Zilele academice ale academiei de stiinte tehnice din romania, editia a VII-a
Data: 1 - 15 noiembrie 2012
Viata si activitatile in mari aglomeratii urbane. Bucuresti, prezent si viitor
Dupa cum am mai informat, in zilele de 11 si 12 octombrie a.c., la sediul AGIR din Calea Victoriei nr. 118 s-a desfasurat cea de-a VII-a editie a Zilelor Academice ale Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR), cu tema „Viata si activitatile in mari aglomeratii urbane. Bucuresti, prezent si viitor“. Evenimentul a fost organizat de ASTR, in colaborare cu Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR), cu sprijinul Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica (ANCS) si a inclus o sesiune plenara si doua sectiuni tematice paralele, urmate de o alta sesiune plenara de concluzii.
Cuvantul de deschidere a fost rostit de dr. ing. EurIng Mihai Mihaita, presedinte ad.i. al ASTR si presedintele AGIR (textul alocutiunii este publicat in numarul de fata). Dupa pastrarea unui moment de reculegere in memoria acad. Gheorghe Buzdugan, fost presedinte de onoare al ASTR, decedat cu putin timp in urma, s-a trecut la prezentarea lucrarilor. (O sinteza a acestora, insotita de concluzii, este, de asemenea, publicata in acest numar).
O privire de ansamblu asupra lucrarilor prezentate releva importanta demersurilor stiintifice ale autorilor, in consonanta cu cerintele actuale si de perspectiva ale economiei romanesti. Avem in vedere accentul pus pe valorificarea resurselor naturale (bunaoara, amenajarea raurilor Arges si Dambovita pentru navigatie si alte folosinte), pe efectuarea unor ample investitii in infrastructura (cum ar fi imbunatatirea conexiunilor actuale dintre autostrada A2 Bucuresti - Constanta si Municipiul Bucuresti), pe orientarea politicilor urbanistice spre solutii moderne subordonate dezvoltarii durabile (conceptul strategic Bucuresti 2035, cateva repere pentru organizarea intermodalitatii in Capitala, perspectivele transportului electric urban), pe promovarea solutiilor menite sa creasca eficienta energetica (cu referiri directe la cladiri si la alimentarea cu energie termica), pe definirea caracteristicilor oraselor inteligente (inclusiv prin fructificarea experientei mondiale in domeniu). Numeroase lucrari s-au referit, cu precadere, la diverse aspecte de ordin tehnic, puse, la randul lor, sub semnul principiilor urbanismului modern.
In acest mod, odata cu diseminarea unor valoroase rezultate ale cercetarii stiintifice, Zilele Academice ale ASTR au pus la dispozitia factorilor decidenti elemente deosebit de importante pentru conceperea si aplicarea unor politici publice in domeniul urbanismului, menite sa inscrie orasele Romaniei pe traiectoria civilizatiei actuale si viitoare.
Spre o calitate superioara a vietii, prin dezvoltare durabila
In cuvantul sau introductiv, presedintele ad.i. al ASTR, dr. ing EurIng Mihai Mihaita, a subliniat:
„O dezbatere stiintifica referitoare la Viata si activitatile in mari aglomeratii urbane. Bucuresti - prezent si viitor nu poate lasa indiferent pe nimeni si, cu atat mai putin, pe oamenii de stiinta, pe cercetatori si mai ales pe ingineri si arhitecti, care, prin definitie, sunt slujitorii Cetatii, in spiritul mostenit din antichitate. Deoarece in discutie este o tema in care interesul individual este in conexiune cu interesul public, permiteti-mi ca, in acest scurt cuvant de inceput, fara sa intru in miezul unor probleme cardinale, sa va impartasesc cateva ganduri in calitate de locuitor al unei aglomeratii urbane, de bucurestean, adoptat in urma cu sapte decenii, dar si de inginer preocupat, prin formatia mea profesionala, prin specialitate, de conceperea si promovarea unor politici publice anticipative si preventive cu ajutorul mijloacelor specifice generate de progresul continuu al stiintei si tehnicii.
Marele arhitect urbanist Le Corbusier scria ca «inginerul, inspirat de legea economiei si condus de calcul, ne pune de acord cu legile Universului. El atinge armonia». Asadar, un cuvant-cheie - armonia; armonia prezentului nu numai cu trecutul, ci si cu viitorul, armonia dintre toti cei care slujesc marile cauze ale colectivitatilor umane, armonia cu noi insine, cu destinul individual si cu cel al orasului in care traim si muncim. Din aceasta privinta, cateva idei-forta se desprind cu deosebire.
Prima idee este aceea ca nu pasim pe «un loc gol». Exista tentatia, la politicieni, la edili, sa considere ca «istoria incepe cu ei», ca trebuie sa se ia mereu totul de la zero. Asa se explica, printre altele, excesul de strategii, de programe, de planuri, ignorate, insa de cei care vor totdeauna sa fie considerati demiurgi. Or, in materie de urbanism, cu aplicati directe, concrete, la Bucuresti si in alte orase exista din belsug predecesori de marca. Este o mare avutie intelectuala pe care se cuvine sa o respectam, sa o valorificam. Nu se poate construi trainic prin negarea, prin desconsiderarea trecutului.
Intrucat ne aflam in Palatul Societatii Politehnice, constructie ce face parte din patrimoniul national, as consemna un fapt istoric de necontestat: Societatea Politehnica a preluat si a imbogatit continuu toate demersurile consacrate urbanismului, in special celui care viza Capitala Romaniei. Intr-o lucrare de sinteza aparuta in 1931, la jubileul de 50 de ani al Societatii Politehnice, Cincinat Sfintescu, inginer, inspector general, profesor de Urbanism si Edilitate la Academia de Arhitectura al carui rector a fost, trecea in revista actiuni memorabile, intre care Plan general de la Place du grand marche (Piata mare din Bucuresti in anul 1851), precum si planurile cadastrale incepute in 1894 si terminate in 1899, bazate pe o serie de legi intre care cea pentru «creiarea unei Casse a Lucrarilor orasului Bucuresti» si o alta «pentru marginirea orasului Bucuresti». Nu mai insist si cu exemple din alte orase. Exista marturii de-a dreptul impresionante despre preocuparile comune ale inginerilor, arhitectilor, economistilor, sociologilor, istoricilor, oamenilor de arta din trecutul mai indepartat si mai apropiat care converg spre conturarea unor experiente de o exceptionala valoare stiintifica si tehnica.
A doua idee vizeaza promovarea unui cadru institutional de colaborare strategica intre profesionisti si factorii de decizie. Nu putem sa lasam lucrurile «sa mearga de la sine». Notiunea de planificare de larga perspectiva nu are nicio conotatie ideologica, doctrinara. Totul depinde de continutul si obiectivele pe care ni le propunem. Noi, inginerii, stim prea bine ca nimic nu se urneste si nu progreseaza daca nu se urmaresc obiective care decurg dintr-o viziune clara si masuri care sa transpuna in realitati obiectivele propuse.
In acest sens, cu multa satisfactie constat ca expunerile programate pentru reuniunea noastra raspund acestor exigente metodologice. Nu pun la indoiala ca fiecare comunicare si toate laolalta se vor constitui intr-un Apel catre Municipalitate, pentru o colaborare in care contributia noastra, a specialistilor va fi consonanta cu fortele si mijloacele puse in actiune pentru constructia si reconstructia unei Capitale a Romaniei, cu adevarat moderne, pastratoare credincioasa a traditiilor, a fondului edilitar valoros, in care principiile si regulile dezvoltarii durabile vor fi promovate cu un adevarat spirit civic.
A treia idee a fost enuntata prin mentionarea conceptului de dezvoltare durabila. In fond, este vorba despre mediul in care traim, de viata noastra de zi cu zi. Ne aflam in fata mai multor optiuni. Vrem sa promovam continuitatea sau ruptura, planificarea strategica sau improvizatiile, inovarea sau experimentul sterp, rezolvarile pe termen lung sau cele impuse de presiunea momentului? Avem de ales intre un oras in care strazile sunt pentru masini sau pentru oameni, un oras cu subsolul, solul si atmosfera poluate, cu ape infestate sau cu un sistem modern de distributie a apei potabile si cu un complex de statii de epurare, un oras ostil persoanelor cu dizabilitati, dezavantajate sau unul prietenos cu toti semenii nostri? Dorim sa traim intr-un oras cu un sistem de incalzire bazat tot mai mult pe centrale de apartament sau cu unul centralizat, eficient din punct de vedere economic, dar si ecologic? Sa fim sufocati de gunoaie sau sa le folosim ca sursa de energie si de materii prime? Dorim sa respiram un aer curat prin protejarea si extinderea zonelor verzi, cum este si comoara ecologica din zona Vacaresti sau, prin aglomerarea haotica a constructiilor, sprijinim asa-numitii rechini imobiliari sau pastram cladirile cu valoare de monument istoric si arhitectural pentru noi si generatiile viitoare? Ne preocupa crearea si dezvoltarea institutiilor de cultura, a fondului muzeal, inclusiv prin crearea mult doritului si necesarului Parc National al Stiintei si Tehnicii sau lasam sa se prapadeasca marturii irepetabile despre un trecut cu care - pe buna dreptate - se cuvine sa ne mandrim?
Nu intentionez sa abordez exhaustiv aceste teme si nici sa imprim un caracter patetic cuvantului meu, dar la probleme grave se impun rezolvari pe masura. Nicolae Iorga spunea ca «memoria trebuie sa raspunda la ordinele inimii». Asa ca si solutiile urbanistice trebuie sa fie la ordinele inimii, la ordinele constiintei civice a fiecaruia si a tuturor. Daca ne respectam pe noi insine nu putem opera cu o dubla contabilitate morala. Una spunem si alta facem. In acest sens putem sa vorbim si despre o arhitectura a convingerilor noastre.
Desigur, solutiile nu sunt lesne de gasit si nici de aplicat. Sursele de finantare, fezabilitatea proiectelor, calitatea managerilor mai ales a celor din domeniul protectiei mediului, comportamentul si mentalitatile unor segmente ale populatiei sunt, de cele mai multe ori, factori de franare, dar experientele pozitive arata ca pot fi surmontati. Trebuie sa recunoastem ca spiritul vremii se schimba in favoarea abordarilor ecologiste, dincolo de ideologii si partizanate politice.
Nu este vorba aici despre ceea ce numim «marota», ci despre un exercitiu de responsabilitate si de competenta profesionala. Orice atentat la adresa mediului inconjurator reprezinta, in esenta, un act contrar spiritului umanist, spiritului academic. In ultima instanta, putem sa vorbim si despre atentate la pacea sociala. Nu avem nevoie de avertismente voalate, ci de luari de pozitie clare, hotarate, in conditiile in care sunt unele autoritati care nici macar nu constientizeaza pericolele care ne pandesc in cazul in care componenta ecologica a urbanismului este subapreciata si, mai grav, desconsiderata. Cand spun aceasta ma refer si la protectia antiseismica. Cu siguranta, nu vrem sa fim fatalisti, perdanti din propria noastra vointa sau, poate, neputinta.
In sfarsit, cateva cuvinte despre solidaritate. Insusi demersul nostru stiintific ar fi lipsit de sens, de finalitate, daca nu vom reusi sa identificam culoarul care ne conduce spre o zona consensuala, fie si numai minimala. Parcurgand tematica supusa atentiei participantilor, sunt convins ca vom face un semnificativ pas inainte spre conturarea unor recomandari care sa intruneasca un substantial sprijin pentru proiecte dezirabile. Or, pentru a duce un asemenea demers pana la capat este nevoie de solidaritate, bazata pe cultura lucrului bine facut.
Intrucat ne aflam in Anul Caragiale, dati-mi voie sa-l parafrazez pe marele scriitor spunand ca, daca exista ceva pentru care merita din plin sa se faca risipa, atunci, neindoios, trebuie sa mentionam aici creativitatea. Sa facem, deci, risipa de creativitate in desfasurarea reuniunii noastre.“
Privire concluziva asupra dezbaterilor
Cea de-a VII-a editie a Zilelor Academice ale Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR), care s-a desfasurat la Bucuresti, in zilele de 11 si 12 octombrie 2012, avand ca tema „Viata si activitatile in mari aglomeratii urbane. Bucuresti, prezent si viitor“, a prilejuit participantilor - ingineri, arhitecti, urbanisti, matematicieni, economisti - abordarea unor teme majore, inclusiv decalajul care pare sa se adanceasca intre rezultatele obtinute in activitatile de cercetare-proiectare, pe de-o parte, si modul in care acestea sunt transpuse in realitatile de care sunt conditionate nazuintele cetatenilor, de imbunatatire a calitatii vietii urbane, pe de alta parte.
Solutiile si directiile de actiuni coerente care s-au desprins din aproape fiecare comunicare si din ansamblul acestora au relevat profesionalism, perseverenta, spirit creativ, responsabilitate civica si, deopotriva, dezamagire fata de lipsa de interes a decidentilor de la diferite niveluri pentru ceea ce ar putea sa insemne un „mai bine“ in actiunile antropice de transformare a spatiului geografic prin actiuni de amenajare intr-un teritoriu, ca un spatiu investit de o societate care desfasoara activitati diverse pentru a-si asigura nevoile de subzistenta.
La finalul manifestarii stiintifice organizate de ASTR, examinand aria larga a subiectelor tratate de catre cele 8 comunicari prezentate in plen si de cele 37 de comunicari din cele doua sectiuni, s-a cristalizat opinia potrivit careia decidentii care n-au dat curs invitatiei noastre de a fi impreuna nu au constientizat, cel putin pana in prezent, cat de complex si de marcat de incertitudini este tabloul amenajarii si administrarii unui teritoriu.
Examinari pluri si interdisciplinare
Pentru a intelege si a gestiona procesele specifice dintr-un teritoriu, se cer examinate atent aspectele spatiale, demografice, sociale, economice si ecologice. Daca dintre stiintele umane si sociale, geografia si economia in special, furnizeaza aspecte calitative si metode de analiza a vietii si activitatii dintr-un teritoriu, atunci este clar ca stiintele ingineresti sunt chemate sa masoare, sa evalueze, sa modeleze diversele conjuncturi necesare fundamentarii tehnice, financiare, economice a deciziilor strategico-tactice de amenajare a teritoriului in concordanta cu cerintele dezvoltarii durabile. Aceasta obliga la raportarea nevoilor actuale de viata si activitate ale populatiei, la constrangerile privind finitatea spatiului si a resurselor.
Comunicarile prezentate in cadrul Zilelor Academice pot fi incadrate in sase teme majore ale dezvoltarii durabile a teritoriului, si anume: populatia, modul de viata, structurile de organizare si procesele de gestiune, structurile spatiale, structurile tehnice si mediul ecologic, teme intre care, asa cum se remarca si din figura, sunt multiple intercorelari.
Populatia practica un anume mod de existenta reflectat sintetic prin calitatea vietii, structurile (amenajarile) tehnice conditioneaza modul de viata si produce consecinte ecologice; structurile (formele) spatiale depind de celelalte teme si reprezinta o sinteza caracteristica manifestata prin localizari ale resedintelor si ale obiectivelor socio-economice din care deriva fluxurile materiale, energetice si informationale care produc impacturi ecologice; structurile organizationale si procesele de gestiune sunt cele care conditioneaza formele spatiale, amenajarile tehnice si modul de viata, pentru ca ele sunt cele prin care se face simtita prezenta autoritatii jurisdictionale dintr-un teritoriu.
Dintre temele majore ale dezvoltarii durabile a teritoriului, cea referitoare la structurile spatiale si cea referitoare la amenajarile tehnice au suscitat un mare interes. De altfel, aceasta rezulta si din denumirea celor doua sectiuni in care au fost grupate lucrarile - sectiunea „Structuri spatiale“, cu 23 comunicari, si sectiunea „Amenajari tehnice“, cu 14 comunicari. Cele 8 comunicari din plen ar putea si ele sa fie atribuite uneia dintre cele doua teme ale dezvoltarii durabile care au dat numele sectiunilor.
Trebuie remarcat, insa, ca aceasta incadrare a comunicarilor, necesara pentru organizarea lucrarilor Conferintei, este, in buna masura artificiala pentru ca din analiza continutului comunicarilor se degaja destul de frecvent caracterul pluridisciplinar cu accente interdisciplinare, de natura sistemica, al manierei integratoare in care autorii si-au conceput lucrarile. De aceea, putem conchide ca si celelalte patru teme ale dezvoltarii durabile a teritoriului si-au gasit reflectare in comunicarile participantilor, chiar daca in mai mica masura decat cele doua sectiuni/teme carora le-am atribuit comunicarile din cadrul Conferintei. Fara indoiala, se impunea si o abordare mai ampla a temei privind „Structuri organizationale si procese de gestiune“, ceea ce sugereaza ca in perioada urmatoare sa i se acorde atentia cuvenita.
Solutii subordonate imbunatatirii calitatii vietii urbane
In cele ce urmeaza nu-mi propun sa fac trimiteri la titlul lucrarilor si nici la autorii acestora (pe site-ul www.astr.ro este postat la „manifestari recente“, Programul Zilele Academice, editia VII, Bucuresti, 11 si 12 octombrie 2012), ci doar evidentierea catorva aspecte care, dupa opinia mea, se inscriu drept dominante ale modului in care comunicarile prezentate au servit tema conferintei, adica, in esenta, imbunatatirea calitatii vietii urbane.
Intrucat amenajarea teritoriului se realizeaza prin retele si constructii a fost firesc ca problematica acestora sa fie pregnanta. Toate infrastructurile tehnice ale societatii, de la cele ale constructiilor civile si industriale (alimentari cu apa, cu energie electrica, cu gaz, cu energie termica, evacuare ape uzate, iluminat public, transmisii de informatii) la cele ale transporturilor (rutier, pe sine - la suprafata si in subteran, pe apa, aerian, prin conducte) au facut obiectul studiilor ale caror concluzii le-am ascultat in prezentarile autorilor.
Unele dintre acestea s-au referit la proiecte complexe de mare anvergura (canalul Bucuresti - Dunare, de exemplu) sau la strategii de dezvoltare a Capitalei, pana in 2035, sau la zona metropolitana ca arie de sustinere si influenta pentru Bucuresti. Din ansamblul comunicarilor care au vizat aceasta componenta strategica a amenajarii urbane s-a desprins o viziune comuna conform careia, indiferent de natura infrastructurilor tehnice (care presupune proceduri specifice de concepere, realizare si administrare), toate au acelasi rol - de solidarizare, sincronizare si organizare teritoriala. De aici, a rezultat necesitatea tratarii intr-o maniera unitara. Totodata, investitiile uriase pe care le presupun, ca si duratele mari de realizare si de viata, presupun implicarea autoritatii publice careia ii revine responsabilitatea dezvoltarii si administrarii in concordanta cu strategia de amenajare a teritoriului. Din pacate, s-a relevat ca, cel putin la nivelul Municipiului Bucuresti, o asemenea viziune strategica a raportului diacronic sistem teritorial - retele pe orizonturi de timp convenabile lipseste!!
Aceasta inseamna ca in folosirea/rezervarea spatiului limitat urban, in corelarea amplasamentelor pentru resedinte, constructii edilitare, artere de circulatie si in prioritizarea alocarii resurselor financiare publice planeaza, deocamdata, echivocul.
Tematica vulnerabilitatii si sigurantei retelelor infrastructurii si, in special, a constructiilor civice, s-au detasat prin frecventa cu care a fost relevata de inginerii constructori prezenti cu comunicari. Problematica tratata a vizat atat aspecte de calcul al structurilor de rezistenta pentru zone cu risc seismic ridicat sau pentru cladiri foarte inalte - pentru care trebuie luate in considerare, cu precadere, sarcinile datorate presiunii vantului -, cat si aspecte privind sistemele de aparare impotriva inundatiilor produse de cursurile de apa sau de incapacitatea retelelor de canalizare ale orasului de a evacua cu promptitudine apele pluviale rezultate din ploile abundente. Pe aceeasi linie, a protectiei impotriva dezastrelor naturale, trebuie amintite comunicarile care au vizat monitorizarea multiparametrica a unei zone seismogene sau cele care au vizat masurile de pregatire/educare a populatiei privind atitudini comportamentale menite sa limiteze urmarile unor seisme majore in arii dens populate.
Consecintele deciziilor privind amenajarile teritoriului si ale spatiului urban in particular, exprimate sintetic prin forma, structura si dimensiunile orasului, sunt determinante pentru nevoile de mobilitate ale unei populatii numeroase concentrate intr-un perimetru restrans. Normele pentru activitatile antropice statuate de cerintele dezvoltarii durabile exprimate sintetic prin indemnul „think globally, act localy“ au modificat principiile planificarii urbane. Toate cele sapte comunicari din cadrul Conferintei care au avut autori arhitecti si urbanisti, cadre didactice cu vasta experienta si, in cea mai mare parte, cu implicare in planificarea urbana, au scos in evidenta aceste relativ noi orientari urbanistice - ale unui oras policentric, concentrat si corelat, care sa raspunda unei mobilitati durabile si care sa economiseasca energie. Inainte de a reveni la problema asigurarii nevoilor de mobilitate ale populatiei urbane, consemnam ca indeosebi configurarea energetica a cladirilor, riguros argumentata teoretic, si alimentarea centralizata cu energie termica au constituit temele unor comunicari primite cu interes de participanti.
De la concepte la practica si... retur
Revenind la planificarea urbana si la legatura acesteia cu cerintele de deplasare s-au facut referiri la modificarile conceptuale produse in ultimele decenii. Daca la nivelul anilor 1960 se recomanda „adaptarea orasului la automobil“ (conceptie care, din pacate, s-a dovedit ca inca persista si in cateva dintre opiniile exprimate in comunicari!?), atunci, dupa 1990, s-a conturat necesitatea ca in aglomeratiile cu peste 100 000 locuitori sa se includa in planurile de urbanism planuri pentru deplasarile urbane. Orientarea principala a acestor planuri vizeaza diminuarea traficului de autoturisme prin dezvoltarea transporturilor colective, a modurilor „blande“ de deplasare, a conexiunilor dintre deplasarile individuale si transportul in comun, a organizarii stationarilor, a transporturilor de marfuri in orase (organizate conform conceptelor tot mai larg asimilate ale logisticilor urbane). Multe comunicari din cadrul Conferintei au fost consacrate interdependentei dintre planificarea urbana si planurile pentru deplasarile urbane. S-a desprins cu claritate ca solutiile pentru asigurarea mobilitatii durabile nu pot sa se limiteze la restructurarea ofertelor actuale de deplasare si transport. Forma, structura si dimensiunea orasului determina nevoia de deplasare „ex-ante“, inainte de confruntare cu oferta. In alti termeni, s-a relevat ca pentru atingerea obiectivelor de echilibru economic, social si ecologic se impune o noua paradigma, si anume cea a gestionarii complexitatii, a multidimensionalitatii, a interdependentei si interactionarii. Inovatia metodologica majora, care s-a desprins din mai multe comunicari, consta in promovarea unei tratari holistice a problemelor, a analizelor sistemice (analize spatiale, economice, demografice, sociologice, ecologice - reunite sistemic) si a strategiilor transversale. Intelegerea conexiunilor dintre urbanism/amenajarea teritoriului si mobilitatea „ex-ante“ si, in continuare, dintre aceasta si mobilitatea „ex-post“, adica cea satisfacuta prin optiunile de deplasare, si oferta de transport este primordiala pentru orientarea decidentilor strategici.
Au fost exemplificate, la nivelul Municipiului Bucuresti, consecintele lipsei de corelatii dintre urbanism si deplasare/transport asa cum sunt resimtite in prezent in traficul rutier adesea supercongestionat.
Ca solutii pentru limitarea poluarii, a zgomotelor, vibratiilor si economisirea de energie au fost evidentiate valentele tractiunii electrice cu motoare asincrone pentru tramvaie si troleibuze, solutii argumentate de catre autorii comunicarilor (cercetatori stiintifici de la ICPE - SAERP) prin realizarile practice, aflate deja in exploatarea curenta la regii de transport public urban (Bucuresti, Cluj, Iasi), realizari care includ si sistemele de comanda/control si monitorizare/diagnosticare a functionarii.
Aceiasi autori au aratat disponibilitatea de a continua cercetarea pentru a realiza in tara autobuze si troleibuze hibride, precum si autobuze electrice care, folosind supercondensatori, ar putea fi alimentate la capetele liniei sau/si in statiile din parcurs.
De altfel, imbunatatirea performantelor de functionare a mijloacelor de transport (propulsie - franare, sustentatie - ghidare, conducere - control) a facut obiectul si al altor comunicari in care au prevalat insa aspectele teoretice ale conceptiei de ansamblu si ale proiectarii unor componente.
Tot aici, trebuie sa remarcam si lucrarile consacrate imbunatatirii procedurilor de calcul ale unor structuri mecanice cu ajutorul metodei diferentelor finite.
Problematica folosirii energiilor alternative pentru nevoile unui oras, ca si utilizarea energiilor regenerabile, via hidrogen, pentru un transport urban sustenabil s-au regasit si ele in comunicarile prezentate.
Si problemele reciclarii deseurilor din materiale plastice si cele ale unor logistici inverse (de recuperare) pentru produse electrice si electronice au fost tratate cu prilejul Conferintei, pornindu-se tocmai de la acuitatea lor, de la pericolele pe care le prezinta pentru desfasurarea intregului proces de dezvoltare durabila. Evident, este o tema careia trebuie sa i se acorde o foarte mare atentie.
Capacitatea de a initia si de a duce pana la capat actiuni creatoare
Din aceasta sumara rememorare a principalelor teme ale comunicarilor, dar, mai ales, din opiniile celor care au participat la lucrarile Conferintei, reiese ca reuniunea stiintifica organizata de ASTR in zilele de 11 si 12 octombrie 2012 a demonstrat, odata in plus, ca specialistii romani au solutii pentru cresterea calitatii vietii din marile aglomeratii urbane. Acestia, „uitati“ de decidentii politici, au pierdut doar ocazia, dar nu si capacitatea de a indeplini actiuni creatoare. Astazi marginalizati, acesti specialisti, cunoscatori si continuatori ai operei inaintasilor, pot furniza solutii mai valoroase decat cei de pe alte meleaguri la care s-a apelat cu precadere in ultimi ani pentru conceperea de strategii sau pentru realizarea unor proiecte de infrastructuri. In mod cert, daca ne-am raporta la istoria ingineriei din Romania si, in particular, la cea a realizarii infrastructurilor tehnice, am descoperi acea pleiada de ingineri romani care au proiectat si realizat remarcabil si alimentarile cu apa si retelele de canalizare si centralele electrice si liniile de transport al energiei si caile ferate si soselele si podurile si viaductele si tunelurile si porturile si statiile de cale ferata si aeroporturile si canalele de navigatie si barajele hidrocentralelor si silozurile si metroul bucurestean si inca, si inca, multe altele. Cei de astazi au demonstrat, si in aceasta editie a Zilelor Academice, ca se pot ridica la niveluri similare de performanta.
Un filosof contemporan spunea ca „in spatele oricarei civilizatii exista o viziune“. Viziunea inspira gandirea si actiunile dandu-le un sens. In absenta acesteia, indivizi sau grupuri restranse transcend constrangerilor si aleg lupta pentru putere si supravietuire individuala. In loc sa-i lasam sa aleaga calea hedonismului civic, trebuie sa-i orientam catre coagularea unei societati civile care sa-i determine pe vremelnicii decidenti politici sa actioneze conform unei strategii concordante cu exigentele dezvoltarii durabile.
Pentru aceasta este nevoie sa revenim cu mai multe dezbateri pe tematica „vietii si activitatii in marile aglomeratii urbane“. In primul rand, pentru a stabili criterii, indicatori, pentru a realiza baze de date si a atribui responsabilitati de administrare a acestora. In acest caz, vom fi in masura sa comensuram dinamica efectelor actiunilor noastre conjugate pentru cresterea calitatii vietii.
Alte articole



