Noi aparitii in Editura AGIR

Dumitru Felician Lazaroiu, Nona Millea
Electronica romaneasca. o istorie traita (vol.1)
Editura AGIR, Bucuresti, 2011, ISBN 978-973-720-358-8, format 17×24 cm, legata, 595 pag., policromie, 100 lei/ex.

Atunci cand doamna dr. Nona MILLEA - unul dintre coordonatorii lucrarii - mi-a impartasit intentia de a scrie o istorie a electronicii romanesti, am fost stapanit de doua sentimente: primul, de o usoara invidie, ca n-am facut si noi, electrotehnicienii, acest lucru pentru un domeniu care, in Romania, are si o vechime si o traditie recunoscuta in lume!
Al doilea sentiment care m-a stapanit a fost acela de teama ca lucrarea va avea un inceput si, foarte repede, un sfarsit!
Cum succesul este al celor curajosi, coordonatorii lucrarii, prof. dr. ing. Felician LAZAROIU si dr. Nona MILLEA, au reusit nu numai sa stranga, in realizarea acestui nobil obiectiv, numerosi autori, personalitati marcante ale electronicii romanesti, dar si sa adune fapte, date si marturii considerate de mult pierdute, reusind, totodata, sa creeze climatul propice pentru ca o istorie a electronicii romanesti sa fie scrisa.
Poate au si dorit ca sa arate ca entuziasmul pe care l-au depus atunci cand, pas cu pas, electronica noastra se ridica prin efortul lor, nu i-a parasit si atunci cand au dorit ca sa lase generatiilor viitoare marturii privind eforturile pe care le-au facut.
Trecand adesea pe la locul cunoscut de bucuresteni ca „la Leul“, intotdeauna la grupul statuar inchinat celor care si-au jertfit viata pentru o cauza nobila, citeam un mesaj transmis, peste ani, generatiilor viitoare: „Spuneti generatiilor viitoare ca noi am facut suprema jertfa pe campurile de bataie“.
Nu exagerez, ca unul care am trait aceste momente, ca si in constructia electronicii romanesti au fost si campuri de bataie si eroi si jertfe. Iar ele nu trebuie inregistrate ca fapte de inventar, ci ca pilde pentru cei care vin dupa noi si care moral trebuie sa stie ce si cum s-a facut, de catre cine si ce a insemnat aceasta electronica pentru industria romaneasca.
Si chiar daca astazi multe fabrici electronice au disparut, institute de cercetari au fost distruse „ca bisericile intr-o etapa pe care am judecat-o“, exista speranta ca ratiunea va izbandi si ca locul electronicii in industria romaneasca va fi, in viitor, cel meritat!
Au existat voci - poate in spiritul tristului prohod - „Industria romaneasca morman de fiare vechi“ si voci care mi-au spus afland despre aceasta nobila intentie: dar ce industrie electronica a avut Romania?
Acestor nestiutori sau rau voitori, cartea le raspunde cu demnitate si argumentat ca o industrie electronica in Romania a existat, arata de la ce s-a plecat - pentru ca si-n perioada interbelica au fost si preocupari industriale si stiintifice in Romania, electronistii romani fiind cunoscuti in marile laboratoare ale lumii: vezi pe Maior, Kontescheweller, Tudor Tanasescu, Cartianu, Dragomir Hurmuzescu s.a. - conceptia celor care au prefigurat-o si artizanii trecerii ei in viata.
Exista un proverb chinezesc care are atata actualitate si explica atitudini si lucruri care ar trebui sa fie facute incat mi-ar parea rau sa nu vi-1 impartasesc:
„Cine nu stie ca nu stie, este un prost! Evitati-l!
Cine nu stie ca stie, doarme!
Treziti-l!
Cine stie si stie ca stie, este un conducator! Urmati-l!“
Din pacate, aplicarea acestei zicale ar fi deosebit de utila astazi cand atata vorbim de valoare - fara ca ea sa devina o cerinta - iar prostii si adormitii nu sunt adusi la realitate de cei care ar trebui sa-i trezeasca!!
Antrenand pe multi dintre cei care au fost artizanii acestei industrii, dascalii si elevii lor angrenati intr-un generos efort colectiv, cartea este o istorie traita de cei care, cu generozitate, au comunicat din zestrea lor de informatii.
Spuneam ca aceasta carte a aparut din efortul colectiv si competent al celor peste 24 de autori declarati. Eu, insa, ii consider autori si pe cei nescrisi in lucrare, dar care au furnizat valoroase informatii.
Munca de corelare a acestor informatii nu a fost simpla, coordonatorii lucrarii - prof. dr. ing. Felician LAZAROIU si dr. ing. Nona MILLEA - avand meritul de a fi inteles ca nu trebuie sa umble asupra textelor date de numerosi coautori, incercand o „anumita uniformizare“. Prin acesta lucrarea a castigat, conferindu-i caracterul de marturie, exprimata poate in mod diferit, dar la fel din punctul de vedere al semnificatiei actului de ctitorire a electronicii si implicare in aceasta.
Culegerea datelor nu a fost simpla, multe dintre arhivele fabricilor fiind pierdute sau distruse dupa anul 1990 pentru „ca incepea o noua lume“, iar de cea veche trebuia sa te desparti cat mai rapid, negand totul!
Au fost cautari in arhive, s-au adunat din monografiile vechi ale fabricilor informatii deosebit de utile, s-a apelat la arhivele personale ale multora dintre cei care au adus contributii deosebite in dezvoltarea domeniului, din acest punct de vedere exprimandu-mi opinia ca lucrarea este un inceput, un tabel al lui Mendeleev si cu casute goale care vor fi umplute cu siguranta in viitor de alti colaboratori.
Cartea este o excelenta cronica a unei perioade romantice de dezvoltare a electronicii, fara sa pot spune cu mana pe inima ca acea perioada nu a avut si duritatile ei si sacrificiile multora din cei care au lucrat in domeniu, chiar ale unor coordonatori si coautori ai lucrarii!
I-a unit, insa, un lucru: pasiunea pentru nou si intelegerea si orgoliul ca pot fi la fel de buni ca cei de la care la inceputuri preluau cunostinte de care nu dispuneam si erau apoi apti de a le dezvolta, mandria ca in: „concertul valorilor“ romanii pot avea si „solisti“.
Am vorbit despre putinele documente care mai exista si despre arhive din care sa poata fi obtinute date! Dar la fel de importante ca izvoare de informatii sunt si marturiile pe care le regasim in lucrare, amintirile unor autori asupra unor momente cheie in dezvoltarea electronicii romanesti, degajandu-se constiinta unor fapte pe care le-au facut, bogatia unor sentimente care i-au animat, care se alatura in mod perfect normal bogatiei realizarilor tehnice pe care le-au facut si prezentate in lucrare.
Introducerea acestor marturii in lucrare nu face decat sa-i creasca valoarea, sa confere autenticitatea unor fapte si intelegerea ca in „zidurile unor manastiri se afla si jertfele facute de multi mesteri Manole“ ...
Pe langa exactitate se confirma si faptul ca inginerul, prin ceea ce-si propune sa faca, este un romantic, un visator trezit poate la realitate doar atunci cand „ceva“ nu-i facut „asa cum ar vrea“.
Nu pot sa inchei fara a spune cateva cuvinte despre coordonatorii acestei impresionante, documentate si utile lucrari - Electronica Romaneasca. O istorie traita - cu ale caror destine si al meu s-a incrucisat, regasindu-ne de multe ori pe aceeasi lungime de unda.
Trebuie sa spun un adevar. Daca o lucrare de acest gen nu a aparut pana acum, aceasta este si pentru ca nu a existat „cineva“ care sa se angajeze nu doar la un efort intelectual si fizic deosebit, dar si sa dispuna de tactul de a lucra cu multi autori, fiecare cu personalitatea lui, fiecare poate cu reprezentari diferite asupra unei anumite probleme.
Primul coordonator al lucrarii, prof. Felician LAZAROIU, cred ca a fost cel mai nimerit specialist care se putea angaja in acest efort. Intelectual in autenticul sens al cuvantului, cu cunostinte bogate in domeniul ingineriei electrice: conceptie, tehnologie, transfer, a fost directorul celei mai mari unitati din sectorul electronic (Fabrica Electronica), director al Institutului de Cercetari Electrotehnice (ICPE) - subsemnatul avand sansa, ca adjunct al sau, sa invat multe -, director general in minister, cu largi atributii in dezvoltarea electronicii industriale, a tehnicii de calcul si a industriei de semiconductoare, automaticii si industriilor orizontale pentru acestea, industria de mecanica fina si electronica.
Experienta sa se regaseste in mod fericit si-n intocmirea acestei lucrari, reusind „spatial“ din alta zona a lumii, sa se conecteze de la distanta si intr-un mod cu totul remarcabil cu celalalt coordonator, dr. Nona MILLEA.
Cu dr. Nona MILLEA am avut sansa de a lucra in acelasi Institut de Cercetari Electrotehnice, ea ocupandu-se dupa ce se remarcase ca electronist in dezvoltarea unor performante aparate de radio la Fabrica Electronica cu problemele de fiabilitate, domeniu care a si stat la baza unei originale teze de doctorat. Drumurile ni s-au incrucisat apoi in activitati de dezvoltare a stiintei, iar cunostintele sale si modul de abordare a unor probleme tehnice, logica de cristal in evaluarea unor situatii si sugerarea de solutii de iesire din „starea de criza“ au fost armele care i-au dat forta de a depasi si momente mai dificile! Sunt calitati pe care le-a folosit cu succes si-n elaborarea acestei lucrari!
Deci, o lucrare coordonata de oameni ai domeniului, oameni cu o cultura tehnica deosebita, care au lucrat in el, il cunosc si „simt“, au obiectivitatea prezentarii unor politici de dezvoltare si a unor specialisti implicati in cadrul acestora.
Nu pot sa nu remarc contributiile aduse de „multi“ coautori ai diverselor sectiuni ale lucrarii care, cu obiectivitate si corect, au prezentat etape de dezvoltare a unitatilor din sectorul electronic in cadrul caruia au lucrat.
Un cuvant special poate fi atribuit prof. dr. ing. Valerius Mihail STANCIU, - care, desi absolvent al sectiei electromecanice, era un pasionat electronist - implicat puternic in „adunarea de oameni si date pentru aceasta lucrare“, o banca de date exceptional de bogata, promovator pasionat al conceptiei romanesti si al aplicarii in industria electronica a rezultatelor cercetarii stiintifice, in calitatea pe care a avut-o de director de dezvoltare in cadrul MIEt. Disparitia sa inca dinaintea aparitiei lucrarii la care si-a adus o impresionanta contributie a fost o mare pierdere pentru electronica romaneasca, asociata si altor „multi“ din sector aflati astazi in „alte lumi“ si care necesita o aducere aminte.
Tuturor celor care au participat la realizarea acestei lucrari, o sincera si recunoscatoare multumire pentru acest act de cultura, o marturie a dezvoltarii unui sector industrial in care Romania a dovedit capacitatea de a inova si construi!
Ratiunea cu care coordonatorii lucrarii au tratat diversele probleme ale dezvoltarii electronicii in Romania, structura data acesteia si bogatul material informativ comunicat, relatarea corecta a unor fapte si evidentierea unor realizari deosebite ale electronistilor romani confera acestei carti o valoare cu totul aparte sperand ca tot mai curand vom avea si Volumul 2 si, de ce nu, o reeditare in timp, la care sa se adauge noi informatii privind domeniul.
Ne bucura faptul ca aceasta valoroasa lucrare a aparut sub egida Academiei de Stiinte Tehnice din Romania si a Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, regretand ca nu am putut sprijini atat cat ar fi meritat aparitia unei asemenea lucrari, o istorie traita a electronicii romanesti si un autentic act de cultura pentru generatiile tinere.