Drumul spre excelenta

Chiar daca recentele targuri ale locurilor de munca nu au capatat amploarea celor care se desfasurau inainte de declansarea crizei globale, ceea ce s-a „pierdut“ sub aspect cantitativ s-a recuperat, in buna masura, in sfera calitatii. Nu numai oferta a dobandit valori suplimentare, prin ponderea mare a angajatorilor din sectoare de varf ale economiei, ci si cererea a devenit mai performanta prin prezenta pregnanta a unor absolventi ai invatamantului superior cu o pregatire adecvata.
Aceste aspecte si-au gasit concretizarea mai ales in segmentul acestor targuri care vizeaza ingineria, in special, si economia reala, in general. Astfel, a fost posibil sa se identifice o serie de aspecte care pot orienta mai bine invatamantul superior tehnic spre ceea ce cer cu precadere industria si agricultura romaneasca. Interviurile acordate de tineri, in special formati pentru domenii precum IT, industrie auto, mecanizarea agriculturii, constituie o sursa extrem de interesanta pentru evaluarea profesionala si sociala a celor care au imbratisat diversele specializari ale ingineriei. Fara a stabili o ierarhizare rigida a optiunilor, trebuie sa remarcam ponderea mare, de aproape 50%, a celor care iau in considerare „posibilitatea de a lucra ca profesionisti recunoscuti“. De asemenea, o pondere semnificativa in criteriile celor care s-au prezentat la targurile de job-uri o are cel definit prin „modul de lucru dinamic si provocator“. Nu mai putin importante sunt alte criterii asemenea celor care vizeaza „posibilitatea de a lucra in echipe multiculturale“ si „responsabilitatea sociala a organizatiei angajatoare“.
Daca se recurge la o comparatie cu starile de fapt si de spirit de la precedentele targuri ale locurilor de munca, este lesne de constatat o crestere a interesului pentru performanta in profesie sau, cu alte cuvinte, fata de „drumul spre performanta“. Aceasta nu inseamna ca s-a diminuat semnificativ ponderea altor criterii precum „salariul“ (aproape trei patrimi dintre solicitanti), „posibilitatea de a calatori in alte tari“ (peste o patrime), ca si „beneficiile aditionale - sanatate, pensie etc.“ (circa o cincime). De fapt, un alt criteriu are capacitatea de a sintetiza elementele prezentate: „echilibrul munca - viata personala“ se regaseste in peste jumatate din numarul optiunilor.
Fara a absolutiza ponderile la care ne-am referit, se impune a constata ca ele pot (si trebuie) luate in considerare, deopotriva, de institutiile de invatamant superior si de angajatori. Faptul ca una dintre tendintele persistente de pe piata muncii este desconsiderarea rezultatelor unor investigatii stiintifice privind aspiratiile celor care se afla in cautarea unui job are efecte dintre cele mai negative, care se regasesc, in ultima instanta, in rezultatele activitatii, atat la nivel micro, cat si la cel macroeconomic. De aici, necesitatea pe care o subliniem de a se renunta la asa numitele viziuni bazate pe intuitie, pe inspiratie, in favoarea celor care iau in considerare criteriile oferite de stiintele aferente.
Ar fi absurd ca in procesul „construirii“ societatii bazate pe cunoastere sa fie ignorate tocmai modalitatile de actiune care vizeaza cresterea competentelor profesionale. Fireste, se impune a se asigura un echilibru intre cunostintele cu caracter general (nu numai ceea ce se intelege prin „cultura generala“, ci si fundamentele stiintifice ale profesiei) si cele de stricta specialitate. O pregatire - sa-i zicem - enciclopedica este evident inoperanta pentru o activitate concreta, palpabila, dar si o specializare ingusta tinde sa transforme angajatii in... roboti. Este una dintre concluziile majore ale recentelor targuri de job-uri care, luata in considerare atat de formatorii noilor generatii de absolventi, cat si de managerii din economia reala reprezinta, la randul ei, drumul sigur spre excelenta.