Jurnal de bord Deblocarea potentialului de dezvoltare
Data: 16-31 octombrie 2016
Inginerii ştiu prea bine că drumul spre performanţă începe cu identificarea punctelor slabe ale oricărui sistem tehnico-economic în vederea înlăturării factorilor de frânare, de diminuare a blocajelor existente sau care pot să apară în procesul de realizare a produselor şi de dezvoltare a acestora. Dacă lărgim sfera de analiză la dimensiunile economiei naţionale, constatăm lesne că identificarea potenţialului de dezvoltare implică, înainte de toate, tot eliminarea blocajelor care împiedică atingerea acestui obiectiv fundamental.
Asemenea consideraţii şi considerente care, la prima vedere, par a fi abstracţiuni, au un mesaj practic, concret. Este vorba despre Programul intitulat România Competitivă, a cărui definitivare - după ample dezbateri - se află pe ordinea de zi a actualităţii nemijlocite. Astfel, au fost stabilite, mai întâi, cele 16 domenii în care au apărut şi se perpetuează principalele blocaje. Pe această bază, s-au formulat soluţii care vizează (în ordinea desfăşurării dezbaterilor) debirocratizarea, promovarea factorilor intensivi de dezvoltare a agriculturii, înlăturarea mecanismelor care favorizează deturnarea achiziţiilor publice de la scopul lor dezirabil, reformarea profundă a sistemului de sănătate, stimularea progreselor în sfera serviciilor culturale şi creative, conectarea la cerinţele erei digitale, adaptarea procesului educativ la cererea pieţei muncii, modernizarea infrastructurii de transport, definitivarea legislaţiei privind cadastrul şi cartea funciară, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, atragerea investiţiilor străine în domeniile care produc cea mai mare „cantitate" de valoare adăugată, îmbunătăţirea radicală a sectorului de cercetare, dezvoltare şi inovare, extinderea şi îmbunătăţirea calitativă a turismului.
Am menţionat domeniile asupra cărora s-au concentrat echipele de lucru care elaborează Programul „România Competitivă" pentru a reliefa aria de cuprindere a analizelor, intercondiţionarea sistemică a respectivelor domenii şi modalităţile de dezvoltare sustenabilă nu numai a economiei naţionale, ci şi a societăţii, în ansamblul ei.
Nu este locul aici pentru detalieri, pentru prezentarea celor aproape 100 de măsuri care privesc ordinea de priorităţi şi succesiunea lor în timp, aşa cum se conturează în proiectul de Program. Îi vom informa, la timp, pe cititorii noştri în legătură cu ceea ce s-a stabilit în vederea atingerii unui obiectiv mai mult decât ambiţios: situarea produsului intern brut al României, la finalul anului 2020, la 70% din media pe Uniunea Europeană. De fapt, tot ceea ce va fi prevăzut în Program nu va face altceva decât să accelereze procesul de integrare europeană a României. Nivelurile medii de dezvoltare sunt ţintele cele mai apropiate, iar depăşirea lor este cea mai importantă cale de asigurare a bazei materiale, ştiinţifico-tehnice pentru o reală creştere a prosperităţii majorităţii populaţiei ţării.
Esenţa procesului la care ne referim constă în sporirea mai puternică a productivităţii muncii, indicator la care ne situăm la circa 35% din media pe UE. Or, deblocarea factorilor care frânează creşterea productivităţii muncii - în primul rând, prin ridicarea nivelului de calificare a forţei de muncă şi introducerea, în toate compartimentele vieţii economice şi sociale, a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii - reprezintă modalitatea practică de a progresa în direcţia unui spor cât mai mare şi mai rapid de productivitate.
Cum se vede, „nucleul" abordărilor în materie de competitivitate îl constituie educaţia (formarea profesională) şi creaţia ştiinţifico-tehnică (perfecţionarea activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare). De aici, rezultă tot necesitatea deblocării potenţialului de dezvoltare prin acţiunea conştientă şi competentă a fiecăruia şi a tuturor. Obiectivul comun există. Totul se rezumă, în continuare, la acţiunile menite să-l realizăm.
Alte articole



