In memoriam dr. ing. Octavian Cosovliu

Cetatean de onoare al municipiilor Galati si Braila, membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, al unor asociatii profesionale de renume, fost presedinte al Sucursalei AGIR Galati, specialist de marca in domeniul constructiilor, recunoscut in plan national si international, dr. ing. Octavian Cosovliu a fost profesionistul in fata caruia locuitorii celor doua orase de pe malul Dunarii se inclina cu mult respect si recunostinta.
Dr. ing. Octavian Cosovliu s-a nascut la 18 septembrie 1927, la Braila, orasul sau de suflet, intr-un vechi cartier, Carachiu, vestit pentru faptul ca, in trecut, acolo existase biserica legendarei Mitropolii a Proilaviei. La Braila a urmat cursurile Scolii de baieti nr. 1 si pe cele ale Liceului Nicolae Balcescu. A mers apoi la Iasi, pentru a studia la Facultatea de Constructii a Institutului Politehnic Gheorghe Asachi, pe care a absolvit-o in 1951. In perioada 1951 - 1959, a lucrat pe numeroase santiere din judetele Braila si Galati. In 1959 a fost transferat la DSAPC Galati, in functia de director al Directiei Tehnice de Proiectare, iar mai tarziu in cea de inginer-sef al proiectarii, pana la pensionarea, pentru limita de varsta, in 1990. In continuare, a lucrat la acelasi institut, ca membru al Consiliului Tehnico-Economic.
De numele lui Octavian Cosovliu se leaga numeroase cladiri construite in Braila si Galati, precum si sediile Primariilor din Faurei si Panciu, podul metalic pentru docul uscat Galati, hala industriala din zona Badalan. Totodata, a contribuit la reabilitarea si consolidarea unor constructii de patrimoniu cultural si istoric din Galati, dintre care Catedrala Arhiepiscopala, Palatul Prefecturii si Palatul Navigatiei.
La 87 de ani se afla, inca, la masa de lucru pana la ora trei noaptea. Daca Galatiul este acum „in picioare“, aceasta i se datoreaza in mare masura! A trudit decenii la definirea si, apoi, la prevenirea pericolelor pentru constructii si la stavilirea „junglei“ intereselor de afaceri.
A construi solid la Galati a insemnat, totdeauna, costuri cu un sfert mai mari decat in alte localitati, ceea ce Nicolae Ceausescu n-a acceptat. Retinem din amintirile lui Octavian Cosovliu din acea perioada: „Am fost chemat la CC al PCR. N-am dormit toata noaptea. Ceausescu nu ne-a zis nici buna ziua... A ascultat, n-a ridicat ochii din pamant, asa a stat tot timpul. Si tot cu ochii in pamant, zice: «Da, tovarasu’ inginer, il condamni dumneata pe muncitorul de la Hunedoara sa plateasca aceleasi costuri pe care le plateste muncitorul de la Galati? Le platesti dumneata, din buzunarul dumitale?!» Ce sa zici?... Am crezut ca nu mai iesim liberi de acolo, imi era frica, marturisesc... S-a aprobat apoi o crestere, dar nu 25 la suta, ci de 18 la suta. A trebuit sa taiem din suprafetele constructiilor“. Cu aceeasi darzenie si determinare a salvat faleza intrucat a refuzat sa aprobe construirea de blocuri in aceasta parte a orasului.
A fost si un om de fina cultura, iubitor de carte, de arta plastica si de muzica.
Acum, la trecerea inginerului Cosovliu catre cele vesnice, reinnoim multumirile noastre pentru cladirile trainice pe care ni le-a daruit si prin intermediul carora ne protejeaza de catastrofe chiar si de dincolo de moarte.