Forumul Minier Roman 2018 - contributii la relansarea activitatilor de valorificare eficienta a resurselor naturale

Aula Bibliotecii Academiei Române a găzduit recent cea de-a treia ediţie a Forumului Minier Român. Reuniunea s-a constituit într-un cadru fertil de dezbatere a stadiului actual şi a perspectivelor cercetării geologice şi industriei miniere, în concordanţă cu resursele existente evaluate sub toate aspectele - economic, geologic, tehnic, social.

Manifestarea a fost organizată de Asociaţia Naţională a Profesioniştilor din Geologie şi Minerit, în colaborare cu Secretariatul General al Guvernului şi în parteneriat cu Ministerele Economiei, Energiei, Mediului, Apelor şi Pădurilor, precum şi cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

În deschiderea lucrărilor, s-au prezentat mesaje oficiale din partea Parlamentului, Guvernului, Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Academiei Române, precum şi organizaţiilor Euromines şi European Federation of Geologists, la care asociaţia română de profil este membră. În mesaje s-au relevat contribuţiile deosebite ale Asociaţiei Naţionale a Profesioniştilor din Geologie şi Minerit la identificarea problemelor majore cu care se confruntă aceste domenii deosebit de importante pentru economia naţională, precum şi la propunerea de soluţii menite să revigoreze respectivele domenii, subliniindu-se că se are în vedere elaborarea unor programe complexe, atât pentru sfera geologiei, cât şi pentru industria minieră, în strânsa conexiune dintre aceste sectoare. Oficialităţile din domeniile legislativ şi executiv au prezentat proiectele de acte normative, precum şi măsurile instituţionale care urmăresc extinderea activităţilor geologice şi conservarea sau (după caz) extinderea acţiunilor de valorificare a resurselor naturale. O atenţie specială a fost acordată activităţilor de cercetare în vederea identificării de noi zăcăminte, elaborării de tehnologii moderne, eficiente, care să permită o valorificare superioară a resurselor exploatabile, creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime.

 

O agendă bogată, orientată spre realizarea unor obiective strategice majore

Forumul Minier Român s-a desfăşurat în două module. Primul dintre acestea a fost consacrat „Dezvoltării durabile a României prin utilizarea resurselor naţionale" (moderator - Constantin Ivan, secretar de stat în Ministerul Economiei). Au fost prezentate prelegeri referitoare la:

▪ Industria minereurilor metalice, direcţii şi elemente prioritare (Nicolae Turdean);

▪ Exploatarea resurselor de cărbuni în secolul XXI (Sorin Boza);

▪ România, în contextul minier european (Alexandru Pătruţi).

În al doilea modul au fost examinate „Componentele strategice reflectate în proiectele miniere mari" (moderator - Doru Vişan, secretar de stat în Ministerul Energiei). S-au susţinut prelegeri referitoare la:

▪ Cărbunele, în contextul Strategiei energetice a României (Constantin Jujan);

▪ Combustibili radioactivi, baza energiei nucleare (Gelu Mărăcineanu);

▪ Infrastructura naţională şi baza de materii prime asociată (Ionel Ureche);

▪ Proiecte miniere mari: Roşia Poieni (Eugen Schvartz), Rovina (Sorin Halga) şi Ascuţita Mare - explorare (Mircea Negulici).

Fiecare prelegere a conţinut date relevante referitoare la toate categoriile de resurse şi la modalităţile prin care acestea pot fi cât mai eficient valorificate. Au fost analizate, rând pe rând, aşa cum indică şi titlurile aferente, resursele existente, de la cărbune până la combustibilii radioactivi, astfel încât proiectele menţionate au la bază date certe privind identificarea zăcămintelor până la prezentarea amplă a necesarului economiei naţionale. S-a pus accentul pe promovarea de tehnologii avansate, multe elaborate în centrele româneşti de cercetare, care asigură, odată cu protecţia mediului înconjurător, punerea în valoare a unor zăcăminte a căror exploatare s-a dovedit a fi eficientă şi sub aspect economico-financiar, de la investiţii până la utilizarea în ramuri industriale care pot realiza şi produse finite cu valoare adăugată mare.

Pe baza elementelor conţinute în expuneri, s-au format grupuri de lucru pentru elaborarea de soluţii la problemele prioritare identificate. Ilustrăm modul în care au fost elaborate astfel de probleme prin prezentarea sintetică a expunerii ing. Nicolae Turdeanu. Autorul a relevat următoarele aspecte care definesc situația din prezent:

▪ metodele de exploatare și tehnologiile de lucru utilizate în subteran și cariere, precum și cele de preparare, au fost, în mare parte, la nivelul celor folosite pe plan european și mondial;

▪ utilajele și echipamentele de extragere și transportare a masei miniere au fost, în marea lor majoritate, fabricate în România;

▪ din cauza condițiilor dificile din minele românești, performanțele tehnice și economice ale tehnologiilor folosite au fost mai scăzute decât cele obținute pe plan mondial;

▪ resursele financiare pentru investiții nu au fost suficiente și nu au permis derularea unor programe concrete de retehnologizare și modernizare a minelor și carierelor din țară;

▪ atragerea de capital privat autohton și străin nu s-a ridicat la nivelul oportunităților:

▪ au fost valorificate preponderent rezervele de substanțe minerale mai bogate și mai accesibile, rămânând a fi exploatate în continuare rezervele mai sărace, disipate în volume mari de masă minieră, necesitând pentru exploatare și prelucrare tehnologii performante;

▪ separarea metalurgiei neferoaselor de extracția și prepararea minieră a acestora a reprezentat un factor important în generarea declinului accelerat, care a dus până la urmă la dispariția ambelor ramuri industriale.

Contextul european privind materiile prime. Se remarcă faptul că inițiativa Comisiei Europene privind materiile prime este esențială pentru funcționarea durabilă a societății moderne. Asigurarea unui acces fiabil și constant la materii prime este esențială pentru funcționarea durabilă a societății moderne. Asigurarea unui acces fiabil și constant la materii prime constituie un factor din ce în ce mai important pentru competitivitatea UE și, prin urmare, un element esențial pentru creșterea economică și a locurilor de muncă.

Comisia Europeană a adoptat „Inițiativa privind materiile prime - satisfacerea celor mai importante necesități ale noastre privind dezvoltarea și locurile de muncă în Europa" (Raw Materials Initiative - RMI) care a propus o strategie integrată a UE ca răspuns la diferitele provocări legate de accesul la materiile prime. RMI se bazează pe trei piloni:

a) garantarea accesului la materii prime pe piețele inter-naționale în aceleași condiții ca și ceilalți concurenți industriali;

b) determinarea condițiilor cadru la nivel comunitar, capabile de a favoriza o aprovizionare durabilă cu materii prime din surse europene;

c) dinamizarea eficacității globale a resurselor și promovarea reciclării în scopul de a reduce consumul de materii prime principale în UE și de a reduce dependența față de importuri.

În privința acțiunilor necesare pentru revigorarea industriei miniere din România, lucrarea pune accentul pe îmbunătățirea legislației în domeniu, pe elaborarea unor strategii și crearea unui cadru instituțional adecvat contextului european și condițiilor din țara noastră.

Între altele, se remarcă: din anul 2009, România nu mai are o strategie a industriei miniere aprobată și asumată. Sub niciunul dintre guvernele de după 2009, cu toate eforturile, nu s-a reușit aprobarea acesteia. Chiar dacă mai poate fi îmbunătățită și/sau completată, această strategie se află în dezbatere publică din mai 2017 și nu se întrezărește vreo intenție de finalizare a procesului. Sub egida Academiei de Științe Tehnice din România și cu participarea celor mai buni specialiști din domeniul minier, a fost elaborată și prezentată, în Camera Deputaților, lucrarea „Mineritul în contextul dezvoltării durabile a României", document care a fost armonizat cu strategia elaborată de Ministerul Economiei. Atât acest document, cât și strategia aflată în dezbatere publică de aproape doi ani, nu sunt asumate.

De asemenea, se menționează că state membre UE care desfășoară activități miniere au autorități naționale de reglementare în domeniu, autorități care se întâlnesc și dezbat cele mai importante probleme din domeniul resurselor minerale, stabilind abordări comune pentru sector și generalizări de bune practici în domeniu. În acest sens, este disponibilă întreaga documentație, inclusiv proiecte de acte normative necesare. O economie națională nu se poate dezvolta fără valorificarea resurselor proprii, iar accesul la resursele minerale se face doar prin activități miniere. Timpul ezitărilor a cam trecut și se impune ca opțiunea României pentru minerit să fie în trendul european.

Perspectivele cererii de resurse energetice

Întrucât toate prelegerile s-au referit la contextul mondial în care se acţionează pe termen scurt, mediu şi lung în domeniile geologic şi minier, semnalăm apariţia recentă a unui document care raportează tendinţele la scară planetară la perspectivele consumului. Astfel, în raportul publicat de Agenţia Internaţională a Energiei (IEA), intitulat World Energy Outlook 2018, Agenţia, cu sediul la Paris, a subliniat că cererea de energie va creşte cu peste un sfert între 2017 şi 2040, plecând de la ipoteza unei utilizări mai eficiente a acesteia, dar s-ar dubla fără astfel de progrese în domeniul eficienţei energetice.

Cererea globală de gaze naturale va creşte cu 1,6% pe an până în 2040, când va fi cu 45% mai mare decât este în prezent, a precizat IEA.

Aceste estimări sunt bazate pe un scenariu al IEA, intitulat New Policies Scenario, care ţine cont de acţiunile legislative şi politicile destinate reducerii emisiilor poluante şi combaterii modificărilor climatice. În plus, aceste estimări pleacă de la ipoteza unei eficienţe energetice mai mari când vine vorba despre utilizarea combustibililor, a clădirilor şi a altor factori.

„Gazele naturale sunt combustibilii fosili cu cel mai puternic ritm de creştere în New Policies Scenario, depăşind cărbunele până în 2030 pentru a deveni a doua mare sursă de energie, după petrol", susţine raportul IEA.

 

„Munții noștri aur poartă"

Celebrul vers a constituit punctul de plecare într-un studiu de specialitate elaborat de ing. Nicolae Bud, doctor în inginerie și doctor în economie, cunoscut colaborator al publicației noastre, Univers ingineresc. Redăm câteva fragmente din acest studiu:

Da, munții noștri aur poartă! Încă. Apoi, fie și faptul că omul, la o greutate medie de 70 de kilograme, are în corp nu doar până la 70 la sută apă, cum aflăm din clasele primare, ci aproximativ 0,2 mg de aur, face din acest metal prețios un subiect încins. Bogatul investitor Warren Buffet ne dă de înțeles că totalul cantității de aur de pe Planetă ar putea fi circumscris de un cub cu latura de 20 de metri. Gold Money, companie specializată în tranzacționarea pe metale prețioase online, cota aurul la bursa din New York, la 5 octombrie a.c., cu echivalentul a 38 520 lei pe kg. Este vorba de aurul extras și valorificat într-un fel sau altul. Dar la ce ne putem aștepta căutând cu privirea depozitele încă neexplorate? Analiza aplicată pusă în circulație de un studiu american de dată recentă, susține că, la ora actuală, s-ar afla în Pământ și pot fi extrase în condiții economice, încă 52 000 tone (...) România ocupă locul 33 în grupul celor 34 de state cu rezerve de peste o sută de tone. Ultima pe o listă de o sută țări este Malta, cu 200 kg de aur. La finele anului 2017, ne informează raportul BNR, țara noastră deținea 103,7 tone (mai mult cu 36 tone față de anul 1989). Nu sunt 240 tone, ca în 1944, chiar și fără tezaurul de 93,5 tone pe care a uitat să ni-l înapoieze Rusia, dar nici 45,8 tone ca în 1955 după plata daunelor de război, ori 42,4 tone ca în 1987, după achitarea datoriei externe.

Anul de vârf a fost 1985, cu o rezervă de 118,7 tone. În anul 1989, rezerva de aur a ajuns la 67,6 tone. După 1989, BNR a accelerat cumpărările, rezerva ajungând la 103,1 tone în 1999. Acum BNR nu cumpără aur. Decizie luată la începutul anului 2001, în condițiile de atunci.

Cantitatea de aur extrasă de-a lungul timpul pe teritoriul de azi al României se ridică la circa 2070 tone. (...)

Transformările intervenite în economia românească după Revoluția din 1989, măsurile adoptate expres în industria minieră au generat un recul greu de anticipat. Statisticile sunt neiertătoare. Putem rememora. În România existau 14 regiuni miniere, aparținând unui total de 16 județe: Argeș, Dâmbovița, Prahova, Caraș-Severin, Hunedoara, Alba, Bihor, Cluj, Sălaj, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Suceava, Harghita, Covasna, Bacău și Tulcea. La data închiderii activității miniere, 155 de localități depindeau în proporție mai mare de 50% din veniturile asigurate de activitatea minieră din cadrul acestora. În ultimii ani, mineritul românesc și-a continuat declinul. Toate componentele sectorului minier au fost atinse, dar cel mai dur a fost lovit mineritul metalifer. Dacă în 2006 încă mai lucrau peste 8000 de persoane în domeniu, în 2012, numărul acestora abia dacă depășea 2500. De altfel, în întreg sectorul minier românesc lucrau înainte de 1990, în total, peste un milion de oameni. Dintre aceștia, 350 000 erau angajați direct ca urmare a activității miniere, iar diferența în activități miniere indirecte.

Institutul Geologic Român ne asigură că în țara noastră sunt zăcăminte de cel puțin 54 miliarde dolari. Am studiat și noi strategia intrată în circuitul public cu privire la posibilitățile de valorificare a resurselor metalifere de care dispunem. Nu poți să nu fi de acord cu aprecierile specialiștilor antrenați în prefigurarea ei.

Referitor la zăcămintele de aur și argint avem mai multe sublinieri la capitolul „Puncte tari" care invită la acțiune. Este vorba despre existența unor resurse care totalizează 760 tone de aur în zăcăminte cu explorarea finalizată care așteaptă decizia statului român pentru a intra în exploatare. Aici trebuie luată în considerare capacitatea de gestionare a deșeurilor miniere pe termen mediu și lung în concordanță cu cele mai bune practici disponibile. Sunt mine în conservare ce pot fi adaptate pentru tehnologii moderne de exploatare. Se poate conta pe unele posibilități de a realiza proiecte de tipul o uzină de prelucrare - mai multe exploatări. Avem la îndemână infrastructura de învățământ capabilă să pregătească personalul calificat pentru oxigenarea mineritului ca ramură generatoare de „combustibil primar solid" în economia țării.

Cu maturitate sunt privite și „Punctele slabe", inhibante și alimentând amânări de tot felul. Plecăm de aceea ce știm cu toții: minele sunt închise, iar unele se află în etapa de conservare! O întreagă ramură industrială - metalurgia prelucrătoare (pirometalurgia) și-a sistat activitatea. Reluarea exploatărilor miniere necesită investiții substanțiale. Nu în ultimul rând, piața minereurilor aurifere se dovedește a fi „controlată".

Suntem avertizați asupra unei oportunități de deosebită importanță. Aceasta privește prelucrarea materialelor din iazurile vechi de decantare, care poate conduce la ecologizarea unor mari suprafețe ocupate de aceste depozite. Meritorie rămâne luarea în considerare a riscurilor previzibile. O primă categorie are în vedere fluctuația și în viitor a prețurilor la aur și argint. Este un adevăr confirmat de experiența în materie. Ne putem aminti că în 1944, la conferința de la Bretton-Woods, când dolarul devenea valută de referință - atunci s-a hotărât și înființarea celor două instituții: Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială - valoarea unei uncii era fixată la 35 dolari. La 9 septembrie 2011 era atins nivelul unciei la... 1921,15 dolari (...)

Ne „persecută" în această perioadă un dosar-problemă. Roșia-Montană. Stăm în așteptarea rezultatului litigiului la Curtea de Arbitraj de la Washington. Să vedem cu ce ne alegem... Pe de altă parte, așteptăm atitudinea finală a Comitetului Patrimoniului Mondial privind propunerea Guvernului României de a se înscrie Peisajul Cultural Minier de la Roșia Montana pe lista UNESCO. Vom păși mai departe în această direcție?

O rezolvare posibilă în sfera prețioasă a valorificării resurselor României de aur și argint cade înainte ca taberele pro și contra să-și găsească timp pentru a se așeza la masă și, pe deplin respect reciproc și în litera și spiritul legii, să identifice o soluție viabilă, general acceptabilă.

Problema este, vorba poetului: „Mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată? Vom mai vedea, cu alte cuvinte, trecând pe lângă noi, racheta norocului?".

Dar, spun statisticile, munții noștri aur poartă... Are rost să visăm în continuare la extragerea lui? Răspuns categoric, da! Aurul rămâne... aur. Suntem pregătiți să trecem la aplicarea „regulii de aur" din istoria omenirii: cine are aur face regulile. Să o facem fiecare cu puterile noastre.

Oricum, un lucru este clar: ne trebuie o strategie a reluării progresului economic, fără de care nu vom mai fi niciodată un stat puternic și prosper, adică independent. Ne trebuie o strategie a resurselor minerale și a mineritului. Minți calificate în domeniu, atașate profund românismului, temerare și pragmatice, sunt chemate să conceapă atât viitorul profil economic al țării, cât și sursele de acumulare, de investiție, căile de mobilizare a energiilor, în condițiile în care, în locul blamatei „dictaturi de dezvoltare", dispunem de facilitățile democrației.

E timpul să punem industria în centrul viitorului din UE!

Specialiști din toate țările membre ale UE au adresat un apel comun către cei care vor candida, anul viitor, pentru Parlamentul European... Textul acestui apel a fost pus la dispoziția participanților la Forumul Minier Român 2018, fiind aprobat cu determinare și cooperare.

În document se arată, între altele:

„Industria europeană este pretutindeni: de la casele pe care le construim, mobilierul pe care îl cumpărăm, hainele pe care le purtăm, mâncarea pe care o consumăm, asistența medicală pe care o primim, energia și mijloacele de transport pe care le folosim.

Industria este vitală pentru Europa și prosperitatea ei. Astăzi, 52 milioane de persoane și familiile lor din întreaga  Europă beneficiază direct și indirect de ocuparea forței de muncă în sectoarele industriale. Lanțurile noastre de aprovizionare, alcătuite din sute de mii de IMM-uri inovatoare și furnizori mai mari, sunt în creștere și exportă excelența industrială europeană din întreaga lume (...). Ca urmare a crizei financiare din 2008, milioane de locuri de muncă din industria prelucrătoare au fost pierdute în Europa, consecințele fiind dramatice din punct de vedere social și uman. Chiar și acum, suntem încă departe de nivelurile de ocupare a forței de muncă de dinainte de criză, iar locurile de muncă sunt vulnerabile la tendințele internaționale, inclusiv la creșterea protecționismului."

Semnatarii apelului solicită viitorilor membri ai Parlamentului European să se angajeze, în prezent, să:

• pună industria în topul agendei politice a Parlamentului European în următorul ciclu instituțional (2019 - 2024);


• îndemne următoarea Comisie Europeană să facă din problemele industriei o prioritate în programul de lucru de 5 ani și să numească un vicepreședinte dedicat acestei ramuri;


• susțină următoarea Comisie Europeană să prezinte rapid o strategie industrială ambițioasă pe termen lung a UE, care să includă indicatori și guvernanță clare.

„Europa poate fi mândră de industria ei. Împreună trebuie să facem din industrie un factor-cheie pentru viitorul UE!", se arată în încheierea apelului. (T.B.)