Oportunitati si riscuri pentru inginerie in era digitala

Într-o abordare foarte generală, Ingineria reprezintă aplicarea cunoștințelor științifice, matematice și a experienței practice, pentru a crea obiecte și procese utile. Aceasta înseamnă, în fapt, conform enciclopediei libere, aplicarea cunoașterii științifice, economice, sociale, practice asupra realității materiale și/sau sociale, în vederea proiectării, executării, întreținerii, modificării unor structuri și/sau ansamble care să fie capabile să furnizeze rezultate, produse, procese și/sau efecte predefinite și/sau conforme unor așteptări predictibile și controlabile. În acest context, Ingineria - ca, de altfel, toate procesele economice și sociale - resimte condițiile unei noi etape a evoluției generale, și anume așa numita „Eră digitală", cum este aceasta identificată de către cea mai mare parte a analiștilor.

De fapt, este vorba despre Societatea Informațională generalizată, în care Informația constituie o valoare esențială, aceasta fiind înmagazinată sub formă digitală/discretă în unități elementare binare, în vederea preluării, prelucrării, transmiterii și livrării către utilizator, procese care cuprind, în principal, două categorii de operații, respectiv de Tehnologie a Informației și de Comunicații, în abrevierea uzuală TIC.

Dimensiunea fără precedent a extinderii rețelelor de Comunicații și a folosirii mijloacelor de Tehnologie a Informației a condus la dezvoltarea aproape explozivă a domeniului TIC, elementele acestuia devenind componente cotidiene, de uz obișnuit, în întreaga noastră existență și activitate,  evoluție cu tendințe aproape evidente de menținere pe termen mediu și lung. Față de amploarea și intensitatea acestor evoluții, este absolut normal să se pună în mod prioritar problemele transformărilor de fond ale tuturor aspectelor vieții și activității umane.

Astfel, în recentul volum „The New Digital Age: Reshaping the Future of People, Nations and Business", autorii Eric Schmidt și Jared Cohen, reluând o idee mai veche, aceea a existenței ambelor lumi - cea digitală și cea fizică - o extind și argumentează că astăzi apar două civilizații. Una este cea a vechilor culturi, națiuni și state, guverne, instituții, structuri de putere și legi, iar cealaltă una dinamică, neguvernată, o lume chiar anarhică, unde granițele sunt poroase, regulile neclare și unde puterea este elastică și distribuită. În timp ce aceste două lumi coexistă, fiecare restrângând aspectele negative ale celeilalte, ele intră tot mai mult în conflict.

Concomitent, are loc și cea de-a patra revoluție industrială, bazată pe capacitatea de a interconecta tot ceea ce poate furniza Informație și care produce mutații profunde la nivelul modelelor și proceselor producției tradiționale, precum și integrarea orizontală și verticală a sistemelor, incluzând reunirea întregului ecosistem de comunicare între echipamente, dispozitive și senzori, în așa numitul Internet al obiectelor, având consecințe directe și în automatizarea și robotizarea producției de bunuri și servicii.

Toate aceste procese oferă nenumărate oportunități pentru o calitate superioară a vieții, dar, în mod inevitabil, prin amploare și implicații, generează și o serie de riscuri, rezultate din excese, din deficitul de morală, care provoacă derapaje în evoluțiile de o asemenea amploare.

Ingineria, ca un ansamblu deosebit de vast și complex de activități, poate beneficia de toate oportunitățile oferite prin disponibilitatea, aproape nelimitată,  a Informației și, în același timp, de puterea de comunicare și de prelucrare a acesteia, prin sistemele TIC. Totodată, puterea remarcabilă a sistemelor de stocare și  prelucrare a Informației constituie facilități importante pentru orice activitate inginerească. În același timp, însă, folosind aceste oportunități, Ingineria trebuie să își asume și anumite riscuri, inerente folosirii intensive a Tehnologiei Informației și de Comunicații, ceea ce creează și o anumită dependență a activității față de aceste tehnologii.

Pentru ilustrarea dimensiunii acestei problematici, se  pot enumera câteva  dintre categoriile de riscuri potențiale, asociate folosirii intensive a TIC, având ca numitor comun, până la urmă, accesul la Informație și veridicitatea acesteia, cuprinse sub noțiunea integratoare de Securitate Cibernetică (Cybersecurity), urmărind să creeze și să mențină încrederea în reţelele și echipamentele TIC, în ansamblu. Astfel, riscul privind veridicitatea și accesul la Informație, care poate fi atenuat, în mod normal, prin măsuri și proceduri adecvate, devine deosebit de nociv atunci când este vorba despre folosirea Informației falsificate în mod intenționat, prin acces și prelucrare, frauduloase, având astfel, ca rezultat, producerea de pagube însemnate.

Pe lângă categoria de riscuri privind incidentele legate direct de calitatea și conținutul Informației, pot să apară și o serie de alte categorii de riscuri, cum ar fi cele legate de distrugerea virtuală a onoarei (the virtual honour killing), identitatea multiplă - populație ascunsă (the hidden people), terorismul cibernetic (cyber terrorism), pentru a enumera doar câteva dintre acestea.

Față de vastitatea și profunzimea tematicii abordate, rândurile de mai sus pot apărea doar ca o modestă și cu totul generală punere a problemei, o incitare la schimb de opinii și dezbatere, privind întrebări aproape vitale, cum ar fi: Spre  ce fel de lume ne îndreptăm? Știm bine, oare, în ce măsură vom putea ține sub control stabilitatea unui proces de evoluție care tinde să se autoguverneze? Ce este oare benefic și ce nu, în aceste evoluții? Ce vrem și ce putem să facem?