Opinii. Exploatarea zacamantului auro-argentifer de la Rosia Montana

Romania dispune in subsolul teritoriului ei de bogate si variate zacaminte de substante minerale utile, reprezentate prin: combustibili minerali de toate tipurile, minereuri de metale pretioase, minereuri feroase si neferoase, minereuri nemetalifere, minereuri cu continut de metale rare si radioactive, sare, roci utile de toate provenientele etc.
Extragerea si prelucrarea materiilor prime minerale solide de pe teritoriul Romaniei este cunoscuta din timpuri stravechi, iar varietatea si importanta resurselor minerale au determinat ca mineritul sa constituie o indeletnicire de peste 2000 de ani in aceasta zona a Europei si a lumii.
Romania este o tara importanta si bogata din punctul de vedere al substantelor minerale utile deoarece din cele 3000 de minerale cunoscute astazi in lume, 500 se gasesc si in subsolul tarii noastre, iar 35 de minerale au fost gasite si descrise pentru prima oara in localitati din Romania.

Istoria, din perspectiva geologiei
Exploatarea zacamintelor auro-argentifere pe teritoriul Romaniei are o veche traditie. Exploatarea organizata incepe in secolul al VII-lea i.e.n., cand o ramura a grecilor de pe tarmul Marii Negre vine in zona Muntilor Apuseni, unde s-a ocupat de exploatarea si valorificarea zacamintelor aurifere. Din acele timpuri si pana astazi, din subsolul tarii noastre s-au extras si valorificat, pe langa diverse alte substante minerale utile, si peste 2200 tone de aur.
Industria miniera din Romania a cunoscut, pana in ultimul deceniu al secolului al XX-lea, o dezvoltare continua, dupa care a intrat intr-o perioada de profunde transformari si adaptari pentru tranzitia la economia de piata. Activitatea de extragere si prelucrare a minereurilor metalifere si in special auro-argentifere a cunoscut in timp perioade de dezvoltare sau de regres, dar niciodata de stagnare totala, asa cum s-a intamplat in 2006, cand s-a inchis tot mineritul metalifer din Romania.
Dupa opinia noastra, decizia de inchidere totala a minelor de minereuri s-a luat la repezeala, fara o analiza temeinica a fiecarui obiectiv in parte, fiind facuta de oameni si foruri care nu au avut prea multe in comun cu mineritul. In urma deciziei de inchidere a minelor s-a trecut, mult prea repede, la instrainarea si dezafectarea bazei materiale de la suprafata si a instalatiilor si dotarilor din subteran si cariere. In felul acesta, cand pe plan mondial pretul aurului a crescut vertiginos (de la 280 dolari pe uncie in 2000 la 1650 dolari pe uncie in 2011), Romania s-a gasit in situatia de a nu mai avea nicio mina de aur in functiune.

O noua varianta a „goanei dupa aur“
Avand in vedere ca Romania se afla in centrul Europei, zona de pe mapamond usor de atins si care dispune de toate avantajele lumii industrializate si civilizate si faptul ca detine cateva zeci de zacaminte metalifere cu continut de aur si argint, au inceput sa apara investitorii straini care au concesionat, pana in prezent, cele mai bune perimetre miniere. Unii dintre investitori si-au facut si finalizat lucrarile de cercetare pe perimetrele concesionate, au realizat proiectarea exploatarii si valorificarii zacamintelor si se gasesc in faza de obtinere a ultimelor aprobari pentru a incepe constructiile industriale si deschiderea zacamantului in vederea exploatarii.
Un astfel de caz este si cel de la Rosia Montana, care a iscat largi analize si comentarii in diferite foruri de conducere ale tarii si in opinia publica.
Desigur, daca ne referim la proiectul de exploatare si la proiectul de lege privind unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana si stimularea si facilitarea dezvoltarii activitatilor miniere in Romania, supus dezbaterii Parlamentului Romaniei, pot fi discutate si analizate o serie de probleme de natura economica, tehnica si juridica.
In primul rand, este de mentionat faptul ca Romania a trecut foarte repede la concesionarea perimetrelor miniere, inainte de a-si formula o strategie pe termen mediu si lung de valorificare in continuare a zacamintelor auro-argentifere de care dispune si de stabilire a conditiilor tehnice, economice si de mediu obligatorii in ducerea tratativelor cu potentialii investitori. De asemenea, nu s-a stabilit cadrul general cu conditiile de participare a statului roman in cazul concesionarilor de zacaminte de substante minerale utile. Astfel s-a ajuns ca la primele concesionari institutiile abilitate ale statului sa gestioneze cu multa lejeritate problema in fata viitorilor investitori.
Dupa concesionare s-a dovedit ca investitorii straini sunt interesati exclusiv de profit, propunand exploatari fortate cu riscuri majore, asa cum ne confruntam, in prezent, in cazul Rosia Montana.

Starea de fapt
Astazi, Romania mai dispune de peste 15 miliarde tone de rezerve geologice totale de diverse substante minerale, ceea ce reprezinta o avutie potentiala miniera, data de valoarea produselor miniere utilizabile dupa extragerea si prelucrarea acestora cu tehnologiile actuale, de peste 250 miliarde de euro.
In contextul actual al economiei romanesti, cand orice unitate economica este bine venita, sunt de acord cu exploatarea si valorificarea in continuare a bogatiilor minerale de care dispunem, dar acest lucru sa se faca in avantajul si folosul statului si al poporului roman. In noile conditii economice, statul roman va trebui sa-si valorifice pozitia de proprietar al resurselor minerale prin instituirea unui sistem stabil, competitiv si echilibrat de taxe si redevente, iar entitatile private sa asigure finantarea si managementul si sa detina operatorii minieri. Totodata, cred ca trebuie gasita o alta cale - amiabila - pentru a intra pe diferite amplasamente si obiective civile si industriale si sa nu se ajunga la exproprieri pe motiv de utilitate publica, mai ales ca este vorba despre unitati economice si firme particulare.
Proiectul tehnic de exploatare si valorificare intocmit de partenerul canadian pentru zacamantul Rosia Montana ridica o serie de probleme.
Partenerul canadian si-a facut proiectarea pentru exploatarea zacamantului de la Rosia Montana la suprafata, in cariere. Conditiile de zacamant se incadreaza pentru exploatarea la suprafata a mineralizatiilor auro-argentifere, dar nu la productia pe care o preconizeaza el, si anume 13 000 000 t minereu auro-argentifer pe an.
Dupa opinia mea aceasta productie este exagerat de mare pentru conditiile de la Rosia Montana. Zacamantul este cantonat in patru masive si, ca urmare, nu are o extindere continua in care sa-ti poti organiza fronturi de lucru de mari dimensiuni din care sa realizezi productii de ordinul miilor de tone de minereu pe zi. Apoi, zona ca atare este populata si ocupata cu diferite obiective industriale, civile si culturale si cu un subteran strabatut de numeroase lucrari miniere si goluri de mari dimensiuni.

Implicarea statului: obligatii fara drepturi?
In zona Rosiei Montane s-a exploatat zacamantul auro-argentifer de pe timpul dacilor, la niveluri de productie variabile, in conformitate cu necesitatile de moment si cu tehnicile de lucru avute la dispozitie in diferite perioade istorice. Propunerea de a exploata intregul zacamant de la Rosia Montana, in 15 - 16 ani, reflecta faptul ca investitorul are ca obiectiv extragerea unei cantitati de aur cat mai mari intr-un timp cat mai scurt.
Proiectarea exploatarii acestui zacamant a fost facuta de firme si organizatii de proiectare din strainatate, fara ca statul roman si specialistii sai sa cunoasca solutiile aflate in proiectare si sa-si exprime opiniile.
Ce au facut reprezentantii statului roman in consiliile de administratie la societatile unde Romania era parte? Au cunoscut ei ce se proiecteaza, si, daca da, ce pozitie au luat? Si-au facut ei datoria pentru care au fost nominalizati in aceste foruri de conducere?
Doresc sa mentionez ca specialistii romani, care au fost total ignorati, stiu sa proiecteze mine, cariere si uzine de preparare. Noi ne-am proiectat minele si uzinele noastre si am facut-o in sute de cazuri si pentru partenerii nostri din strainatate. In timp ce in Romania se restrangea activitatea de cercetare-proiectare si se disponibilizau cercetatorii si proiectantii din institutele de profil minier din tara (Deva, Baia Mare, Bucuresti), activitati de mare volum de cercetare-proiectare pentru zacamintele noastre erau date cu generozitate firmelor straine.
Eu pledez ca trebuiau folositi si specialistii romani minieri si de preparare in faza de proiectare. Cine sa-i recomande? Cine ii cunoaste? Pentru ca in conducerea RMGC nu exista niciun director cu specialitatea miniera, la fel la ANRM incadrarea cu specialisti minieri lipseste aproape cu desavarsire.
Si iata, au venit in domeniul minier fel de fel de asa zisi specialisti care nu au pregatire adecvata domeniului, dar care decid soarta mineritului romanesc si a investitiilor majore din acest domeniu.

Factorii de mediu
Pe langa productia de minereu, in zona se va desfasura si o sustinuta activitate de descopertare care se va cifra la aproximativ 10 000 000 tone de steril pe an, care va trebui extras, transportat si depus in halde. Productia totala, minereu si steril, va fi de 76 000 t pe zi la o activitate continua de 300 zile lucratoare pe an. La un consum specific de exploziv de aproximativ 0,3 kg/tona, vor trebui impuscate peste 20 tone explozivi pe zi.
Indiferent cum vor fi planificate impuscarile, acestea vor avea influente deosebit de nocive asupra factorilor de mediu: se vor degaja cantitati impresionante de praf si gaze, se va produce aruncarea rocilor impuscate la mari distante de la fronturile de lucru, se vor produce unde aeriene de mare presiune in jurul zonelor impuscate, obiectivele din zona vor fi supuse la actiuni seismice repetate si de mare intensitate la fiecare impuscare, vor apare fenomene de instabilitate pe versanti si mai ales in haldele de steril etc.
La productiile preconizate de util si de steril, inseamna peste 3000 tone pe ora, ceea ce reprezinta minimum 40 de autobasculante de mare tonaj, care trebuie sa fie incarcate, sa iasa din cariera si sa mearga la uzina
de preparare sau la halda. Acest lucru va fi foarte greu de organizat, iar influenta asupra mediului va fi deosebit de negativa.
Partenerul canadian sustine ca va angaja cateva mii de muncitori la realizarea si punerea proiectului in opera: 2300 locuri de munca in faza de constructie si 900 locuri de munca in faza de operare. Cred ca numarul de muncitori va fi mult mai mic si in faza de operare acestia nu vor fi localnici si nici chiar romani. Ei vor veni cu personal de inalta calificare pentru utilajele de inalta complexitate si tehnicitate pe care le vor avea in cariere si la uzina de preparare.
Afirm aceste lucruri bazandu-ma pe faptul ca, pana in prezent, Rosia Montana Gold Corporation S.A. nu a luat nicio masura de selectare si calificare a personalului romanesc.

Provocari si riscuri
Contractul a fost facut pentru exploatarea aurului si argintului. Intrucat exista opinii ale specialistilor geologi romani ca minereul ar contine si minerale insotitoare rare, si anume: telur, molibden, crom, germaniu etc., RMGC ar trebui sa prezinte forurilor romane analiza chimica generala a minereului, prezenta sau lipsa elementelor mentionate mai sus si posibilitatile de valorificare a acestora. Indiferent de prezenta sau lipsa mineralelor insotitoare in minereul auro-argentifer de la Rosia Montana, Romania nu trebuie sa accepte solutia de preparare propusa de RMGC, si anume cianurarea intregului volum de minereu extras din cariera.
Tehnologia de cianurare integrala propusa de proiectant este relativ simpla, se practica in instalatii de mare capacitate cu randamente de extractie bune, dar prezinta un risc ecologic major. La aplicarea acestei tehnologii de procesare a minereului, avantajele economice sunt dirijate spre Rosia Montana Gold Corporation SA, in timp ce riscurile ecologice raman in exclusivitate statului roman.
Desi pe plan mondial exista preocupari de stabilire a unor procedee de procesare a minereurilor auro-argentifere fara folosirea cianurii, aceste preocupari sunt in faza incipienta cu posibilitati de aplicare industriala intr-un viitor mai indepartat si, de aceea, imi permit sa sugerez ca solutia care trebuie proiectata si aplicata in practica este aceea ca extragerea aurului sa se faca in doua etape: in prima etapa minereul sa fie tratat intr-o flotatie clasica unde se va obtine un concentrat aurifer, urmand ca in etapa a doua concentratele aurifere sa fie tratate intr-o instalatie de cianurare. Aceasta solutie este conditionata de randamentul total de extragere a aurului, care este mai scazut comparativ cu cianurarea directa, si de eficienta economica in aceasta solutie.
Este posibil ca in aceasta varianta de procesare cu flotatie si cianurare concentrat, sa fie necesara o exploatare selectiva a zacamantului care se va face la o productie mai mica decat cea preconizata prin proiectul RMGC de 13 000 000 tone/an.
Solutia de procesare propusa prezinta doua mari avantaje: ? reduce consumul de cianuri de 10 - 15 ori, fata de tehnologia cu cianuratie directa a minereului; ? in aceasta varianta sterilul de la cianuratie va fi in cantitate mult redusa si poate fi depozitat intr-un iaz separat de mici dimensiuni cu impact diminuat asupra mediului.

Probleme globale si solutii locale
In Muntii Apuseni sunt zeci de perimetre miniere aurifere concesionate si care se afla in diferite faze de obtinere a licentei de exploatare. Toti investitorii din zona stau cu ochii pe Rosia-Montana si, functie de cum se va transa problema, vor solicita si ei acelasi lucru de la institutiile statului, care nu vor avea motiv sa-i refuze.
Sa ne imaginam ca se aproba varianta RMGC cu cianurarea directa a minereurilor cu consumul maxim de cianuri de 13 000 tone pe an. Pe o suprafata cu raza de maximum 50 km, in afara RMGC, vor mai exista cel putin 3 - 4 exploatari de anvergura RMGC care vor folosi 40 000 - 50 000 tone de cianuri pe an. Ce se va alege de aceasta regiune si la ce pericole ne vom expune?
Pe langa problemele de mediu din cariere si de la haldele de steril, vor fi probleme foarte serioase in zona de prelucrare a minereurilor cu gestionarea si folosirea cianurilor. De asemenea, iazul de decantare care va avea o suprafata foarte mare si va acumula cantitati impresionante de steril cu cianura va fi foarte greu de administrat si monitorizat.
In prezent trebuie sa tinem seama de atentionarile specialistilor in domeniul geologic, care spun ca vatra viitorului iaz este fisurata si chiar faliata. Acest fapt reclama studii suplimentare si expertizarea geologica si geofizica a zonei de amplasament a iazului si barajului pentru a fi siguri de rezistenta si stabilitatea viitoare a constructiei. De asemenea, trebuie sa se tina seama ca zona de amplasament este cu risc seismic la care se adauga micile cutremure provocate de impuscarile in cariera care vor fi foarte multe si de intensitate variabila.
Materializarea proiectului va afecta total si iremediabil localitatea Rosia Montana si imprejurimile, obiectivele de la suprafata, dar si subteranul cu lucrarile miniere de pe timpul dacilor, romanilor si de mai tarziu, din secolele XVII - XX.
Tinand seama de cele prezentate pana aici, opinez ca proiectul poate fi imbunatatit in baza observatiilor specialistilor romani, iar contractul cu partenerii canadieni trebuie rediscutat in sensul ca statul roman, in calitate de proprietar al zacamantului, sa-si ocupe o pozitie mai avantajoasa fata de cea pe care o detine in prezent.
In noua situatie de contractare va trebui sa se reproiecteze exploatarea zacamantului la o productie anuala mai mica, rationala pentru conditiile de zacamant de la Rosia Montana si care sa foloseasca tehnologii de lucru moderne in care sa se excluda pe cat posibil folosirea cianurilor.
Decizia finala in legatura cu proiectul tehnic Rosia Montana si cu proiectul legii privind unele masuri aferente exploatarii minereurilor auro-argentifere din perimetrul Rosia Montana si stimularea si facilitarea dezvoltarii activitatilor miniere in Romania va fi luata de Parlamentul Romaniei in urma analizei raportului intocmit de Comisia Speciala Comuna a Camerei Deputatilor si Senatului.
Speram ca decizia Parlamentului va fi una favorabila mineritului durabil si in avantajul poporului roman.