„Clauza de investitii“

In procesul de elaborare si definitivare a proiectelor de buget pentru anul viitor, s-a adus in spatiul public, mai des decat oricand pana acum, sintagma clauza de investitii. Probabil, pentru nespecialisti, formula la care ne referim este fie necunoscuta, fie capata un sens inadecvat. Lucrurile sunt mai simple decat ne putem imagina la prima vedere. Clauza de investitii reprezinta diferenta intre valoarea unei investitii sustinute prin fonduri europene si suma alocata de beneficiar, indiferent daca acesta este statul roman sau un intreprinzator privat. In termeni uzuali, aceasta clauza are o denumire extrem de simpla: cofinantarea nationala.
Intrucat, tot in prezent, se discuta mult si, uneori, pasional despre necesitatea imbunatatirii substantiale a situatiei din domeniul accesarii fondurilor europene, apare cat se poate de firesc sa fie abordata si tema clauzei de investitii. Chiar daca, pentru anumite categorii de fonduri, cum sunt cele structurale si de coeziune, exista anumite marje procentuale privind cuantumul cofinantarii (pentru fondurile destinate agriculturii nu este prevazuta o asemenea clauza), exista un relativ larg spatiu de negociere pentru anumite tipuri de proiecte. Prin urmare, a aparut posibilitatea de a se reduce coeficientul de cofinantare, insa succesul unei asemenea negocieri este conditionat, in cea mai mare masura, de indeplinirea unor conditii la nivel national.
Principala conditie vizeaza inscrierea in limita de 3% din PIB a deficitului bugetar. Cum stam la acest capitol? Dupa toate datele existente in momentul de fata, in anul in curs deficitul nu va fi mai mare de 2,3% din PIB. In consecinta, indeplinim aceasta conditie principala. In al doilea rand, clauza este conditionata de dinamica PIB. Ea devine mult mai restrictiva atunci cand avem de-a face cu o crestere negativa, cu una la nivel zero sau cu una foarte modesta. Or, pentru anul in curs, se contureaza posibilitatea reala de a se obtine un spor de PIB de circa 2%. Acelasi nivel este prognozat pentru anul viitor, cand deficitul bugetar ar urma sa fie de 2,2%.
Acestea sunt conditiile principale pe care Romania le indeplineste. In consecinta, exista premise pentru diminuarea cofinantarii, ceea ce, incontestabil, va fi in favoarea intregii noastre economii nationale. Aceasta remarca, insa, nu trebuie in niciun caz sa duca la concluzia ca totul depinde de stat, adica de Guvern, pentru a beneficia de conditii mai favorabile pentru accesarea fondurilor europene. Pe de-o parte, rezultatele la nivelul intregii economii sunt conditionate decisiv fie si numai de activitatea intreprinzatorilor importanti din toate ramurile si din toate entitatile teritoriale. Iar, pe de alta parte, cuantumul cofinantarii se stabileste pe baza programelor operationale sectoriale si vizeaza fiecare proiect in modul cel mai concret posibil. Cu alte cuvinte, nivelul cofinantarii depinde, inainte de toate, de fiecare operator economic dornic sa beneficieze de fonduri europene.
Daca luam in considerare si recentele masuri de simplificare a procedurilor legale de absorbtie a fondurilor europene, putem constata lesne ca avem de-a face cu posibilitati mai mari de a asigura o finantare extrem de favorabila a activitatii economice in toate domeniile si la toate nivelurile. Nu am dori, insa, sa se inteleaga ca tema abordata poate fi tratata adecvat doar in termeni cantitativi: mult, putin, destul, deloc etc. Esenta acestei teme este de ordin calitativ. Totul depinde de un anumit tip de investitie, cea creatoare, cea generatoare de valoare adaugata „sanatoasa“, de capacitatea de inovare. Si pentru ca adesea facem apel la Caragiale (care a exprimat, ca nimeni altul, starile de spirit autohtone), nu putem incheia fara a reaminti ca el ne-a indemnat sa facem mereu distinctia dintre necesar si posibil, spunand ca este de preferat sa avem „mai putin decat deloc“.