CABLU SUBMARIN 100 de ani de la pozarea cablului submarin Constanta-Constantinopol
Data: 1-15 noiembrie 2005
Anul acesta se implinesc 100 de ani de cand s-a realizat comunicatia directa Berlin-Constanta-Constantinopol prin pozarea cablului submarin dintre Constanta si Constantinopol.
Aparitia telegrafiei la noi in tara, in 1853, prin montarea primelor linii telegrafice in Transilvania (Viena-Timisoara-Sibiu si Sibiu-Alba-Iulia-Cluj), la numai 9 ani de la aparitia ei pe plan mondial (1832-1844), cand Samuel Finley Breese Morse (1791-1872) elaboreaza un prim model de telegraf, face ca in 1854 sa fie deschisa si prima linie telegrafica Bucuresti-Viena, investitia fiind in ambele cazuri austriaca. In urmatorii doi ani se realizeaza comunicatii telegrafice si in Tara Romaneasca si Moldova pe treseele: Bucuresti-Brasov, Cernauti-Iasi (1855), Bucuresti-Iasi, Bucuresti-Giurgiu-Rusciuc (1854).
La 24 mai 1844 Samuel Morse demonstreaza public telegraful sau electric, denumit inregistrator electromagnetic, pe o linie intre Washington si Baltimore, in lungime de 63 km, la a carei inaugurare este transmis mesajul: “What hath God wrought!” (“Aceasta este lucrarea Domnului!”), succes ce vine dupa mai multi ani de incercari.
Intre 1832-1835 a elaborat un prim model de telegraf, iar in 1838 a introdus “codul Morse”. La 24 ianuarie 1838 Samuel Morse demonstreaza public functionabilitatea aparatului sau, iar pe 21 februarie 1838, presedintele Statelor Unite, Martin Van Buren (1837-1841) asista la o transmisie telegrafica pe o linie de 10 mile. La 7 aprilie 1838 depune cererea de patentare a aparatului telegrafic. Mesajul trimis de Samuel Morse in 1838 a fost: “Attention the Universe! By kingdoms, right wheel!” (“Atentie, Univers! Roata strabate regatele!”)
In 1842 Morse instaleaza primul conductor subacvatic izolat in cauciuc in portul New York.
Aceasta reusita a lui Morse vine dupa mai multe incercari si in Europa. Astfel, prima incercare de a folosi electricitate statica in telegrafie a fost facuta de elvetianul George Louis Lesage (1724-1803), in 1774. Au urmat apoi dr. Samuel Thomas von Sommering (1755-1830), in 1809, cu un aparat bazat pe electroliza apei si care folosea un numar de 35 de sarme de legatura (25 pentru litere si 10 pentru cifre) si diplomatul rus Pavel Lvovitch Schilling (1780-1836), in Germania, care a construit in 1830 un telegraf electromagnetic, iar in 1816 Francis Ronalds (1788-1873) dezvolta un telegraf electric la Londra, utilizand „electricitate statica de inalta tensiune“, transmitand mesaje pe o distanta de 8 mile. Aceste telegrafe nu au trezit interes.
In 1833 Wilhelm Weber (1804-1891) si Johann Carl Friedrich Gauss (1777-1855) instaleaza la Gottingen, in Germania, un telegraf, iar intre 1837-1838 au mai fost si alte linii telegrafice experimentale in Europa.
Odata cu anul 1838 putem vorbi de inceputurile unui nou domeniu: domeniul comunicatiilor prin mijloace electrice, numite in perioada respectiva electrocomunicatii sau telecomunicatii.
Telecomunicatiile transoceanice au fost mereu de mare importanta pentru intreg globul. Una dintre realizarile de marca, care tine de istoria tehnologiei comunicatiilor, a fost crearea si dezvoltarea cablului electric subacvatic. In contextul comunicatiilor telegrafice, cablurile electrice subacvatice au fost utilizate drept mediu de transmisiune.
In anul 1851, fratii Iacob si John Brett au instalat un cablu telegrafic submarin pe Canalul Manecii, iar in 1852 Anglia si Irlanda erau conectate prin cablu si un an mai tarziu este pozat un cablu intre Scotia si Irlanda, respectiv un altul intre Anglia si Olanda.
Impreuna cu Cyrus Field (1819-1892), Samuel Morse realizeaza importanta pe care ar avea-o un cablu care sa traverseze Atlanticul. Astfel, in 5 august 1865 se incearca producerea si pozarea acestui cablu, dar care nu a functionat decat o luna. Urmeaza o serie de alte incercari, care fac posibila instalarea in septembrie 1865 a unui cablu transoceanic, in lungime de 3000 mile, care lega Anglia de estul Canadei. Dupa 1865, numarul cablurilor transoceanice pozate creste, astfel incat in 1870 se inregistreaza 150.000 km de cablu care legau toate continentele si principalele insule.
In 1851 functionau in SUA 50 de companii telegrafice, iar dupa 10 ani de la inaugurarea primei linii telegrafice, in SUA, lungimea liniilor ajunsese la 37.000 km.
In aceste conditii, cand Alexander Graham Bell (1847-1922), creeaza in 1875 primul trasmitator telefonic si transmite pe cale electrica primele sunete vocale, brevetat la data de 14 februarie 1876, si cand, in 1878, Thomas Alva Edison (1847-1931) inventeaza microfonul cu carbune, pe care, impreuna cu transformatorul, le leaga telefonului, marindu-i distanta de functionare, la noi, in 1877, se consemneaza si introducerea telefonului, Fabrica de aparate telegrafice si de semnalizare „Teirich & Leopolder“ anuntand experimentarea unui nou aparat pe care-l numeau „telefon“ sau „telegraf vorbitor“. Dupa unele surse, la nivelul anului 1878, in nordul Moldovei se puteau realiza comunicatii telefonice, astfel incat in 1893, in Romania functiona deja o retea de linii interurbane, cu o centrala de 300 de linii montate in Bucuresti.
In toata aceasta transformare continua a sfarsitului de veac XIX, in 1877 Thomas Edison inventeaza fonograful, James Clerk Maxwell in 1864 stabileste conceptul de radiatie electromagnetica, Guglielmo Marconi face primele experimente privind transmisiunile telegrafice fara fir, primind in 1896 un patent pentru acest lucru, Nikola Tesla inventeaza trasmitatorul-receptorul fara fir (radioul) in 1897, Valdemar Poulsen breveteaza tehnica inregistrarii magnetice in 1898. In Romania, in 1901 se da in exploatare o centrala telefonica manuala cu baterie centrala, tip Western Electric, avand o capacitate de 3000 de linii, care prelua toti abonatii din capitala prin cabluri subterane. Comutatorul instalat reprezenta, la vremea respectiva, cel mai perfectionat „multiplu telephonic“ din Europa. In acea perioada Ion Constantinescu breveteaza in Franta apatarul „teletipografic“ care sta la baza conceperii teleimprimatorului.Tot el, in 1927 va proiecta prima centrala telefonica automata romaneasca.
Anul 1905, la un an dupa brevetarea diodei, Augustin Sabiniu Maior (1882-1963), inginer la Directia Centrala PTT din Budapesta, intreprinde cercetari in domeniul transmisiunilor multiple, fiind primul in lume care cu ajutorul curentilor alternativi de inalta frecventa reuseste realizarea comunicatiilor telefonice multiple.
Dupa unirea celor doua principate, Alexandru Ioan Cuza acorda o mare atentie telegrafului si extinderii liniilor. La fel si Mihail Kogalniceanu. Un rol deosebit l-a avut Dimitrie Bratescu (1845-1930). Lucrand la inceput ca telegrafist pe langa cabinetul lui Mihail Kogalniceanu, D. Bratescu a avut apoi, dupa 1880, un rol deosebit pentru sistemul telegrafic si starea tehnica a acestuia, la profesionalizarea tuturor activitatilor, la introducerea aparaturii noi, perfectionate. El infiinteaza un atelier mecanic pentru confectionarea de aparate noi, a condus scoala telegrafica-postala, a condus inlocuirea in Bucuresti a liniilor aeriene pe stalpi cu cabluri ingropate. In 1892 devine seful Diviziei tehnice a DGTP si este un sustinator al constructiei Palatului Telegrafelor si Postelor, astfel incat in 1900 toate serviciile si instalatiile telegrafice sunt mutate in noul palat.
In 1894 se realizeaza traversarea cu un cablu subacvatic a Dunarii de la Braila la Macin.
In figura alaturata sunt prezentate mai multe cabluri transoceanice folosite in 1865 pentru traversarea Oceanului Atlantic, facand legatura intre America si Europa.
In aceste conditii, la data de 15/22 mai 1905 se realizeaza transmisia directa intre Constanta si Constantinopol, legandu-se astfel Berlinul de Constantinopol.
Alte articole



