Anul in care se cuvenea sa se relanseze economia

Daca unii concetateni au curiozitatea sa revada declaratii oficiale din aceeasi perioada a anului trecut, nu numai ale politicienilor, ci chiar si ale celor ce se autodefinesc drept analisti economici, cu siguranta, atentia le va fi atrasa indeosebi de prognozele referitoare la relansarea din 2010. Ni se anuntau, nu numai sub impactul campaniei electorale, semne certe de oprire a declinului si de acumulare a premiselor unei cresteri economice semnificative.
In pofida faptului ca datele statistice oficiale, inclusiv cele referitoare la veniturile si cheltuielile statului, indicau o cadere puternica fata de anul de criza acuta 2009, optimismul domana proiectiile a tot felul de „profeti“ din spatiul mediatic. Din pacate, ne este dat sa constatam ca situatia nu numai ca nu s-a ameliorat, ci s-a deteriorat.
Acum, potrivit unui calendar care indica si derapaje de la termenele legale, la ordinea zilei se afla adoptarea proiectelor de buget pentru anul 2011. Cele mai multe necunoscute legate de pozitia FMI au fost inlaturate, astfel incit indicatorii macroeconomici, cei referitori la evolutia produsului intern brut, a deficitului bugetar, a ratei inflatiei „sunt batuti in cuie“. Pe temeiul lor se ridica asa numita „constructie bugetara“. In esenta, ni se promite – din nou – ca se va opri declinul si va fi reluata cresterea economica. Exista suficiente motive pentru a considera ca, de data aceasta, prognoza se va adeveri?
Pentru a ne putea apropia de un raspuns macar credibil, se impune a analiza cauzele neindeplinirii promisiunilor pentru 2010. In aceasta privinta, exista date suficiente in vederea formarii unei opinii avizate. Trecem peste modalitatile prin care s-au tot prezentat prognoze eronate, pentru a ne opri la instrumentele prin care ar fi fost posibila o reala stimulare a proceselor pozitive din economie, cele la indemina factorilor decidenti la nivel national. Dar, in loc de usurarea poverii fiscale, de flexibilizare a pietelor, nu in ultimul rind a celei a muncii, de orientare a resurselor spre investitii, am avut parte de cresteri substantiale de impozite si taxe, de inasprirea conditiilor necesare initierii si derularii afacerilor, de modificari frecvente, intempestive in legislatie, ceea ce a redus gradul de predictibilitate strict necesar pentru conceperea si aplicarea de programe, proiecte, planuri, mai ales in sfera productiva.
Nu o spunem noi, ci chiar experti ai Fondului Monetar International: politicile de austeritate nu pot, sub nicio forma, sa genereze crestere economica. Fara o puternica reluare a investitiilor, nu exista premisele pentru o astfel de crestere, iar faptul ca orice alocare in acest scop (pentru investitii) isi produce efectele in timp, arata ca, in 2009, nu s-a actionat pentru a da un alt curs economiei in 2010. Aceeasi constatare o putem face si acum. Investitiile publice – prezentate, pe buna dreptate, drept „motor al dezvoltarii“ – s-au comprimat, din nou, cu cel putin 10 procente. In acest caz, de unde s-ar putea sa provina cresterea economica?
Mesajele pe care le transmit organizatiile profesionale cu larga reprezentare nationala, asociatiile patronale, sindicatele au continut si contin numeroase solutii care au la baza o incontestabila expertiza de valoare. Mai este timp pentru a fi luate in considerare in vederea elaborarii programului de politici economice pentru anul viitor. Ignorarea lor, in continuare, ne va duce la repetarea unor experiente de trista amintire. Numai ca factorul timp a demonstrat si demonstreaza ca aminarea unor decizii strict necesare duce inevitabil la agravarea situatiei. Macar aceasta „lectie“ a anului de gratie 2010 s-ar cuveni sa fie neaparat luata in seama.