Formarea inginerului pentru societatea viitorului. Un punct de vedere

Cateva consideratii generale
Pentru ca formarea inginerului in Romania sa se poata adapta rapid la cerintele societatii viitorului este necesar un proces de restructurare de fond. Restructurarea ar trebui sa se faca la toate componentele (legislatie/reglementari, infrastructura, curricula, tehnici de predare, tehnici de invatare, tehnici de evaluare etc.). In plus, va trebui sa se tina cont si de faptul ca ingineria ca stiinta se aplica, din ce in ce mai mult, in alte domenii decat cele cu specific ingineresc (exemplu: medicina etc.).

Referitor la modalitatile de abordare
Abordarea restructurarii ar trebui sa se focuseze, cel putin, pe:
1. Realizarea unei noi strategii nationale referitoare la pregatirea preuniversitara, universitara si postuniversitara. Ar trebui sa se inceapa cu identificarea cerintelor societatii si a celor mai bune practici existente in lume si apoi sa se treaca la realizarea unei strategii proprii. Strategia ar trebui realizata de o echipa de specialisti de marca (care au realizari recunoscute si reprezentative la nivel national si international) si, apoi, asumata de politicieni. Cum s-ar putea realiza acest lucru la noi? Un posibil raspuns ar fi: preluarea si adaptarea unor modele de succes si renuntarea la aplicarea unor solutii „originale“ care se schimba cu o frecventa mult prea mare astfel incat, din start, nu pot fi viabile si valabile pe termen mediu si lung.
2. Crearea cadrului legislativ si asigurarea infrastructurii necesare realizarii si implementarii strategiei nationale.
Echipa care ar trebui sa propuna strategia ar trebui sa faca parte dintr-o organizatie apolitica si sa aiba competentele necesare unei abordari interdisciplinare de tip sistem integrat. In consecinta, ar trebui sa fie formata din specialisti eminenti din domenii de baza (medicina, inginerie, agricultura, educatie, cercetare, management, stiinte sociale etc.) astfel incat sa poata sa exprime punctele de vederea ale liderilor din domeniul stiintific si ingineresc din intreaga tara. Ei ar trebui sa fie corpul de consilieri apelati, atat de Presedinte, cat si de Parlament, la stabilirea politicilor nationale in stiinta, inginerie si educatie. Functionarea acestei organizatii ar trebui sa fie reglementata printr-o lege speciala. Un posibil punct de start ar putea fi modelul de organizare si functionare al National Science Foundation (infiintata prin lege in 1950) din SUA. Este o fundatie apolitica, ce este coordonata de o echipa de specialisti care formeaza National Science Board (http://www.nsf.gov/nsb/).
Pentru implementarea strategiei, Guvernul ar avea nevoie de o infrastructura stabila care sa fie capabila sa-i furnizeze expertiza necesara. O referinta importanta ar putea fi National Academy of Engineering din SUA (http://www.nae.edu), creata in 1964, pentru a consilia guvernul federal in domenii care implica ingineria si tehnologia. Furnizeaza lideri si expertiza pentru proiecte focusate pe relationarea intre inginerie, stiinta si calitatea vietii. La noi, s-ar putea implica Academia de Stiinte Tehnice din Romania (http://www.astr.ro) si Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (http://www.agir.ro) care, in urma unui proces de restructurare adecvata, ar putea prelua aceste competente.
3. Identificarea si realizarea de proiecte prin care sa se puna in aplicare strategia adoptata oficial de catre toate institutiile implicate.
Un prim obiectiv urmarit prin realizarea acestor proiecte ar fi includerea in pregatirea preuniversitara a unor materii/discipline noi (stiinta, tehnologie, inginerie si corelarea matematicii cu acestea) necesare identificarii/selectarii si formarii viitorilor ingineri. Extinderea formarii din domeniul universitar catre cel preuniversitar ar avea ca prim efect migrarea de la conceptul de elev la cel de student, incepand cu primii ani de scoala. Efectele si avantajele sunt mult mai multe. Un model la care s-ar putea apela ar fi sistemul educational „K-12 STEM (Science, Technology, Engineering, and Mathematics)“ aplicat in SUA (http://www.ed.gov/stem) si in alte state (exemplu: http://www.nationalstemcentre.org.uk/). Realizarile obtinute de cei care au implementat deja acest model sunt convingatoare.
Un al doilea obiectiv urmarit ar fi extinderea pregatirii universitare in sensul cresterii listei de competente pentru viitorii ingineri, astfel incat ei sa poata sa conceapa, sa proiecteze, sa implementeze si sa realizeze produse si sisteme complexe avand la dispozitie un context ingineresc modern bazat pe lucrul in echipa. Un exemplu de proiect, aplicat in peste 90 de universitati din intreaga lume, este: „CDIO INITIATIVE (Conceiving - Designing - Implementing - Operating)“ care propune un nou cadru educational necesar pentru formarea generatiilor viitoare de ingineri. Detalii la adresa: http://www.cdio.org.

In loc de concluzii
Am propus doua proiecte (STEM si CDIO), ca posibile modele de urmat, in primul rand, datorita faptului ca aplicarea lor ar facilita migrarea de la un sistem bazat pe memorare la unul bazat pe inovare. In al doilea rand, prin predarea stiintelor tehnice incepand cu invatamantul primar, decizia copiilor, pentru cei care vor sa devina ingineri, se simplifica si va fi una validata din timp (cu risc minim de a gresi). In al treilea rand, faciliteaza introducerea de tehnici moderne de predare/invatare inca din ciclul primar. Ma opresc aici cu enumerarea, invitandu-va sa le completam/dezvoltam impreuna.
Cautarea si implementarea de solutii pentru a asigura o formare adecvata a inginerului pentru societatea viitorului este un proces important, complex, dificil si continuu la care ar trebui sa participam toti (studenti, ingineri, profesori, cercetatori, oameni de afaceri, politicieni etc.).
In acest sens, va asteptam si pe forumul nostru de dezbateri (http://agir-constanta.ro/dezbateri/).