Ingineri mari personalitati GEORGHE SPACU 1883 - 1955 Unul dintre marii chimisti ai secolului XX

S-a nascut la Iasi in ziua de 5 decembrie 1883, oras in care si-a facut studiile preuniversitare si cele universitare la Facultatea de Chimie a Universitatii Iasi, obtinand licenta in 1906. Isi continua studiile la Scoala Politehnica din Viena, cu prof. Vortmann pentru chimia analitica si cu prof. Nerst - chimia organica.
Dorind sa se perfectioneze cu cei mai reputati profesori ai timpului, pleaca la Berlin, unde la Universitatea Regala Tehnica de la Charlottenburg urmeaza si cursurile prof. Liebermann.
In 1916 isi sustine doctoratul cu teza "Saruri complexe de fier (feramine)". In lucrarea de doctorat originala se contureaza orientarea cercetarilor savantului.
Prima lucrare stiintifica a sa cuprinde un numar de 33 de combinatii noi ale fierului, feroase si ferice. |n aceasta lucrare indica metode noi, originale, pentru sinteza unor amine. Gheorghe Spacu scrie in teza sa: "Pentru obtinerea aminelor duble indic o metoda neutilizata pana acum, anume: actiunea directa a bazelor asupra sarurilor duble de fier si diverse metale alcaline, in stare solida".
In timpul Razboiului de Reintregire (1916 - 1918) a fost mobilizat la Pirotehnia Armatei ca ofiter chimist.
Dupa ce a trecut toate gradele de invatamant superior, a fost numit in 1919 profesor agregat si in 1923 profesor titular la Catedra de chimie anorganica si analitica a Universitatii din Cluj, functie pe care a detinut-o pana in 1940. Din 1940 a fost profesor la Facultatea de Chimie din Bucuresti, unde a gasit o situatie precara, laboratoarele slab dotate si cladirea improprie. A dus o adevarata lupta pentru utilarea laboratoarelor si a creat o scoala a chimiei romanesti, cu o biblioteca bine inzestrata. Aici a desfasurat o activitate stiintifica intensa, unanim pretuita si recunoscuta. Facultatea de Chimie, considerata obiectiv strategic de trupele germane, a fost bombardata in august 1944.
Profesorul Spacu si-a adus o contributie deosebita pentru reconstructia si reutilarea acestui important lacas de invatamant.
Prin cercetarile sale a obtinut noi clase de combinatii complexe stabilind constitutia acestora, a dovedit existenta si stabilitatea a numerosi ioni compelcsi, unii necunoscuti anterior, altii a caror constitutie nu a fost precizata.
Savantul Gh. Spacu a prezentat combinatiile complexe ale magneziului si tipuri noi de anioni ale acestuia, el a reusit sa prepare si sa dovedeasca experimental constitutia a 23 de amine complexe ale magneziului.
A reusit sa obtina o noua clasa de amine complexe cu benzidina si cu toluidina. Pornind de la acestea, a obtinut o serie de combinatii complexe care au fost utilizate pentru dozarea cobaltului. Prin numeroase experimentari a izbutit sa diferentieze apa de constitutie de apa de cristalizare din minerale.
Spacu a fost un deschizator de drumuri in domeniul chimiei. Pornind de la o metoda proprie de sinteza, prin substituirea moleculelor de apa ale sarurilor duble hidratate a obtinut peste 200 de amine noi. A creat singur sau in colaborare 125 de metode pentru recunoasterea si dozarea unui numar mare de elemente metalice, radicali acizi si substante organice, care se bazeaza pe descoperirea unor reactii noi si formarea de combinatii complexe.
Numeroase laboratoare si institutii din intreaga lume au folosit metodele analitice rapide - Spacu -, printre care ale universitatilor din Hanovra, Göttingen, Institutului Pasteur, Rockefeller Institut for Medical Research din New York si altele.
Metodele elaborate de el pentru analiza minereurilor si aliajelor au devenit clasice si standarde in SUA, Anglia, Franta si Germania.
Profesorul Gh. Spacu a elaborat si o serie de metode de analize fizico-chimice-potentiometrice, electrolitice, calorimetrice, refractometrice s.a.
Aplicatiile practice ale cercetarilor sale au condus la fabricarea sulfului si arseniului din minereuri indigene, la fabricarea oxidului de magneziu din dolomite si serpentine, la fabricarea ingrasamintelor minerale, la fabricarea acidului sulfuric pornind de la sulfatul de Ca indigen si altele.
S-a preocupat continuu de baza stiintifica a productiei, elaborand procese tehnologice de mare importanta.
Autor a 243 de lucrari stiintifice originale, colaborator neobosit al celor mai importante reviste de chimie din intreaga lume, a fost ales membru al Comisiei internationale pentru instituirea tabelelor anuale de constante si date numerice, de sub presedintia lui Fr. Joliot Curie, si membru al societatilor de chimie din Paris, Berlin, Viena si Washington. A fost ales membru corespondent (1927) al Academiei Romane, membru titular (1937), membru titular activ (1948) si vicepresedinte (1944 - 1948). A fost onorat cu numeroase medalii si ordine si de doua ori laureat al Premiului de Stat, in 1950 si 1954.
A trecut in nefiinta la 23 iulie 1955.
Alaturi de P. Poni si Istrate, numele lui Gh. Spacu se inscrie in galeria marilor chimisti romani. El este considerat ca unul dintre cei mai ilustri chimisti ai secolului XX.