„Aripi“ pentru zborul spre inaltimile cunoasterii
Data: 16 - 31 octombrie 2011
In aceasta toamna s-au implinit 110 ani de la nasterea unui savant roman al carui nume a simbolizat, de-a lungul a peste sase decenii, continuitatea si inovarea perpetua intr-un domeniu al stiintelor tehnice definit, pe buna dreptate, drept propulsor al progresului universal. Ne referim la academicianul Elie Carafoli si la domeniul in care a stralucit prin contributii remarcabile la imbogatirea cunoasterii si, totodata, la perfectionarea mijloacelor de actiune pentru dezvoltarea unor ramuri vitale ale industriei moderne.
Asemenea multor aromani (s-a nascut in localitatea Veria, langa Salonic) s-a afirmat de tanar in patria milenara, Romania. Aici, la liceul de elita Manastirea Dealu si, apoi, la Institutul Politehnic din Bucuresti a dobandit baza pregatirii sale, care i-a permis, la scurt timp, sa obtina titlul stiintific de doctor la Paris cu o lucrare care s-a inscris definitiv in randul operelor capitale in tehnica de varf, si anume Contributii la teoria sustenantei in aerodinamica.
Dovada indubitabila a prestigiului sau o constituie faptul ca a fost retinut ca asistent la Catedra de mecanica fluidelor la Sorbona si a desfasurat o remarcabila activitate de cercetare la Institutul Aeronautic de la Saint-Cyr. In acest fel, a continuat traditia multor conationali care au dus in strainatate faima capacitatii creative a romanilor. Una dintre primele sale realizari, in calitate de cercetator, a fost instalatia experimentala cunoscuta sub numele „cuva Toussaint - Carafoli“, care a functionat si functioneaza in numeroase laboratoare din intreaga lume.
Reintors in tara, a inaugurat, la Politehnica din Bucuresti, cursul de aerodinamica si mecanica avionului. Impreuna cu o echipa valoroasa de cercetatori romani a conceput si realizat prima suflerie aerodinamica subsonica din sud-estul Europei. A fost inaugurata oficial in urma cu 80 de ani, ceea ce l-a consacrat drept fondator al scolii romane de aerodinamica.
Pot fi mentionate zeci si zeci de realizari ale savantului Carafoli in domeniul in care a dat masura spiritului sau novator, insa spatiul ne obliga la o anumita selectie. Astfel, sunt de retinut profilele aripilor cu bordul de fuga rotunjit, care au devenit cunoscute sub numele de „profilele Carafoli“, a realizat apoi aripile de anvergura finita, in continuare a aprofundat studiile referitoare la aripile in regim supersonic, ca si aripile cu jeturi laterale.
Am insistat asupra acestei zone a creatiei sale, deoarece „aripile“ au valoarea simbolica nu numai a zborului, ci si a stabilitatii in miscare, sursa de incredere in capacitatea omului de a folosi legile naturii descoperite de el in scopuri care slujesc admirabil cele mai inalte cauze ale umanitatii. De la aparitia Tratatului de Aerodinamica in urma cu 60 de ani - tratat care poarta semnatura lui Elie Carafoli - nimic din ceea ce s-a realizat si se realizeaza in acest domeniu nu poate fi evocat fara mentionarea savantului roman. Astfel, se face conexiunea dintre national si universal sub semnul zborului spre inaltimile cunoasterii stiintifice. Un zbor care - in Romania - a capatat dimensiuni fara precedent odata cu elaborarea, sub conducerea academicianului Elie Carafoli, a primului program national, prioritar, de dezvoltare a aviatiei, cu o baza industriala proprie.
Asemenea altor mari oameni de stiinta romani, Elie Carafoli a desfasurat o intensa si neintrerupta activitate didactica, zeci si zeci de generatii de ingineri fiind formati sub numele sau tutelar. Oriunde au lucrat si lucreaza specialistii care l-au avut ca dascal pe profesorul de la Politehnica, Elie Carafoli, se stie din start ca activitatea a fost si este la cele mai inalte standarde de calitate si aurtoexigenta. Au fost trasaturi de caracter, de comportament pe care acad. Elie Carafoli le-a cultivat cu pricepere si dragoste fata de urmasi.
Deplina afirmare a savantului (primit in Academia Romana in 1948) a avut loc in conditiile complicate, adeseori dramatice, ale schimbarii de regim de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Valoarea sa, prestigiul de care se bucura, au fost factorii cu care a infruntat vitregia vremurilor, aducand o raza de lumina, de speranta in randurile tuturor celor care l-au cunoscut, deoarece nimic nu era mai important pentru Elie Carafoli decat slujirea tarii prin promovarea stiintei. Cum lucrurile nu pot fi judecate doar in alb si negru, recunoasterea valorilor autentice n-a putut fi obturata de regimul dictatorial, iar multi intelectuali de inalta clasa, fara sa faca majore compromisuri, au reusit sa-si implineasca neabatut crezul lor stiintific. De altfel, recunoasterea internationala a acad. Elie Carafoli a fost un factor esential, care i-a permis sa aiba un cuvant greu de spus in aproape toate problemele care vizau nu numai domeniul sau, ci stiinta romaneasca, in ansamblul ei. A fost membru al Academiei Internationale de Aeronautica, al Academiei de Stiinte si Arte din Toulouse, al Societatii Regale de Aeronautica din Londra, al Societatii de Astronomie Hermann Oberth, presedinte al Federatiei de Astronautica, membru al Biroului Executiv al Consiliului International al Stiintelor Aeronautice. Distinctiile pe care le-a primit vorbesc de la sine despre modul in care a fost perceput si respectat peste hotare: Premiul „Louis Breguet“, Marea Medalie „Gauss“ (care se acorda o singura data pe an unui savant ales din intreaga lume de catre Societatea Stiintifica Braunschweg - Germania), Diploma „Paul Tissandier“.
Acad. Elie Carafoli s-a stins din viata la 24 octombrie 1984. L-au condus pe ultimul drum numerosi oameni de stiinta, cercetatori, fosti studenti. Timpurile erau grele, iar cultul personalitatii dictatorului si sotiei lui atinsese apogeul. Nicio valoare autentica nu se putea bucura de onoruri oficiale pe masura contributiei la progresul tarii. Astfel, savantul a fost omagiat intr-o stare de semianonimat. Dar, cei ce au pretuit si pretuiesc asemenea modele i-au pastrat si ii pastreaza amintirea cu caldura pe care numai autentica valoare o poate genera. Ceea ce este, cu adevarat, important pentru toti cei ce fac apel la „aripile“ care permit zborul spre inaltimile cunoasterii.