Opiniile inaintasilor, lectii pentru prezent si viitor

In ultima vreme, s-au inmultit studiile referitoare la necesitatea si posibilitatea reindustrializarii Romaniei. Insusi faptul ca, dupa doua decenii de la schimbarea radicala din decembrie 1989 (nu vrem sa polemizam in legatura cu natura, cu esenta istoricelor evenimente care au marcat un nou destin al tarii si al oamenilor ei), se inscrie la loc central pe agenda politica si economica tema reindustrializarii reprezinta un semnal de bun augur. Este o dovada a faptului ca in rindurile vietuitorilor de astazi din Romania exista persoane si personalitati carora nu le este indiferent cum vor evolua lucrurile, aici, in tara noastra, in viitorul mai apropiat sau mai indepartat.
Dezbaterile din prezent reinnoada firul unor preocupari care – de-a lungul timpului – au determinat optiuni fundamentale. Intre momentele care se cer evocate, supunem atentiei cititorilor un demers exceptional din urma cu 105 ani. In perioada 23 noiembrie – 5 decembrie 1905 au aparut, in publicatia L’industrie Roumaine, rezultatele unei anchete privind INDUSTRIA MARE A ROMÂNIEI. Ancheta avea la baza opinia tot mai bine si mai convingator afirmata potrivit careia decalajele care desparteau Regatul Romaniei nu numai fata de statele avansate ale epocii, ci si fata de cele situate in apropiere nu puteau fi diminuate decit pe calea industrializarii tarii, adica pe calea construirii MARII INDUSTRII.
Tabloul conturat de respectiva ancheta nu era deloc incurajator. Pe ramuri industriale, pe judete si in Bucuresti se „inventariasera“ urmatoarele: 15 intreprinderi de prelucrare a metalului, din care 10 in Capitala; 12 fabrici de cherestea, din care 5 in judetul Neamt, 3 in judetul Bacau si cite una in judetele Botosani, Dimbovita, Rimnicu Sarat si Vilcea; 6 mori mecanice, din care cite 2 in Botosani si Dolj si cite una in judetele Arges si Dorohoi; 5 fabrici de spirt, din care cite 2 in Dorohoi si Neamt si una in Iasi; 3 exploatari petrolifere, toate in judetul Prahova; 2 intreprinderi producatoare de ceramica, la Buzau si Vilcea, 4 fabrici de sticla si oglinzi, cite una in judetele Bacau, Suceava, Iasi si in Bucuresti, o fabrica de postav in judetul Prahova.
Am prezentat aceste detalii pentru a avea o imagine a ceea ce se considera INDUSTRIE MARE in Romania, la inceputul secolului trecut. Semnalul dat de publicatia amintita a reprezentat un moment tipic pentru devenirea economica, pentru progresul tehnic in Romania. Ne referim la rolul presei ca „vehicul“ al ideilor avansate, ca tribuna de exprimare a preocuparilor majore ale generatiilor succesive indreptate spre inscrierea Romaniei pe magistralele caracteristice tarilor dezvoltate. Semnalul din 1905 a fost urmat de un deceniu de dezvoltare a INDUSTRIEI MARI in Romania prin triplarea numarului de intreprinderi si aparitia de ramuri noi, legate mai ales de dezvoltarea infrastructurii. Nu este intimplator, asa cum am relatat in numarul precedent al Universului ingineresc, ca tot in 1905 a aparut si celebrul articol al lui Vintila Bratianu Prin noi insine. Tot presa a fost folosita pentru lansarea unei idei care a avut un puternic ecou, iar rezultatele inregistrate au marcat inscrierea Romaniei pe o traiectorie a progresului economico-social care a deschis si orizonturi noi activitatilor ingineresti.
In prezent, dupa industrializarea fortata din perioada antedecembrista, proces care se cuvine a fi evaluat serios, profesionist, dincolo de patimile politice ale actualei perioade, readucerea in atentie a temei reindustrializarii nu reprezinta altceva decit o expresie a ceea ce a fost peren in istoria tarii in ultimul secol, si anume existenta unei elite care a slujit cu devotament interesul national, iar presa a reprezentat pentru cei care au binemeritat de la natiune respectul si recunostinta ei, modalitatea prioncipala de manifestare a spiritului civic. Este o „zestre“ care se cere pastrata si imbogatita.