Stefan Georgescu-Gorjan 1905 - 1985 Constructorul Coloanei infinite, creatia sculptorului C. Brancusi

Din datele extrase de pe actul de nastere inscris la Oficiul de stare civila al Primariei Craiova la 1 septembrie 1905, reiese ca Stefan Ioan, fiul lui Ion Georgescu-Gorjan, de 36 de ani, comerciant, si al dnei Stanca, nascuta Herta, de 20 de ani, casnica, s-a nascut in casa parintilor sai din strada (suburbia) Madona Dudu nr. 23, la 29 august, ora 7 seara.
Dragostea de invatatura si dorinta de cunoastere le-a mostenit de la parintii sai, care nu au avut posibilitatea sa invete la scoli. Tatal a fost vanzator la magazinul Steaua Colorata de zefire, presuri si alte lipscanii, a invatat singur sa citeasca, sa socoteasca si sa scrie, cunostinte care l-au ajutat sa devina mai tarziu comerciant si proprietar.
Intre anii 1912 - 1916, Stefan Ioan a urmat cursurile Scolii primare Petrache Poenaru din Craiova, dupa care a fost elev la celebrul Liceu Carol I, intre anii 1916 – 1923. In cursul inferior a invatat germana si franceza, care erau in programa analitica, si a studiat singur engleza, italiana si spaniola. In timpul liceului a avut o bogata activitate extrascolara, a fost violonist in orchestra liceului, a tiparit Revista matematica a Liceului „Carol I“, a jucat in piese de teatru la serbari. Pasiunea pentru matematica i-a fost stimulata de unchiul sau, fratele tatalui, pe care Ion Georgescu-Gorjan l-a adus de la tara si l-a tinut pe cheltuiala lui in liceu, apoi la facultate in Germania, pana a devenit inginer.
Dupa bacalaureat, in 1923, Stefan s-a inscris la examenul de admitere la Scoala Politehnica din Bucuresti, reusind al 17-lea din 400 de candidati, si a optat pentru sectia Electromecanica. In acelasi timp s-a inscris si la Facultatea de Litere si Filosofie, ca student la limba italiana. Munca grea si preocuparea continua a „elevilor“ de la Scoala Politehnica nu i-au dat timpul sa continue si studiile la Universitate, la care a fost nevoit sa renunte la mijlocul anului II. A audiat insa prelegerile de istoria artei ale lui Tzigara-Samurcas.
In timpul studentiei, pentru a castiga banii necesari intretinerii, isi comercializa notitele, desena proiecte pentru colegi si lucra la cantina studenteasca, de unde primea masa gratuit si o suma modica. In ultimul an, s-a angajat inspector tehnic la Spitalul Brancovenesc, cu un salariu mic, cu masa si locuinta asigurate. Pasiunea pentru arta i s-a intarit atunci cand Sectia Electromecanica a efectuat o excursie in Italia, condusa de prof. N. Vasilescu Karpen, pentru a vizita scolile politehnice si asociatiile ingineresti, ocazie cu care s-a familiarizat cu arta romana si italiana.
La 1 septembrie 1928, tanarul inginer Stefan Georgescu-Gorjan a fost angajat la Societatea Anonima "Petrosani" pentru exploatarea minelor de carbuni din Valea Jiului, care l-a trimis pentru o practica de sase luni la Uzinele Siemens-Schuckert din Viena. Intors in tara, a efectuat un stagiu indelungat in subteran, apoi a trecut la Atelierele Centrale Petrosani, ca inginer electromecanic la productia de utilaj minier. In 1933 i s-a acordat brevetul de sef de exploatare in specialitatea mecanica si in curand a fost numit inginer sef si adjunct al directorului.
In acelasi timp, inginerul Stefan Georgescu-Gorjan era profesor la Scoala de maistri minieri si mecanici si a publicat mai multe manuale, aparute in numeroase editii. El a organizat la Petrosani o scoala de zbor fara motor si un cerc de aeromodele. Apreciindu-l pentru pregatirea lui profesionala si ca poliglot, Societatea "Petrosani" i-a incredintat tanarului inginer peste douazeci de misiuni in strainatate. Astfel a avut prilejul, la 26 decembrie 1934, sa il reintalneasca pe Brancusi la Paris. Avea atunci 29 de ani.
Ion Georgescu-Gorjan, in timpul in care era prim vanzator la Steaua Colorata, era prieten cu Constantin Brancusi, care era baiat de pravalie la bodega-bacanie Zamfirescu, ambele pravalii situate pe aceeasi strada Madona Dudu din Craiova.
C. Brancusi, dupa ce a absolvit Scoala de belle-arte din Bucuresti in anul 1902, si-a facut stagiul militar in garnizoana Craiova, fara incazarmare, fiind gazduit de prietenul lui, Ion. Atunci i-a facut un portret bust, aflat astazi in colectia Muzeului National de Arta al Romaniei.
Relatiile lui Stefan cu Constantin Brancusi au inceput din copilarie. L-a intalnit personal in 1914, cand avea 9 ani, in 1922, la varsta de 17 ani, si in 1934, la Paris.
In timpul Razboiului de Reintregire a Neamului, la 14 octombrie 1916, locuitorii orasului Targu. Jiu au oprit inaintarea trupelor germane. In amintirea eroilor care au participat la lupte, i s-a comandat lui C. Brancusi executarea unui monument. La o intalnire cu inginerul Stefan Georgescu-Gorjan, Brancusi i-a impartasit conceptia lui despre lucrarea pe care urma sa o realizeze, o coloana foarte inalta, pe modelul celor realizate de el anterior. Coloana se deosebea de cele construite de egipteni, greci, romani sau altii. Originalitatea acestei coloane consta in faptul ca nu are nici soclu, nici capitel, rasare din pamant si se inalta spre cer, spre infinit. Pentru realizarea acesteia era nevoie de un inginer care sa calculeze stabilitatea in timpul furtunilor, cutremurelor, sa aleaga materialul, un aliaj care sa reziste factorilor de eroziune, si alti parametri, fara de care opera nu putea fi construita sa reziste in timp.
La 7 ianuarie 1935, tanarul inginer i-a propus sculptorului solutia tehnica: sa se execute un stalp de otel (ca miez), pe care sa se insire modulele ca niste margele. Solutia tehnica a fost acceptata de sculptor, dar discutiile au durat doi ani, pana in anul 1937. In luna august 1937, C. Brancusi a locuit in casa inginerului Gorjan din Petrosani. Dupa plecarea maestrului, ing. Gorjan cu o echipa de muncitori entuziasti a construit coloana infinita in trei luni, intre 15 august si 15 noiembrie 1937. Criticul de arta William Tucker scria: „Coloana infinita este singura sculptura a timpurilor moderne care poate fi comparata cu marile monumente ale Egiptului, ale Greciei sau ale Renasterii.“
In anul 2001, la 125 de ani de la nasterea lui C. Brancusi, UNESCO a recomandat tarilor membre sa omagieze pe creatorul sculpturii moderne. In raportul UNESCO, printre altele, se afirma: „Coloana infinita nu este numai o capodopera a artei moderne, ci si o extraordinara opera inginereasca.“
Pana atunci foarte putine glasuri au rostit numele celui care a realizat opera inginereasca.
Contributia inginerului la crearea coloanei a fost prezentata in zeci de articole. Cartea memorialistica Am lucrat cu Brancusi, semnata de ing. Stefan Georgescu-Gorjan, dupa ce manuscrisul a fost purtat si tinut in sertare la diverse edituri, a aparut, in integralitate, la Editura Universalia, fiind lansata la 3 februarie 2005, cu ocazia centenarului autorului.
Centenarul inginerului a fost evocat la Targu Jiu la 18 februarie si 7 septembrie a.c., la Craiova la 5 martie a.c., la UPB, Facultatea de Energetica, la 14 mai a.c., la Bucuresti, la Simpozionul de istoria electrotehnicii din 19 septembrie a.c.
Activitatea culturala a inginerului Stefan Georgescu-Gorjan s-a manifestat prin infiintarea la Bucuresti, in 1941, a Editurii Gorjan, desfiintata in 1948, in care a publicat numeroase carti tehnice originale sau adaptate, brosuri practice, albume de arta, lucrari beletristice si opere ale unor scriitori tineri.
Din anul 1953 pana la pensionare, in 1967, a lucrat ca salariat la T.U.G., IPCMC si Institutul de Cercetari in Constructii, de unde a supravegheat continuu starea Coloanei.
A trecut in lumea dreptilor la 5 martie 1985, numele lui fiind legat pe vecie de cel al sculptorului C. Brancusi, cu care a colaborat la creatia celei mai cunoscute sculpturi de arta moderna.