Jurnal de bord Industria in anul economic 2018
Data: 16-31 octombrie 2018
Nimic mai firesc, în actuala perioadă, decât înmulţirea analizelor consacrate anticipaţiilor referitoare la anul economic 2018, pe ansamblu. Deşi finişul poate să ofere unele elemente noi, dificil de identificat în momentul de faţă, există un număr suficient de repere în funcţie de care se poate afirma că vom avea o creştere economică superioară mediei pe Uniunea Europeană.
Desigur, interesează elementele de ordin cantitativ, dar, într-o anumită fază a procesului de creştere - o ştiu foarte bine colegii ingineri - apar indicii de ordin calitativ, cele care permit să se obţină progrese şi în materie de dezvoltare economică, ceea ce vizează tocmai calitatea creşterii în raport cu finalitatea ei în plan social.
Din această perspectivă, atrage cu deosebire atenţia evoluţia industriei care are o pondere de aproape o pătrime în produsul intern brut. Pe ramuri de activitate, industria se situează pe primul loc, tot ca pondere. Există şi o simetrie, sigur, nu strict aritmetică, între această pondere şi numărul de angajaţi în industrie, inclusiv în ceea ce priveşte gama de specializări. Astfel, o parte importantă a inginerilor de toate specializările lucrează în industrie, inclusiv pentru IMM-urile din această ramură.
Cum se vede, sunt suficiente argumente pentru a consacra însemnările de faţă ramurii care dă „tonul" pe ansamblul activităţilor economico-sociale din ţara noastră. Ca, de altfel, la scara întregii Uniuni Europene.
Cele mai recente date statistice oficiale reconfirmă ritmul de creştere a producţiei industriale superior celui pe toată economia. Sporul pe trei trimestre este de 4,5% faţă de plusul de PIB de 4%. Pentru a evalua corect un asemenea rezultat, se impune o comparaţie. Pe totalul statelor membre ale Uniunii Europene, ritmul de creştere a producţiei industriale, în intervalul menţionat, a fost de numai 1,2%.
Nu poate fi indiferentă nici contribuţia subramurilor la sporirea producţiei industriale a ţării noastre. Chiar dacă ne-am rezuma la capacitatea de a realiza valoare adăugată, este limpede că prezintă cea mai mare importanţă industria prelucrătoare. Ritmul de creştere în această subramură a fost de 5,5%.
Evoluţia industriei prelucrătoare este importantă şi prin prisma faptului că are o pondere considerabilă în exportul ţării. Este suficient să ne gândim la industria auto, la Dacia - Mioveni şi Ford - Craiova, la echipamentele din domeniul IT, la chimia de înaltă procesare, la mobilă şi chiar la unele sortimente (în special bio) ale industriei alimentare pentru a ne da seama că s-au produs şi se produc mutaţii importante în structura exportului românesc. Este adevărat, mai avem multe de făcut pentru a ajunge la acel grad de competitivitate care să ne permită o aliniere efectivă la performanţele ţărilor dezvoltate, dar sunt incontestabile demersurile îndreptate spre o asemenea aliniere.
Tema exportului efectuat de industria prelucrătoare este, de fapt, tema esenţială a întregii ramuri. În condiţiile în care procesul investiţional intern este la nivelul cunoscut (departe de posibilităţi şi de necesităţi), altă cale de consolidare a industriei noastre naţionale, în primul rând a celei prelucrătoare, nu există. O confirmă cele şase state membre ale UE care au avut ritmuri de creştere a industriei superioare celei româneşti. Producţia industrială orientată, cu precădere, spre export, reprezintă una dintre cele mai puternice tendinţe nu numai în Uniunea Europeană, ci pe plan global.
Dacă la toate acestea adăugăm portfoliul de comenzi existent la ora actuală, avem temeiuri să anticipăm un progres real al industriei româneşti în acest an centenar. Va fi încă o contribuţie semnificativă la desfăşurarea, în continuare, a procesului de modernizare a economiei noastre naţionale, prin ridicarea unei valoroase tradiţii pe o treaptă superioară, în consonanţă cu cerinţele zilei de azi şi ale celei de mâine, pe plan continental şi global.