Potentialul de crestere economica
Data: 1 - 15 noiembrie 2014
In timpul campaniei electorale, au trecut aproape neobservate o serie de evenimente importante, cu bataie lunga, deosebit de interesante, mai ales pentru comunitatile profesionale ale inginerilor si economistilor. Avem in vedere, in special, Acordul de parteneriat dintre Romania si Uniunea Europeana, document considerat drept o veritabila strategie a dezvoltarii economiei noastre nationale pana la orizontul anului 2025. Chiar si intervalul de referinta este de natura a sublinia necesitatea unei viziuni strategice de larga perspectiva. Este vorba despre adaugarea a 5 ani la intervalul 2014 - 2020 luat in calcul, de regula, la nivelul Uniunii Europene si al fiecarui stat membru in parte.
Miezul parteneriatului Romania - UE il constituie identificarea actiunilor convergente la nivel national si comunitar in vederea reducerii substantiale a decalajelor fata de nivelul mediu de dezvoltare in UE. Se stie ca ne situam, la principalii indicatori ai economiei reale, la aproximativ jumatate din respectivul nivel mediu. Este limpede ca reducerea decalajului este, inainte de toate, o problema de ritm, ceea ce este bine cunoscut tuturor inginerilor. Chiar daca, pentru simplificarea analizei, putem considera ca termenul de comparatie avut in vedere va ramane acelasi, dublarea produsului intern brut al Romaniei se poate obtine intr-un anumit numar de ani, in functie de ritmul de crestere. Daca, bunaoara, in anii urmatori, PIB-ul Romaniei ar creste cu 5 procente, el s-ar putea dubla in circa 14 ani. Daca termenul de referinta este PIB/locuitor, in cei 14 ani s-ar putea ajunge la 70% - 80% din media europeana.
Cand vorbim despre ritm, nu avem in vedere doar elementele de ordin cantitativ. Pentru a atinge obiectivul amintit, este nevoie si de schimbari structurale, calitative. Intrebarea care se pune, insa, este aceea legata de potentialul de crestere a economiei romanesti. Este, oare, realista tinta de crestere cu 5% in fiecare an? Daca ne referim la intervalul 2000 - 2008, vom da un raspuns categoric afirmativ. PIB-ul Romaniei s-a majorat, in unii ani, chiar cu peste 8%. O asemenea abordare este, insa, eronata. Nu numai ca desconsidera efectele crizei globale, ci si pentru ca nu ia in calcul tocmai schimbarile de ordin calitativ care au loc sub impactul proceselor de integrare si globalizare.
Fara a lua in considerare aspectele de detaliu, trebuie reamintit ca exista trei factori esentiali care determina cresterea economica: capitalul, forta de munca si productivitatea factorilor (nu numai a celor doi mentionati inainte). Mai mult decat atat, data fiind unitatea dintre capital si munca, este limpede ca orice neconcordanta in privinta obiectivelor este si va fi de natura a diminua productivitatea globala.
O analiza a evolutiei capitalului autohton si strain arata ca se impune o accentuare a masurilor menite sa accelereze procesul investitional. Oricate reprosuri justificate s-ar putea aduce unor companii multinationale prezente in Romania sau care pot fi atrase, este total nerealist sa se considere ca ar fi posibila o crestere economica de circa 5% fara masive investitii straine directe (ISD). Desigur, se impun masuri pentru a nu avea de-a face cu un transfer nejustificat de resurse nationale in strainatate, dar orice piedica pusa in calea ISD-urilor este contrara interesului nostru national. Desigur, masurile cele mai puternice se cer orientate spre consolidarea capitalului autohton. Totul trebuie subordonat crearii de locuri de munca, intr-un numar si la un nivel calitativ care sa concorde cu obiectivele de ordin social ale statului nostru. Asa ca, pornind de la vechea zicala privind raportul dintre vointa si putinta, avem temeiuri sa vorbim despre un potential real, a carui valorificare depinde tot de vointa, mai ales de vointa politica.
Alte articole



