuitor se afla la O TREIME fata de nivelul mediu din UE. Daca vrem sa discutam serios pe tema CONVERGENTEI, se cuvine sa pornim de la o asemenea stare de fapt. Ce trebuie sa facem, de la nivel individual pana la scara nationala, pentru a reduce acest decalaj? Este tema fundamentala in fata careia palesc toate celelalte. Dar, oare, acest fapt este constientizat macar in masura posibilului (nu neaparat a necesarului)? Este intrebarea derivata la care numai fiecare dintre noi poate sa dea un raspuns sincer, responsabil.