De ce nu si Muzeul Cailor Ferate Romane in Gara Filaret?
Data: 16-31 octombrie 2018
Am citit, cu deosebit interes, articolul publicat în numărul 16 (662) al Universului ingineresc, articol dedicat inițiațivei Primăriei Municipiului Bucureşti, privind demararea unei acțiuni de creare a unui pol cultural în zona Parcului Carol I.
Inițiativa prof. univ. dr. arh. Tomnița Michaela Florescu, viceprimar al Capitalei, trebuie salutată și susținută de toți cei în măsură s-o facă, mai ales că transpune o idee mai veche, lansată de prof. univ. as. dr. ing. DHC Mihai Mihăiță şi publicată în urmă cu opt ani în lucrarea „Parcul Național al Științei și Tehnologiei". În această lucrare este inclusă propunerea de a se îngloba în concept și Gara Filaret, monument de patrimoniu şi de arhitectură feroviară, prima gară a Bucureștiului de pe cea dintâi linie construită pe teritoriul Principatelor Unite, linia București Filaret - Giurgiu.
De fapt, predecesorii noștri au avut viziunea de a propune ca, atunci când se va închide exploatarea feroviară a Gării Filaret, aceasta să fie amenajată într-un Muzeu al Căilor Ferate Române. Din nefericire, atunci când, la începutul anilor 1960 din secolul trecut, s-a suspendat activitatea feroviară, Gara Filaret a devenit Autogară.
Animați de dorința de a da curs propunerii de transformare a Gării Filaret într-un muzeu, mai ales că actualul muzeu de pe Calea Griviței nr. 193 b nu dispune de un spațiu corespunzător, Tren Clubul Român - Asociația prietenilor căilor ferate a inițiat și a obținut, cu sprijinul conducerii Ministerului Transporturilor, Hotărârea de Guvern nr. 88 din 10 februarie 1995 privind transmiterea monumentului istoric și de arhitectură Gara Filaret în administrarea Regiei Autonome „Societatea Națională a Căilor Ferate Române".
Din păcate, până în prezent, această Hotărâre de Guvern n-a fost (încă) transpusă în fapte. Oare de ce? Cum este posibil așa ceva, într-o țară care se pretinde normală?
Anul viitor (2019), la 31 octombrie, când vom marca împlinirea a 150 de ani de la darea în exploatare a linie București Filaret - Giurgiu, ne vom afla în situaţia de a nu aprecia la adevărata ei valoare tocmai Gara Filaret. Cum să marcăm acest eveniment aniversar cât timp linia este închisă de peste 13 ani, iar Gara Filaret nu mai seamănă deloc cu ceea ce a fost cândva, devenind acum o autogară privată al cărei aspect nu mai este cazul să-l comentăm? Dacă despre linia feroviară aflăm că se află în curs de derulare un studiu de fezabilitate pentru modernizarea acesteia şi, implicit, pentru refacerea podului de peste râul Argeș, de la Grădiștea, despre Gara Filaret nu știm nimic. Numeroasele noastre intervenții derulate de-a lungul anilor, la nivelul conducerii ministerului de profil, au rămas fără ecou.
De fapt, am primit un singur răspuns, şi anume cel emis de Direcţia juridică, la data de 17 mai 2016, din care cităm: „(...) Ministerul Transporturilor nu poate interveni și nu este răspunzător de deciziile luate de către Compania Națională „CFR" SA, în aplicarea dispozițiilor art.4, alin (1) și (2) din OUG nr. 109/2011, care menționează faptul că:
Art.4 - (1) Autoritatea Publică tutelară și Ministerul Finanțelor Publice nu pot interveni în activitatea de administrare și conducere a întreprinderior publice.
(2) Competența luării deciziilor de administrare și a deciziilor de conducere a întreprinderii publice și răspunderea, în condițiile legii, pentru efectuarea acestora revine consiliului de administrație și directorilor, dacă le-au fost delegate atribuțiile de conducere, sau, după caz, consiliului de supraveghere a directoratului".
Oare chiar așa stau lucrurile? Dar din 1995 și până în 2011 de ce nu s-a întreprins nimic?
Considerăm că a sosit timpul ca organele în drept să se sesizeze și să acționeze în consecință. Calea Ferată Română, care - aşa cum am mai menţionat - va împlini, în 2019, 150 de ani de existenţă, chiar dacă în ultimii ani a fost pe nedrept neglijată, merită să-și recapete prima ei gară din București și s-o transforme într-un muzeu, așa cum și-au dorit predecesorii, un muzeu care să completeze, în cel mai fericit mod cu putinţă, „polul cultural din zona Parcului Carol I".
TCR - Tren Clubul Român - Asociația prietenilor căilor ferate
Octavian Udrişte,
Preşedinte
*
Considerăm oportun să aducem în sprijinul apelului pe care îl publicăm două documente oficiale care atestă, într-o manieră indubitabilă, responsabilitatea autorităţilor în legătură cu desconsiderarea unei propuneri care vizează, odată cu păstrarea unei mărturii de preţ a valorii procesului de dezvoltare a căilor ferate române, promovarea unor idei şi concepte care se subsumează interesului public.
Astfel, în HG nr. 88/1995 se menţionează, fără niciun fel de rezerve, faptul că „Monumentul istoric şi de arhitectură «Gara Filaret» se transmite Regiei Autonome «Societatea Naţională a Căilor Ferate Române»". Prin urmare, responsabilitatea faţă de ceea ce urma să devină amintitul monument istoric şi de arhitectură revenea integral RA „Societatea Naţională a Căilor Ferate Române". Deşi în anul 1998 s-a procedat, în condiţii discutabile, la divizarea acestei societăţi care, prin însăşi natura ei, a reprezentat şi trebuia să reprezinte un tot unitar, amintitul act normativ îşi păstra integral valabilitatea. Nu i-a interesat atunci nici pe ministrul Transporturilor şi nici pe vreuna dintre societăţile rezultate din divizarea RA „Societatea Naţională a Căilor Ferate Române" modul în care se cuvenea să fie transpusă în realitate HG nr. 88/1995. În aceste condiţii, s-a ajuns la situaţia în care Gara Filaret nu a mai reprezentat şi nu mai reprezintă ceea ce iniţial se decisese la nivel guvernamental. Deosebit de important este art. 4 din amintita HG prin care se preciza expres: „Bunurile proprietate publică a statului transmise potrivit art.1 (transferul respectiv - n.r.) se vor evidenţia de către Regia Autonomă «Societatea Naţională a Căilor Ferate Române», în mod distinct, în patriminiul acesteia, urmând a fi folosite numai (sublinierea noastră - n.r.) ca Muzeu tehic al Căilor Ferate Române". Art.5 era şi mai elocvent: „Regia Autonomă «Societatea Naţională a Căilor Ferate Române» va lua măsuri de protejare, conservare, punere în valoare şi restaurare, în condiţiile legii, a Monumentului istoric şi de arhitectură «Gara Filaret»". Întrucât, de regulă, se invocă în asemenea circumstanţe şi aspectele de ordin financiar, merită să reţinem şi ceea ce conţine art.6: „Cheltuielile privind restaurarea şi amenajarea Monumentului istoric şi de arhitectură «Gara Filaret» şi a terenului aferent acestuia, ca Muzeu Tehnic al Căilor Ferate Române, se vor suporta de către Regia Autonomă «Societatea Naţională a Căilor Ferate Române»".
Măsura în care această Hotărâre a Guvernului a fost aplicată o oferă actuala situaţie a ceea ce urma să devină „monument istoric", aşa cum rezultă şi din memoriul adresat Ministerului Transporturilor de Tren Clubul Român.
Ne abţinem să comentăm, aşa cum se cuvine, răspunsul respectivului minister deoarece faptele conţinute în răspunsul Direcţiei Juridice a MT din 17 mai 2010 vorbesc - cum se spune - de la sine.
După ce recunoaşte că Ministerul Transporturilor este emitentul actului normativ menţionat, răspunsul conţine următoarea afirmaţie: „Faptul că această Hotărâre nu poate fi imputabilă Ministerului Transporturilor, ci părţilor implicate (...) care trebuiau să procedeze la predarea-primirea bunului de bază de protocol încheiat în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial".
S-ar putea aprecia că, sub aspect strict formal, Ministerul Transporturilor nu are niciun fel de răspundere în legătură cu aplicarea unui act normativ care privea, totuşi, aria de activitate a acestei instituţii (includea Regia Autonomă „Societatea Naţională a Căilor Ferate Române").
Nimeni şi nimic nu poate împiedica structuri publice precum Ministerul Transporturilor să înţeleagă rostul transformării Gării Filaret într-un Muzeu tehnic al Căilor Ferate Române. În definitiv, era o cauză care se înscria organic în conceptul de interes public. Nu mai insistăm asupra aspectelor de ordin legislativ/normativ, deoarece este limpede că un obiectiv de importanţa propunerii de transformare a Gării Filaret într-un Muzeu tehnic al Căilor Ferate Române putea fi însuşită şi dintr-o perspectivă civică a unei instituţii care coordona şi activitatea CFR.
Am considerat necesar să consacrăm un spaţiu mai larg temei abordate de Tren Clubul Român - Asociaţia prietenilor căilor ferate deoarece avem de-a face cu unul dintre numeroasele exemple care arată cât de important este să fie depăşite viziunile administrativ-birocratice, cel puţin atunci când este vorba despre păstrarea şi cinstirea tradiţiilor noastre naţionale, de data aceasta din domeniul în care cândva România deţinea poziţii de frunte la nivelul întregului continent european şi în care, din păcate, în zilele noastre, situaţia este cea binecunoscută şi imposibil de ignorat. Măcar în anul Centenarului Marii Uniri ar fi fost cazul să se dea curs unor propuneri cu semnificaţie atât de profundă precum este cea referitoare la transformarea Gării Filaret într-un Muzeu tehnic al Căilor Ferate Române. (Redacţia)