Energetica, intre viziuni strategice si constringerile realitatii
Data: 1-15 octombrie 2009
Comunitatea noastra inginereasca este vital interesata de situatia actuala si de perspectivele sectorului energetic, cel putin din doua motive majore: 1) in acest sistem lucreaza foarte multi colegi de breasla; 2) in orice tip de activitate profesionala, resursele energetice sunt indispensabile, iar modul in care sunt asigurate determina un anumit nivel al costurilor, cu implicatii asupra tuturor indicatorilor de eficienta. In aceste conditii, este firesc ca studiile consacrate domeniului sa se bucure de o atentie deosebita. De aici, optiunea pentru publicarea textului care urmeaza, text care poarta pecetea profesionalismului celor care l-au intocmit – Societatea Academica din Romania (SAR) si Consiliul Concurentei. Redam citeva fragmente semnificative.
Una pe hirtie, alta in practica
In viziunea celor doua entitati, sectorul energetic poate fi competitiv daca:
• Activitatile cu caracter de monopol natural sunt separate de cele in care poate aparea concurenta (productie, furnizare). Separarea activitatilor pe verticala inseamna ca niciun producator nu controleaza reteaua de transmisie, deci nu are posibilitatea de a bloca accesul concurentilor la retea, iar activitatile de furnizare sunt separate de cele de distributie. Separarea orizontala inseamna ca reteaua de distributie este impartita geografic intre mai multe companii care au obligatia sa-si inchirieze una alteia retelele;
• Piata este liberalizata, iar consumatorii (industriali si casnici) isi pot alege liber furnizorii, inclusiv din afara tarii, in piata unica UE.
Aceste premise ne ofera deschiderea necesara pentru a sublinia ca de la sfirsitul anilor ’90, Romania a trecut prin reforme care merg in directia dorita de Comisia Europeana, depasind chiar state vechi membre (Franta, Germania) in privinta gradului de liberalizare si a separarii pe verticala si pe orizontala a activitatilor competitive de cele cu monopol natural. Mai mult, avem una dintre cele mai competitive burse de energie din Europa (OPCOM), care a inceput recent sa se extinda regional prin acordul cu Ungaria de anul trecut; exista semnale incurajatoare si din partea Austriei.
In ciuda acestor evolutii pozitive, ritmul reformelor a incetinit, iar unele propuneri de schimbari in sectorul energetic pot fi chiar o intoarcere din drum a ceea ce s-a realizat pina acum. Riscurile privesc, in principal, libera concurenta pe piata de energie. In prezent, exista doua riscuri majore pentru concurenta in domeniul energetic, care pot fi si penalizate de Comisia Europeana:
1. posibila infiintare a doua companii cu pozitie domananta pe piata ce grupeaza entitati reprezentind cea mai mare parte a sectorului energetic (electricitate/gaz/carbune), in special daca masura se suprapune peste nefinalizarea reformelor de separare verticala a distributiei de furnizare;
2. contractele bilaterale cu electricitate, incheiate de companii de stat cu parteneri privati, la preturi defavorabile statului.
Pe linga aspectele mentionate, se impune a observa ca exista inca distorsiuni pe pietele de electricitate si gaz cauzate de nefinalizarea reformelor in sectorul energetic. Problemele privesc in special faptul ca liberalizarea pietelor, operationala pe hirtie, nu este la fel si in practica:
• Preturile la gazul din productia interna sunt mai mici decit cele ale gazului din import si sunt folosite pentru subventionarea unor companii sau industrii (in mod curios, lideri de opinie sau chiar decidenti cu experienta in sistem prezinta public aceasta situatie drept un exemplu de buna practica, ce ar trebui perpetuata cit mai mult posibil);
• Procesul aprobarii proiectelor in sectorul gazului este suprareglementat.
Restructurarea sistemului si riscurile de pe piata
Daca anul trecut se discuta despre crearea unei companii integrate de electricitate, masura abandonata odata cu schimbarea guvernului, acum se manifesta intentia de a se restructura intregul sector energetic (electricitate, gaz, carbune) prin infiintarea a doua companii de energie integrate. Desi nu s-au dat prea multe detalii in legatura cu functionarea lor, se stie deocamdata ca acestea vor avea urmatoarea componenta:
• Prima (S1) ar include cele trei complexuri energetice (Turceni, Rovinari, Craiova), doua unitati de la Hidroelectrica (Vilcea, Slatina), unitatile 1 si 2 Cernavoda, compania de lignit (SNLO) si o parte din Electrica. Ea va avea o structura de productie 34 la suta nuclear, 10 la suta hidro, iar restul termo si va detine 48 la suta din productia de electricitate;
• Cea de-a doua (S2) va avea cea mai mare parte din Termoelectrica (Deva, Paroseni, ELCEN), restul din Hidroelectrica (Portile de Fier; sucursalele Hidroelectrica Sebes, Buzau, Tirgu Jiu, Caransebes, Hateg, Arges, Cluj, Bistrita, Sibiu), compania de huila (CNH), Romgaz, restul din Electrica. Structura de productie va fi 38 la suta hidro, iar restul termo si va detine 44 la suta din totalul productiei.
Cu toate ca initial cele doua companii ar fi grupat, practic, intreg sectorul energetic care a ramas neprivatizat (3 Electrice, productie de electricitate si gaz, sector minier), Ministerul Economiei se asteapta ca, in citiva ani, investitiile private sa reduca domananta pe piata a celor doi mari operatori. Dupa intrarea in functiune a investitiilor private in productia de electricitate, ponderea pe piata a acestor entitati s-ar reduce pina in 2013 la 41 la suta, respectiv 34 la suta. In compensare, Petrom va ajunge la 10 la suta prin centrala de 860 MW de la Brazi, iar Enel va ajunge la 9 la suta din piata.
SAR si Consiliul Concurentei remarca, totusi, ca, in sine, restructurarea nu conduce automat la probleme de concurenta, insa noua structura a sectorului ar putea creste riscurile ca pe piata de energie sa apara abuzuri de pozitie domananta sau sa se acorde ajutoare de stat nejustificate si contracte preferentiale in afara pietei.
Deocamdata, nu se stie exact structura celor doua companii, modul in care acestea vor functiona, nici daca vor fi privatizate. De pilda, constituirea celor doua companii se poate face prin fuziune sau prin crearea unui grup in care entitatile ramin separate. Chiar si in al doilea caz, nu se stie daca tranzactiile intre entitatile din aceeasi companie vor fi in termeni competitivi; de exemplu, Electricele de stat (care si in prezent sunt integrate vertical, activitatea de furnizare si cea de distributie nefiind separate de facto) pot cumpara prioritar energie de la producatorii din grupul din care fac parte, dezavantajindu-i pe ceilalti producatori (privati etc.). Daca, insa, companiile vor fi fuzionate fara a se separa clar din punct de vedere financiar-contabil, entitatile componente, tranzactiile dintre entitati vor fi si mai greu de urmarit. Exista riscul ca pierderile Termoelectrica sa fie acoperite de Hidroelectrica sau Romgaz prin subventii incrucisate; la fel, exista posibilitatea ca Nuclearelectrica sa sustina financiar CNH. ?ansele ca acest lucru sa se intimple sunt cu atit mai mari cu cit Romania a negociat cu UE eliminarea totala a subventiilor pentru huila pina la 1 ianuarie 2011, lucru dificil de realizat. In ultimele luni, sindicalistii CNH au solicitat stergerea penalitatilor si a majorarilor la datoriile CNH la buget si prelungirea perioadei de acordare a subventiilor pina in 2014 – 2018. Sub presiune sociala, intr-un holding sunt mai usor de adoptat masuri anticompetitive ad-hoc decit ar fi in cazul unor entitati separate tranzactionind pe piata. Toate aceste aspecte trebuie atent urmarite pentru a preintimpina probleme de necompetitivitate in aplicarea reformelor in sectorul energie.
Pledoarie pentru solutii alternative
Nu este clar de ce s-a preferat o varianta cu doar doua companii, desi studiul initial al Ministerului Economiei, realizat in colaborare cu consultanti straini, a luat in calcul ca fezabile si variante cu mai multe entitati. Riscul ca unii dintre actorii de pe piata sa obtina o pozitie domananta de care sa abuzeze este cu atit mai mare cu cit sunt mai putini astfel de actori. Intrucit studiul ministerului nu e public, nu putem sti nici motivele pentru care, de pilda, nu s-ar putea „sparge“ productia de electricitate in mai multe unitati de productie, care ar putea fi si privatizate pentru obtinerea de fonduri de investitii. Mai mult decit atit, experienta arata ca pe pietele unde exista un numar mai mare de producatori, preturile la energie sunt mai mici, in beneficiul consumatorilor.
Chiar acum, inainte de infiintarea celor doua companii, concentrarea pe piata energiei electrice, desi se situeaza la un nivel putin sub media UE, este peste cea la care UE aspira. Exista doar opt state membre cu concentrare medie, cum si-ar dori Comisia Europeana (IHH 750 – 1800), sase state cu un nivel mare de concentrare (IHH 1800 – 5000), printre care si Romania, si 13 state cu concentrare foarte mare (IHH peste 5000). Gruparea oricaror entitati in societati mari cu mix de productie creste acest grad de concentrare, in contra tendintei la nivelul UE (IHH reprezinta Indicele Herfindahl-Hirschman, care masoara gradul de concentrare a pietei. Reprezinta suma patratelor cotei de piata detinute de firme. Procentele sunt luate ca numere intregi (50 = 50), deci IHH maxim este 10 000. Daca IHH < 100, piata este foarte competitiva; daca IHH > 1800, se considera ca piata este concentrata).
Din punctul de vedere al inginerilor, indiferent de locul pe care-l ocupa in diverse unitati economico-sociale, in calitate de manageri, de membri ai consiliilor de administratie, in conducerea unor compartimente (sectii, ateliere etc.) sau de pura executie, problemele pe care Societatea Academica Romana si Consiliul Concurentei le-au prezentat in continuarea documentului merita sa fie retinute, fie si pe scurt. Ne referim, in primul rind, la costurile care se regasesc in orice tip de activitate. Actuala stare de fapt, cind liberalizarea pietei este inca incompleta, cind se practica favoritismele legate de anumite grupuri de interese, nu permite majoritatii consumatorilor sa aleaga furnizorii care practica preturile cele mai convenabile, transformindu-i in „consumatori-captivi“. De aici, interesul general ca reformele sa se realizeze pina la capat, astfel incit piata energiei sa fie cu adevarat concurentiala. Este un motiv in plus sa ne intereseze avantajele si dezavantajele constituirii celor doua companii in domeniu, drept care redactia Univers ingineresc a publicat fragmentele de fata din raportul intocmit de SAR si Consiliul Concurentei.
Alte articole

