Reducerea emisiilor poluante cu efect de sera
Data: 1-15 noiembrie 2008
Evitarea catastrofelor climatice (conditionata pana in anul 2050) necesita cel putin reducerea la jumatate a noxelor din atmosfera. Exista in prezent tehnologiile necesare, exista, de asemenea, o mare urgenta, dar nu exista suficienta vointa politica din cauza costurilor necesare in investitiile initiale. Obiectivul primar este acela de a nu se incalzi in plus planeta cu o medie mai mare de 3ºC, raportata la temperatura preindustriala. Aceasta cifra conduce la concluzia ca, pana in anul 2050, emisiile de gaze cu efect de sera trebuie reduse la jumatate, adica cu cca 40 gigatone echivalent in bioxid de carbon (Gt. eq. CO2) pe an.
Pentru tarile bogate, puternic industrializate, raportul necesar este de reducere a noxelor la un sfert, obtinandu-se asa-numitul ‘factor 4’.
Astfel, de azi pana in anul 2030 se apreciaza la 30.000 miliarde de dolari suma ce se va investi pentru furnizarea energiei necesare planetei. Daca aceasta suma va putea fi investita in tehnologii ‘curate’, nepoluante, sunt sperante ca dezastrul va putea fi evitat.
Daca…
Timpul preseaza si fiecare an de inactivitate inseamna milioane de tone de bioxid de carbon care se acumuleaza inutil si ireversibil in atmosfera. Doar o deschidere urgenta a regimului de ‘vanatoare’ impotriva noxelor va mai putea evita raul cel mare.
Domeniile de atac
Pentru evitarea consecintelor nefaste mentionate se au in vedere sase domenii principale de interventie, dupa cum urmeaza:
1. Producerea energiei
Aceasta activitate se face vinovata de producerea a cca 24% din totalul emisiilor poluante actuale. Alternative la folosirea combustibililor fosili exista si investitii masive in acest domeniu pot rezolva situatia.
2. Transporturile
Implica la randul lor cca 14% din noxele globale. Optimizarea lor, vehiculele hibride si biocombustibilii pot contribui la reducerea propriilor noxe.
3. Locuintele
Contribuie de asemenea cu cca 8% din noxele producatoare ale efectului de sera. Case cu un consum energetic foarte mic, la care se adauga si o autointretinere energetica, sunt proiectate si construite in prezent in multe tari avansate tehnologic.
4. Industria
Acest sector se face ‘vinovat’ de producerea a cca 23% din noxele planetei. Si aici eficacitatea energetica crescuta poate juca un rol esential.
5. Agricultura
Contribuie cu cca 17% la producerea noxelor cu efect de sera. Ameliorarea irigatiilor, conservarea intr-o masura mult mai mare a carbonului in sol s.a. pot conduce la reducerile necesare.
6. Taierea padurilor
Ecoturismul, gestiunile durabile s.a. pot frana taierea masiva a padurilor, care se practica in prezent si careia i se datoreaza cca 14% din noxele cu efect de sera.
In continuare, fiecare dintre aceste domenii este analizat separat, scotandu-se in evidenta solutiile optime posibile.
1. Energia
In acest domeniu este prioritara reducerea masiva a utilizarii combustibililor fosili. Gazul metan, petrolul si carbunele trebuie folosite la minimum, alegandu-se alternativele, adica energia hidraulica, energia nucleara si energiile regenerabile (eoliana, solara, maremotrice, geotermica, biomasa).
Tabelul 1 arata clar situatia nefavorabila actuala.
Concluziile care apar dupa examinarea acestui tabel impun solutiile necesare, si anume:
? Favorizarea energiei nucleare;
? Captarea si depozitarea sub pamant a noxelor de bioxid de carbon;
? Favorizarea energeticii solare, atat termo cat si fotovoltaica;
? Favorizarea energiei eoliene, maremotrice si geotermice;
? Gasirea unor noi posibilitati de stocare a energiei electrice;
? Ameliorarea retelelor de transport si a sistemelor de gestionare pentru energia electrica.
2. Transporturile
In acest caz ideile de a se pastra tot timpul in garaj automobilul in favoarea bicicletei sau de a se renunta la avion sunt greu de acceptat. Compromisul cel mai favorabil viteza/emisii nocive il prezinta vaporul, urmat de tren, autobuz si automobilul personal.
O statistica realizata la inceputul anului 2008 arata ca America de Nord (SUA+Canada) conduce detasat in ceea ce priveste emisiile nocive provenite de la parcul auto, cu 40%, urmata de Europa Occidentala cu 19%, tarile in curs de dezvoltare cu 16%, alte tari industrializate cu 15%, Europa de Est cu 6% si China cu 5%.
Cat priveste avionul, acesta ramane campion la toate categoriile de emisii, in special prin efectele negative de la decolare si pana la aterizare.
Pentru problemele de noxe aferente transporturilor exista unele alternative favorabile, si anume:
? Trecerea in transportul urban la vehicule electrice sau hibride;
? Optimizarea traficului aerian si a celui maritim prin gestionarea superioara a marfurilor sau pasagerilor, prin utilizarea de motoare mai putin lacome si prin folosirea biocombustibililor.
3. Locuintele
Si in acest domeniu solutia principala o reprezinta inovarea, mai ales in ceea ce priveste pierderile nejustificate de caldura, energie electrica, apa calda s.a.
Astfel, economia de energie inseamna atat economia de noxe, cat si de… bani, asa cum indica tabelul 2.
Se are in vedere de asemenea utilizarea de agregate proprii pentru producerea de energie, asa cum sunt panourile fotovoltaice, mici turbine eoliene verticale s.a.
Spre exemplificare se poate prezenta proiectul Bed ZED care se bazeaza in totalitate pe principiul locuintei ecologice, proiect in curs de aplicare in sudul Londrei. Se are in vedere faptul ca in anul 2030 aproximativ 60% din populatia globului (cca 5 miliarde din oamenii lui) vor locui in marile aglomeratii urbane. Densitatea locuintelor pe unitatea de suprafata va creste, fapt ce va permite si o reducere a traseelor de transport, ca si o scadere a consumului energetic de la 200 kWh/ metru patrat/an la 50 kWh/mp/an.
4. Industria
Domeniul acesta implica materiale noi, eficacitate energetica sporita, cogenerare s.a. Procedeele pentru a elimina in atmosfera mai putin bioxid de carbon exista si ele, trebuie doar aplicate. Din cca 100 kWh care intra in medie intr-o uzina, doar cca 40kWh sunt utilizati efectiv, dupa cum rezulta din tabelul 3.
Producerea simultana de electricitate si caldura prin arderea unui combustibil primar reprezinta principiul cogenerarii care, intr-o centrala clasica, ofera un randament de cca 40%, restul pierzandu-se sub forma de caldura eliminata in atmosfera. Se preconizeaza ca aceasta caldura sa fie valorificata, fapt ce poate ridica randamentul precedent pana la 80-90%, evitandu-se astfel emiterea in atmosfera a 0,3 Gt echivalent CO2 pe an in anul 2030.
5. Agricultura
In acest domeniu, emiterea in atmosfera a gazului metan nu mai trebuie privita ca o fatalitate. Acest gaz poate fi in prezent redus ca emisie si chiar reciclat. Se poate exemplifica aceasta cu situatia culturilor de orez, unde la producerea unui kilogram de boabe uscate se degaja cca 120g gaz metan. Printr-o irigare superioara a celor 13% din suprafata mondiala exploatabila agricol se pot reduce emisiile de gaz metan cu pana la 35%, fapt ce ar reprezenta pe ansamblu o economie de 0,8 Gt echivalent in CO2 pe an in 2030. Un rol important il joaca si distanta la care sunt transportate produsele agricole pentru a fi utilizate. Astfel, un lot de cartofi produs in Chile si adus in Europa produce la transportare de 22 de ori mai mult bioxid de carbon decat o cantitate echivalenta produsa la fata locului. Repartizarea noxelor produse in agricultura este urmatoarea:
? Cresterea animalelor 32%
? Prelucrarea solurilor 30%
? Deseuri si ape uzate 19%
? Diverse culturi 10%
? Cultivarea orezului 9%
Tabelul 3 atesta ca la cresterea animalelor se produc cele mai multe noxe, mai ales ca, in ultimul secol, productia de carne a crescut de cca 3 ori.
6. Taierea necontrolata a padurilor
In prezent, la concurenta cu agricultura, padurea pierde si ea teren, iar strategia propusa consta in replantari rapide si intensive ale suprafetelor deja despadurite. Padurile tropicale pierd anual peste 15 milioane de hectare, situatie in care 8 miliarde tone bioxid de carbon intra in cifra noxelor, mai mult decat ‘contributia’ transporturilor pe plan mondial. In acelasi timp, reimpaduririle ce se efectueaza in zona temperata nu reduc noxele deforestarii globale decat cu 30%. Cele mai multe deforestari se produc in Asia, mai ales in cautarea de lemn pretios. In America Latina si in Africa extinderea agriculturii pe teren ars se practica din ce in ce mai mult.
Masurile avute in vedere pentru pastrarea unei cantitati optime de carbon in solul padurilor sunt urmatoarele:
? Utilizarea energiilor de substitutie a lemnului de foc (cuptoare solare);
? Dezvoltarea ecoturismului;
? Realizarea de tot mai multe spatii protejate.
*
* *
Realizarea in cat mai mare masura a propunerilor cuprinse in cele sase capitole necesita evident investitii mari, dar rezultatele ce se vor obtine sunt si ele pe masura. Risipa de energie in paralel cu emisiile exagerate de gaze cu efect de sera vor fi astfel reduse in proportii foarte importante. Salvarea climei este inca posibila, iar istoria ei nu este inca scrisa.
Ing. dipl. Ulm Ion Paunel
ROMANIA IN CONFLICT CU UNIUNEA EUROPEANA
Reducerea poluarii aerului are un rol important in lupta contra schimbarilor climatice cauzate in mod direct sau indirect de activitati umane ce influenteaza compozitia atmosferei globale si care se adauga la variabilitatea naturala a climei, observata pe o perioada de timp suficient de mare pentru a putea permite compararea valorilor diversilor parametri monitorizati. Atingerea acestui obiectiv poate fi dusa la indeplinire prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.
Un obiectiv intermediar ar fi cresterea eficientei energetice a autovehiculelor. In acest sens, Uniunea Europeana are ca obiectiv, pana in anul 2012, o reducere de 120 g/km dioxid de carbon (CO2) provenit de la autoturisme si vehicule utilitare usoare prezente in intreaga activitate economica. Un astfel de obiectiv poate fi realizat doar prin actiunea combinata a Uniunii Europene si a statelor membre, printre care si Romania.
Primul dintre gazele cu efect de sera este dioxidul de carbon – CO2, care provine in principal de la combustibilul consumat de autoturisme. Este adevarat ca, pana in prezent, implementarea de tehnologii noi in ceea ce priveste productia de autoturisme a determinat deja imbunatatirea semnificativa, cu precadere in eficienta arderii combustibililor, ceea ce conduce in mod evident la emisii mai reduse de dioxid de carbon. Cu toate acestea, cel putin pentru un moment, aceasta reducere in privinta efectelor produse pe fiecare autoturism in parte este insuficienta fata de traficul crescut si de numarul mare de autoturisme aflate in circulatie, precum si de dimensiunile acestora.
Comisia Europeana a stabilit o strategie comunitara pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon ce are la baza trei piloni: (I) angajamente voluntare din partea industriei auto pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon; (II) imbunatatirea nivelului de informare a consumatorilor; (III) promovarea autoturismelor eficiente din punct de vedere energetic prin intermediul unor masuri fiscale.
Problematica poate fi abordata si prin prisma consecintelor Protocolului de la Kyoto. Statele membre ale Uniunii Europene, printre care si Romania, au convenit sa-si indeplineasca impreuna angajamentele de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera, in temeiul Protocolului de la Kyoto.
La 26 octombrie 2007, Comisia Europeana a adoptat Decizia privind planul national de alocare de certificate de emisii de gaze cu efect de sera pentru anul 2007, notificat de Romania in temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 octombrie 2003 pentru stabilirea unui sistem de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de sera.
Acceptand importanta reducerii poluarii, dar intelegand limitele in care trebuiesc realizate aceste obiective, la data de 21 decembrie 2007, Romania a urmat initiativa Ungariei si, pentru prima data de la aderarea sa la Uniunea Europeana, a contestat la Tribunalul de Prima Instanta al Uniunii Europene Decizia Comisiei, demers urmat ulterior si de alte state membre ale Uniunii Europene, printre care si Bulgaria.
La adoptarea Deciziei au fost analizate toate datele referitoare la emisiile din anul 2005 corespunzatoare sectorului pentru care se aplica schema de comercializare, asa cum a fost el prezentat in planul national de alocare al Romaniei, precizandu-se urmatoarele: ‘Comitetul schimbarilor climatice a subliniat importanta utilizarii cifrelor corespunzatoare emisiilor aferente anului 2005 ca element-cheie pentru evaluarea planurilor nationale de alocare corespunzatoare celei de a doua perioade din cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera’.
Nemultumirile Romaniei fata de Decizia Comisiei vizeaza reducerea cotelor anuale de emisii de dioxid de carbon (CO2) in industria romaneasca cu 20,7%, de la 83,917000 milioane de tone – cat ceruse statul roman pentru toate activitatile economice prin planul national de alocare – la 74,836235 milioane de tone, ceea ce inseamna reducerea numarului de certificate cu echivalentul a 9,080765 milioane tone de CO2.
Decizia Comisiei privind reducerea plafonului de emisii a fost adoptata in conditiile in care Comisia nu poate sa traseze cote precise, ci doar sa aprobe sau sa respinga planul national conform art.9, pct.3 din Decizia 2003/87/CE, in care se face precizarea ca ‘in termen de trei luni de la notificarea unui plan national de alocare de catre un stat membru, in conformitate cu alineatul 1, Comisia poate respinge planul in cauza, sau orice element al acestuia pe baza de incompatibilitate cu articolul 10. Statul membru adopta o decizie in temeiul articolului 11, alineatul 1 si 2, numai in cazul in care modificarile propuse sunt acceptate de comisie’.
Romania este afectata in principal fata de situatia potrivit careia producatorii de energie termica isi vor majora costurile si, implicit, vor majora si preturile, pentru ca vor trebui sa polueze mai putin, in caz contrar fiind amendati.
Prin adoptarea Deciziei, Romania a pierdut dreptul la un numar important de certificate de emisie anual (un certificat reprezentand o tona echivalent dioxid de carbon – CO2). Aceste certificate au la origine prevederile Protocolului de la Kyoto, care instituie mecanisme financiare pentru asigurarea reducerii gazelor cu efect de sera. In fapt, instalatiile care cad sub incidenta protocolului (exemplu: termocentralele si industria petrolului) pot functiona numai daca poseda astfel de certificate corespunzatoare emisiilor de dioxid de carbon echivalent.
Avand in vedere ca nedetinerea numarului corespunzator de certificate este sanctionata cu amenda per certificat, se poate trage concluzia ca, la nivel teoretic cel putin, Romania ar fi nevoita sa suporte o paguba semnificativa.
Solutia Tribunalului de Prima Instanta in raport cu contestatia formulata de Romania va consta in emiterea unei decizii care, daca va fi defavorabila, va putea fi contestata cu recurs in termen de doua luni de la notificarea deciziei, recurs care va fi judecat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
Ing. dipl. Gh. Moraru