„Toti cercetatorii trebuie sa fie sceptici“

In timp ce cercetatorii din IPCC (International Panel on Climate Change – Comitetul International de Studiu al Schimbarilor Climatice) se intrunesc pentru a evalua si a sintetiza studiile ce ne permit imbogatirea cunostintelor legate de modificarile climatice, sunt voci care pun la indoiala concluziile lor. In domeniul stiintei, parerile majoritare nu reprezinta niciodata adevarul. In timp ce majoritatea expertilor in climatologie subscriu opiniilor exprimate de IPCC, cum ca activitatile umane sunt, cel mai probabil, cauza periculoaselor schimbari climatice din prezent, aceasta ipoteza este respinsa frecvent de catre asa numitii „sceptici climatici“. Neavind cunostinte de expert in domeniul climatologiei, multi oameni obisnuiti se simt dezarmati in fata unor argumente contradictorii.
*
Soarele, motorul incalzirii
Argumentul cel mai frecvent utilizat pentru a respinge originea umana a incalzirii globale se refera la pozitia Pamintului in raport cu Soarele si la activitatea acestuia din urma. De-a lungul timpului, temperaturile terestre au fost comandate de intensitatea activitatii solare, de traseul orbitei terestre in jurul Soarelui si de inclinarea axei planetei noastre. „In 800 000 de ani, daca nu consideram ultimii 200, remarcam ca numai factori naturali, cum ar fi modificarile treptate ale orbitei terestre si pozitia Pamintului pe aceasta orbita au declansat modificari climatice“, admite Jean-Pascal van Ypersele, vicepresedinte al IPCC si climatolog la Catholic University din Louvain, Belgia, citat de revista Research eu, the magazine of the European research area. „Dar in timp ce acesti parametri se modifica pe intervale mari de timp, ei nu pot explica cresterea brusca de temperatura remarcata in perioada ce a trecut de la inceputul revolutiei industriale. Nu trebuie amestecate diferite scale temporale“.
De asemenea, in timp ce CO2 nu a fost singurul factor de declansare a fenomenului, se crede ca acest gaz a avut un efect amplificator asupra consecintelor modificarilor in distributia si cantitatea totala a energiei solare disponibile pe suprafata Pamintului. „Factorii astronomici sunt punctul de plecare si este perfect probabil ca usoarele modificari ale climei cauzate de aceste fluctuatii sa fi afectat ciclul carbonului care, la rindul lui, sa fi influentat climatele in trecut“.

Oul sau gaina?
Acest fapt ne conduce la un alt punct sensibil al dezbaterii: relatia dintre concentratia de CO2 in atmosfera si variatiile de temperatura. In timp ce, potrivit celor mai multi climatologi, concentratiile ridicate ale CO2 in atmosfera provoaca o crestere a temperaturii pe Pamint, unii cercetatori – si au grafice cu care sustin ideea – subliniaza ca in timpurile geologice cresterile de temperatura au fost cele care au declansat concentratii ridicate de CO2 si nu invers. „Dupa o crestere a temperaturii provocata de factori astronomici, oceanele se incalzesc si isi reduc capacitatea de absorbtie a CO2 atmosferic. Legile chimiei sunt clare: CO2 se dizolva mai bine in apa rece decit in apa calda. Astfel, o proportie mai mare de dioxid de carbon ramine in atmosfera“. In acest fel, temperatura intr-adevar influenteaza concentratia atmosferica de dioxid de carbon: „Scepticii au dreptate cind sustin ca la scara timpului marirea concentratiilor de CO2 urmeaza cresterilor de temperatura. Dar odata ce exista o anumita acumulare, CO2 amplifica efectul natural de sera si efectul de incalzire. Cresterea grosimii stratului de CO2 din atmosfera este similara punerii unei paturi in plus pe pat, il face inca si mai cald“.

Inclinarea balantei
Astfel, la o analiza mai atenta, relatiile dintre factorii astronomici, temperatura si concentratia CO2 din atmosfera, scoase in evidenta de sceptici, pe de-o parte, si de sustinatori, pe de alta parte nu sunt asa de diametral opuse. Intrebarea cheie este, deci, ce impact au gazele cu efect de sera emise de activitatile umane asupra complexelor sisteme terestre. Si aici opiniile se despart, unii crezind ca impactul este nesemnificativ, pe cind altii il considera decisiv. Principalul argument al scepticilor este urmatorul: concentratia de CO2 in atmosfera, comparata cu cea a vaporilor de apa, care este principalul gaz cu efect de sera, este nesemnificativa, iar emisiile naturale de CO2 sunt mult mai mari decit cele rezultate din activitatile umane.
Este neindoios ca emisiile naturale de CO2 sunt mai mari decit cele provenite din activitati umane. In timpul unei prezentari a ciclului carbonului la Federatia Belgiana a Petrolului, in 1997, un climatolog a mentionat ca fluxul de carbon de origine naturala ajunge la 200 de miliarde de tone pe an, comparativ cu numai 8 miliarde de tone de origine umana. In consecinta, el considera ridicol atacul acestui numai 4 la suta reprezentat de emisiile antropice. Dar totul este o problema de balanta. Ceea ce se uita uneori este ca sistemele naturale recicleaza emisiile lor, in particular prin fotosinteza. Aceste sisteme, deci, absorb tot atit dioxid de carbon pe cit emit. Este o balanta extrem de delicata si, daca pe un taler se adauga CO2 antropic, atunci balanta este dezechilibrata intr-un mod incontrolabil. Mai mult, asistam in prezent la o defrisare masiva a padurilor care, prin reducerea capacitatii de absorbtie, dezechilibreaza sistemul si mai profund.

Contestarea modelelor IPCC
Modelele climatice pe care IPCC isi bazeaza prognozele sunt si ele subiect de contestare. Sunt ele sigure? Majoritatea scepticilor considera ca nu exista suficiente cunostinte asupra parametrilor care influenteaza clima terestra pentru a putea trage concluzii. Procesul de elaborare a rapoartelor IPCC este relativ complicat, dar incearca sa pastreze independenta opiniilor. Autorii scriu textele pe baza literaturii stiintifice de specialitate si le trimit la trei cicluri de revizii efectuate de experti si de reprezentanti guvernamentali. Fiecare comentariu referitor la un rind sau un paragraf este evidentiat intr-un tabel, iar ulterior autorii indica raspunsurile la acestea. Cei ce fac revizia verifica daca autorii au prezentat un raspuns onest la fiecare comentariu. Pentru transparenta, tabelele sunt accesibile oricui la sediul IPCC. In acest fel, un raport reprezinta munca a sute de autori, iar in verificari sunt implicati circa 2500 de experti. Este inevitabil ca la un anumit moment unii dintre autori sa nu fie satisfacuti – si acest fapt nu are nimic de-a face cu valoarea lor – deoarece nu obtin acceptarea propriilor idei din partea colegilor. S-a ajuns chiar la situatia ca, din aceasta cauza, unii cercetatori sa paraseasca grupul interguvernamental si chiar sa-si exprime public dezacordul fata de concluziile IPCC.

Cind dezbaterea se incinge…
Divergenta intre experti? In orice caz, in anumite momente, dezbaterea a fost extrem de incinsa. Unii sceptici vorbesc despre „gindirea obtuza“ a IPCC, in timp ce ei sunt uneori descrisi ca „negociatori“ sau „revizionisti“. Felul in care anumite publicatii si multe bloguri au dramatizat controversa a contribuit la crearea unei viziuni maniheiste asupra situatiei, ca si cum ar fi esential o problema de credinta. In fata atitor voci stridente si discordante, publicul obisnuit a fost obiectul unei confuzii uitind uneori ca indoiala este o parte inextricabila a drumului spre aflarea adevarului. „Toti cercetatorii au datoria de a fi sceptici. Nu exista niciun motiv ca numai unii sa aiba monopolul scepticismului“, spune Jean-Pascal van Ypersele.
Implicatiile economice, politice si sociale sunt, desigur, imense. Daca influenta activitatilor umane asupra climei este neglijabila, atunci o mare parte a eforturilor risca sa fie inutile – desi cele facute pentru gasirea unor alternative in fata epuizarii inevitabile a combustibililor fosili ramin valabile pentru viitorul nostru energetic. Daca, pe de alta parte, factorul antropic este in proces de perturbare permanenta a fragilei balante naturale, a nu face nimic pentru a reduce presiunea sa si a ne pregati pentru consecinte ar insemna o neglijenta vinovata fata de generatiile viitoare.