INITIEREA PROCESULUI INOVARII
Data: 16-31 octombrie 2008
(Urmare din nr. trecut)
Cea de a doua scoala considera ca, dupa declararea intr-un mod emotional, mobilizator, a obiectivului urmarit prin inovare, niciun lider nu trebuie sa indice cum ar trebui sa fie noul mod de desfasurare a activitatii, ci se lasa ca oamenii care participa afectiv si efectiv sa-si dea cu parerea asupra modului in care ei considera ca se poate atinge obiectivul declarat. Trebuie ca fiecare membru al colectivului sa inteleaga care este obiectivul urmarit, obiectiv stabilit in functie de cerintele pietei. Astfel, invatând din experienta, intregul colectiv participa la generarea metodelor si practicilor procesului de inovare.
b) Enuntarea unor obiective inspirate, necesare, dar imprecis determinate. Liderii fiecarei organizatii inovatoare enunta un obiectiv important, mobilizator si se straduiesc sa se asigure ca toti ceilalti membri ai organizatiei isi asuma responsabilitatea de a participa la realizarea acestuia. Experientele acumulate au demonstrat ca perioada definitivarii de catre intregul colectiv a obiectivului urmarit nu se poate prelungi prea mult deoarece realizarea oricarui obiectiv presupune si angajarea de resurse umane si materiale.
c) Inceperea procesului inovarii in absenta unor principii de lucru clar definite. Liderii din fiecare proces inovator de succes au lasat ca procesul inovarii sa inceapa, in afara timpului oficial de munca, fara a se respecta cu strictete regulile curente de desfasurare a activitatii. Cu alte cuvinte, primii pasi in directia inovarii sunt improvizatii care apar simultan in mai multe locuri de munca. Rolul liderului in aceasta parte de initiere in procesul inovarii este de a sesiza pasii care se fac catre inovarea strategica. Cunoasterea si insusirea de catre toti participantii a obiectivului important, mobilizator, dar enuntat vag, nedefinit exact, teama salariatilor de starea de criza care se anunta si cunoasterea de catre membrii colectivului a faptului ca trebuie sa participe la conceperea unei noi strategii inovatoare, autentice, productive, in final se concretizeaza, de regula, intr-un proces inovator de succes.
d) Luarea ca exemplu a inovarilor de succes anterioare. Daca un proces de inovare de succes a inceput printr-o enuntare vaga a obiectivului urmarit, atunci modelul procesului de inovare standard va recomanda ca, in viitor, sa se studieze si sa se aplice experienta acumulata in procesele de inovare anterioare. Modul in care se dezvolta un proces de inovare de succes, desfasurat fara o planificare stricta, evolueaza, in final, intr-o viitoare strategie inovatoare. Aceasta practica nu numai ca serveste pentru conceperea altor strategii de inovare, dar ea este specifica organizatiei economice in care a fost creata.
Intre organizatiile economice care au avut succes in procesul inovarii si cele care nu s-au bucurat de un asemenea succes exista doua diferente semnificative. Prima consta in aceea ca firmele lipsite de succes au o intelegere a unei stari de criza vadit inferioara celei a celor de succes. A doua diferenta consta in aceea ca liderii unei firme care nu s-a bucurat de succes in urma unui proces de inovare sunt mult mai inclinati sa preconceapa foarte exact un plan asupra unui viitor posibil, decât liderii unei firme de succes.
Din analiza comparativa a parerilor celor doua scoli privind modul in care companiile inovatoare invata sa creeze si sa implementeze noile strategii care asambleaza noi procedee si metode de lucru rezulta, in mod evident, ca cea mai buna practica este sa se recunoasca ca eforturile de a realiza o inovare strategica sunt destinate insuccesului daca nu se formeaza convingerea ca organizatia este in criza. Intr-un proces de inovare, in care se formeaza convingerea ca organizatia economica trece printr-o stare de criza, se ajunge la abordari manageriale care genereaza strategii care nu se pot regasi in modelele standard. Strategii inovatoare eficiente apar atunci când liderii concep un obiectiv semnificativ si lasa membrii organizatiei sa inceapa prin a improviza cai de realizare a acestuia.
Bibliografie
http://www.emeraldinsight.com/info/journals/sl/sl.html
http://www.executiveboard.com/EXBD/
Oetinger B., From ideea to innovation: Making creativity real, Journal of Business Strategy, Vol 25, nr.5, 2004
Wood Chapman Robert, How Strategic Innovation Really Gets Started, IEEE Engineering Management Review, Vol.35, Number 1, First Quarter 2007
Alte articole

