Valorile comune ne-au unit si ne unesc

In foarte putine dintre numeroasele studii referitoare la savantul roman de anvergura mondiala Gogu Constantinescu se mentioneaza un fapt petrecut in urma cu 50 de ani. In octombrie 1961, Gogu Constantinescu si-a vizitat tara natala dupa aproape 40 de ani de la stabilirea sa la Londra. Cum era firesc, prilejul oferit de vizita a fost marcat de manifestari de amploare dedicate - ca sa folosim un termen biblic, cu nimic peiorativ - „fiului ratacitor“ al patriei sale. O patrie pe care a venerat-o drept loc de leagan si de formare pentru viata, de acumulare a cunostintelor care l-au propulsat spre varful ierarhiei stiintifice mondiale in calitatea sa cea mai cunoscuta de creator al sonicitatii.
Univers ingineresc a consacrat, nu cu mult timp in urma, in rubrica dedicata nevoii de modele, un relativ amplu text dedicat lui Gogu Constantinescu. Nu mai revenim asupra datelor si faptelor prezentate in acel articol. Mentionam acum - in completare - ca, in timpul vizitei sale la Bucuresti, atunci, in urma cu sase decenii, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucuresti si a fost primit, cu cele mai inalte onoruri, la Academia Romana. Tot ceea ce s-a spus si s-a scris in timpul vizitei a reprezentat nu numai sublinierea, la superlativ, a meritelor ilustrului om de stiinta, ci si exprimarea de catre cel omagiat a sentimentelor de profunda si sincera dragoste fata de Romania.
Nu mai este nevoie sa subliniem ca, asemenea altor romani care se bucurau de o larga vizibilitate in Occident, Gogu Constantinescu „si-a calcat pe inima“ cand a venit in Romania acelor ani de totalitarism. Vederile sale democratice erau in vadita contradictie cu regimul politic, dar, mai presus de toate, savantul pretuia ceea ce i-a dat tara de origine si contributia ei la tezaurul stiintific al lumii contemporane. Din acest motiv, a acceptat invitatia si a pledat cu rara forta de convingere pentru ceea ce a reprezentat si reprezinta Romania perena.
Marturii despre momentul evocat au consemnat dorinta savantului de a reveni definitiv in tara si de a se stabili la Craiova (inclusa - si ea - in programul vizitei), acolo unde s-a nascut si unde a urmat scoala primara si liceul. Nu si-a implinit dorinta. La 12 decembrie 1965, la numai patru ani de la evenimentul despre care relatam, a decedat. Alte marturii vorbesc despre bucuria impartasita de marele savant prietenilor si cunoscutilor ca a avut ocazia, spre sfarsitul vietii, sa-si revada tara natala, cea pe care n-a denigrat-o niciodata precum unii dintre membrii diasporei romane, inclusiv din Marea Britanie.
Amintind de tara in care se stabilise Gogu Constantinescu, nu putem sa omitem ca un alt mare savant roman, Henri Coanda, a lucrat, inainte de Primul Razboi Mondial, la celebra fabrica de avioane de la Bristol, in calitate de director tehnic. Fireste, despre Henri Coanda se cuvine sa scriem mai mult, dar, in contextul creionat pana acum, retinem ca a avut - spre deosebire de Gogu Constantinescu - sansa de a reveni definitiv in tara natala, unde si-a continuat, cu stralucire, activitatea stiintifica. De la nasterea lui H. Coanda s-au implinit, in aceasta vara, 125 de ani. Memoria sa, pastrata cu multa sfintenie de catre toti cei care pretuiesc inaintasii de valoare, este imortalizata prin numele pe care il poarta cel mai important aeroport al Romaniei.
Aceste doua exemple ilustre vin sa reconfirme ceea ce sute si sute de ingineri care au ramas in alte tari, din varii motive, au pastrat permanent: o legatura de suflet cu tara in care s-au nascut, iar vitregia vremurilor i-a impiedicat pe multi fie sa revina, macar temporar (ne referim la perioada regimului antedecembrist), fie sa-si petreaca ultimii ani din viata (asemenea lui H. Coanda) in Romania. Dupa decembrie 1989, au reluat, in cele mai diferite forme, legaturile directe cu tara in care s-au nascut. Unul dintre prilejuri l-a constituit concretizarea initiativei AGIR de a organiza periodic Simpozioanele inginerilor romani de pretutindeni. Prima manifestare de acest fel a avut loc in septembrie 1995.
In discursul sau adresat participantilor la primul Simpozion, presedintele AGIR, prof. asoc. dr. ing. EurIng Mihai Mihaita, afirma: „Toti am parcurs o dura experienta de viata, fie in tara, fie in strainatate. Am trait-o cu demnitate, am valorificat-o prin contributia pe care am adus-o, dupa posibilitatile noastre, la progresul tehnicii romanesti si internationale. Pentru ca, la fel ca inginerii ramasi in Romania, cei care au plecat peste hotare n-au stat degeaba. Departe de tara, ei si-au valorificat experienta in realizari concrete, procedand ca Dante, care si-a creat opera in exil, fara sa-si planga soarta precum Ovidiu, la Tomis. Inginerii romani, atat in tara, cat si in strainatate, si-au biruit suferinta intr-o creatie superioara, uneori prea putin cunoscuta. Ar fi fost bine sa fi avut o alta soarta, sa ne fi bucurat mai mult de munca, de realizarile noastre, sa nu ne fi despartit. N-a fost sa fie asa, insa acum, cel mai intelept este sa privim spre viitor“.
Raspunzand unui asemenea indemn, putem conchide ca evocarea unor ingineri romani care si-au desavarsit opera peste hotare reprezinta si un prilej de meditatie la tema centrala a rubricii noastre: NEVOIA DE MODELE. Pe masura ce investigam mai profund in trecutul mai mult sau mai putin indepartat, constatam - cu nedezmintita satisfactie - ca MODELELE nu numai ca nu lipsesc, ci sunt numeroase - atat in tara, cat si in strainatate - iar privirea spre viitor inseamna, nu in ultimul rand, capacitatea fiecaruia si a tuturor inginerilor de a incorpora in activitatea, in comportamentul, in modul nostru de a gandi lumea, exceptionala mostenire a inaintasilor. Evident, pe prim plan se situeaza contributiile de ordin stiintifico-tehnic, dar acestea nu epuizeaza sursele de inspiratie. Nu ne propunem o „inventariere“ a lor, ci doar relevarea faptului ca dragostea de tara este, incontestabil, o sursa inepuizabila de energie creatoare, de inalta spiritualitate bazata pe valori nationale inestimabile. In randul acestor valori se inscriu si personalitatile pe care le evocam, numar de numar, cu constiinta faptului ca, in acest fel, ne indeplinim o datorie nu numai fata de luminoasele pilde din trecut, ci si fata de ceea ce numim viitorul Romaniei, reprezentat - in primul rand - prin oamenii ei, in randurile carora inginerii reprezinta un puternic factor propulsor al progresului tehnico-stiintific.