Starea de spirit si varsta

Exista lucruri si comportamente care este bine sa fie pastrate, si spun aceasta chiar si cu riscul de a fi considerat conservator. Nu este necesar ca totul sa fie distrus si nici anatemizat, mai ales cand este vorba de fiinta umana.
Sunt si oameni, tineri sau batrani, carora le place sa-si inventeze vieti interesante. Nu este corect, ele sunt fantezii bune doar pentru interviuri. Lumea nu este in stare sa faca o judecata asupra propriului ei comportament. Se poate insela. Nimeni nu poate sa se vada cu adevarat asa cum il vad ceilalti.
Aflat la o varsta inaintata, se spune ca ai un trecut in urma. La 40 sau 50 de ani, poti spune fara probleme “acum zece ani...” sau chiar “acum 20 de ani ...”. Cel mai trist este momentul in care incepi sa spui “pe vremea mea...”. Acesta este primul semn al batranetii care incepe sa se instaleze.
Nu batranetea fizica - desi se spune ca batranetea se anunta in momentul in care incepi sa-ti simti corpul, si la 45-50 de ani incepi sa-l simti deja - ci batranetea psihica este mult mai periculoasa. Si ce inseamna de fapt aceasta batranete psihica? Starea in care nu mai sincronizezi lucrurile vii, in miscare, in schimbare cu generatia tanara. Batran este cel care incremeneste in niste preferinte legate de fenomene care au murit sau sunt pe cale de disparitie si acela care se intoarce tot mai des in trecut. Batranetea conservatoare e o mare nenorocire, dupa cum nu este bine sa-ti denigrezi sau sa-ti admiri prea mult trecutul.
Modificarile de profunzime - trecerea de la sistemul comunist la economia de piata este o astfel de schimbare fundamentala - necesita timp. Oamenii isi dau seama ca este nevoie de timp, ca schimbarea in bine mult asteptata nu se produce de azi pe maine si atunci, mai ales cei care nu mai sunt tineri, sunt dezamagiti. Oamenii de peste 50 de ani nu vor mai apuca ziua in care Romania nu se va mai deosebi de oricare tara din Vest. Atunci ei devin melancolici, franti sufleteste. O viata de om este prea scurta in comparatie cu desavarsirea unei astfel de schimbari istorice.
Oamenii trebuie sa aiba foarte multa rabdare, timpul trece si lucrurile nu se schimba in ritmul asteptat. Important este sa intelegi ca altfel nu se poate, sa nu fii tentat sa crezi ca exista o solutie simpla, miraculoasa, care sa modifice rapid realitatea in sensul dorit.
Este destul sa nu-ti pierzi credinta in bine. Vointa si puterea de munca, dorinta de aventura, indiferenta pentru comoditate te fac sa te simti si sa actionezi ca un tanar.
Atat timp cat cauti, te simti inca viu. Cand nu mai cauti, inseamna ca este inceputul mortii.
Sunt si oameni in varsta foarte inaintata care duc un fel de existenta la marginea vietii. Sunt putini care la varsta inaintata de peste 90 de ani mai produc. Dar sunt si oameni care au acum 65 de ani sau 70, socotiti de generatia mai tanara ca sunt foarte batrani. Acesta nu este lucrul cel mai suparator, pentru ca in toate generatiile se intampla asa. Suparator este faptul ca toti oamenii care au statutul social de pensionar sunt considerati ca o povara pentru societate si din mila pentru a supravietui li se mai dau din cand in cand cateva procente la pensiile mizere. Un clasic al literaturii mondiale (L.N.Tolstoi) spunea ca "dintre toate viciile, cel mai grav este nerecunostinta".
Varsta inaintata nu-ti ia vointa si nici priceperea de a sti ce trebuie sa iubesti. Omul vrea sa traiasca, sa tremure pentru viata lui, isi pune nadejdea in ea, in el, in viitor.
Vietii ii dau sens frumosul si puterea de a nazui spre un tel si trebuie ca fiecare clipa a existentei sa-si aiba telul ei inalt. Viata inseamna dorinta si actiune, iar principiul cel mai profund in natura umana este nevoia arzatoare de a fi apreciat.
Oamenii care au o experienta de viata valoroasa pot si trebuie sa participe efectiv si creator la viata sociala, pentru ca omul, indiferent de varsta, este dator sa creeze valori.
Daca intelepciunea batranilor se va impleti armonios cu forta increzatoare si curata a tineretii, atunci binele va creste neincetat pe pamant.