Statia de epurare din Timisoara, reabilitata complet dupa 100 de ani de functionare

Statia de epurare a orasului Timisoara a fost proiectata si construita de Stan Vidrighin, fiind printre primele din tara. Lucrarile de constructie au inceput in anul 1909, iar statia a fost pusa in functiune in data de 26 octombrie 1912. Capacitatea nominala era de 570 l/s, fiind prevazuta numai cu treapta mecanica. A fost o realizare remarcabila pentru acea perioada, atat din punct de vedere ingineresc, cat si al managementului de proiect. A mobilizat resurse, oameni, fonduri si logistica intr-o vreme cand asemenea proiecte erau la inceput de drum. Stan Vidrighin a lasat o amprenta puternica asupra orasului si probabil ca aceasta lucrare a sa de inceput, statia de epurare, a reprezentat pentru el intalnirea cu destinul, ceea ce i-a conturat viziunea si a dat un sens realizarilor sale viitoare.
Primul obiect al statiei, amplasat chiar dupa unirea celor doua colectoare de pe malul stang si drept al raului Bega, a fost deversorul, unde se facea separarea apelor pluviale de apele uzate menajere, care, dupa trecerea prin gratare rare, erau trimise spre procesul tehnologic. Dupa epurare, aceste ape erau pompate in Bega. In cazul ploilor torentiale, la depasirea pragului deversor, apele pluviale erau evacuate in Bega prin intermediul a trei pompe centrifuge actionate de masini cu aburi. Centrala termica pentru producerea aburului tehnologic era prevazuta cu doua cazane tip Cornwall si doua cazane tip Schlick.
In anul 1968, a avut loc extinderea statiei la capacitatea de 1000 l/s. Pe langa dezvoltarea treptei mecanice de epurare, cerintele legate de protectia calitatii emisarului au impus si realizarea unei trepte biologice. Ulterior, in paralel cu instalatiile de epurare, s-a realizat si o statie noua de pompare pentru ape pluviale, prevazuta cu deversor. Aceasta refula apa direct in Bega si avea o capacitate instalata de 14 000 l/s.

Intre trecut si viitor
In anul 2000, societatea Aquatim a identificat in programul ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accesion) o oportunitate de finantare pentru reabilitarea tehnologiei de tratare a apelor uzate din Timisoara, astfel incat calitatea efluentului sa respecte standardele europene prevazute in Directiva CEE 271 din 21 mai 1991, pentru apele uzate urbane. Programul a avut un buget total de peste 45 de milioane de euro, din care 70% din fonduri au fost nerambursabile. Circa 30 de milioane de euro din valoarea totala au fost alocate pentru reabilitarea statiei de epurare.
Lucrarile prevazute pentru retehnologizarea completa a statiei, finalizate in anul 2011, au condus la realizarea unui flux modern de tratare mecano-biologica, echipat cu utilaje performante. Tehnologiile folosite asigura respectarea normelor nationale si europene de calitate a efluentului. S-au creat astfel premisele unei dezvoltari, atat ca flux tehnologic, in ceea ce priveste tratarea avansata, cat si ca extindere a capacitatii de tratare.
Noua statie de epurare este proiectata sa functioneze la urmatorii parametri:
? 440 000 locuitori echivalenti
? debit zilnic mediu = 2400 l/s
? debit zilnic maxim = 3000 l/s
? CBO5 = 22 000 kg/zi
? suspensii solide = 28 000 kg/zi
? amoniu = 5400 kg/zi
? fosfati = 1600 kg/zi

Descrierea tehnologiei actuale
Apa preluata din sistemul de canalizare al orasului, prin cele patru colectoare principale, intra in statia de epurare si parcurge, inainte de deversarea in raul Bega, o treapta mecanica si o treapta biologica avansata de epurare.
Treapta mecanica este compusa din patru gratare rare si dese, prevazute cu dispozitive de spalare, compactare si depozitare a deseurilor. Statia de pompare a apei menajere este formata din patru pompe submersibile Flygt cu un debit de 1000 l/s (regim 3A+1R) care asigura transportul apei la patru linii de deznisipare, cuplate cu separatoarele de grasimi. Nisipurile sunt spalate si depozitate in containere speciale, iar grasimile sunt depozitate intr-un concentrator.
Cand debitele influente depasesc capacitatea proiectata, excesul de apa uzata este preluat de patru bazine de stocare de prima ploaie. Cand si acest debit este depasit, surplusul trece printr-un gratar cu curatare automata si apoi este pompat direct in raul Bega, cu ajutorul a sapte pompe Flygt (regim 6A+1R), avand fiecare un debit de 3500 l/s.
Treapta biologica include procesul de nitrificare-denitrificare si tratarea chimica a fosforului. Bazinul biologic are un volum de 106 600 mc, divizat in patru linii. Fiecare linie asigura realizarea denitrificarii si a nitrificarii, fiind prevazuta cu recirculare externa si interna. Sistemul de aerare, de tip Flygt Sanitaire, este prevazut cu aproximativ 12 800 de difuzori porosi. Suflantele care asigura necesarul de oxigen sunt suflante Aerzen. Indepartarea fosforului se face pe cale chimica, prin utilizarea sulfatului feros drept agent de coagulare, cu ajutorul unei instalatii de dozare si injectare. Injectarea este posibila in trei puncte diferite ale fluxului tehnologic. Separarea biomasei se face in opt decantoare secundare circulare, cu diametre de 40 si 48 m. Efluentul este descarcat printr-un canal, direct in raul Bega.
Namolul biologic in exces este stocat in bazine, ingrosat si deshidratat cu ajutorul polielectrolitului. Statia este prevazuta cu o instalatie de dozare a polielectrolitului. Namolul este ingrosat si deshidratat cu ajutorul a trei filtre banda Bellmer, pana la aproximativ 20 - 22% SU.
Modernizarea statiei de epurare din Timisoara are ca efect reducerea poluarii mediului inconjurator (apa, aer, sol) si realizarea unei protectii sporite a sanatatii populatiei din vecinatate si a personalului de exploatare. Astfel, s-a realizat un pas important spre alinierea la normele tot mai severe ale Uniunii Europene din domeniul protectiei mediului, dar si un pas nou de asimilare in schema clasica a statiilor de epurare din Romania a unor tehnologii performante cu eficienta ridicata, impact redus asupra factorilor de mediu si eliminarea compusilor eutrofizanti.
Eficienta noii statii de epurare este ilustrata prin urmatorii parametri, dar si prin compararea vizuala a aspectului apei la intrarea si iesirea din statie:
? CCOCr = 94 - 96% (la intrare o medie de 320 mg/l, iar la iesire 38 mg/l)
? CBO5 = 91% (la intrare o medie de 137 mg/l, iar la iesire 13 mg/l)
? materii in suspensie (SS) = 92 - 95% (la intrare o medie de 120 mg/l, iar la iesire 8 mg/l)
? N total = 85% (la intrare o medie de 40 mg/l, iar la iesire 8 mg/l)
? P total = 84% (la intrare o medie de 5 mg/l, iar la iesire 0,8 mg/l)

Cercetare aplicativa
Compartimentul de cercetare al Aquatim se orienteaza spre gasirea solutiilor pentru imbunatatirea calitatii apei, protectia mediului si modernizarea tehnologiilor de proces, concomitent cu reducerea cheltuielilor de exploatare. La statia de epurare din Timisoara exista doua statii pilot, primite prin donatie de la Primaria Munchen si de la Institutul Fraunhofer de Tehnologia Suprafetelor si Inginerie Biochimica, din Stuttgart, pe care au fost derulate o serie de studii pentru apa uzata. Proiectele echipei de cercetare au facut obiectul unor lucrari stiintifice comunicate la conferinte nationale si internationale si publicate in reviste de specialitate.