Economia romaneasca, in context european si mondial

Cele mai recente semnale transmise din exterior, fie că este vorba despre datele statistice la nivelul Uniunii Europene sau la scară mondială, fie că ne referim la evaluări pe termen scurt sau mediu privind perspectivele comerțului internațional și, implicit, la posibilitatea declanșării unei recesiuni, totul pledează în favoarea cunoașterii și aprecierii corecte, inclusiv la scara entităților economico-sociale, zonele unde își desfășoară activitatea cea mai mare parte a comunităţii inginereşti din ţara noastră.

În acest context, au căpătat mai multă consistență, prin trimiteri la actualitatea imediată și la tendințe care pot să se consolideze în perioada următoare, discuțiile referitoare la reziliență, respectiv la capacitatea de a face față șocurilor externe la toate structurile pe ramuri și teritoriale ale economiei. Apare suficient pentru conștientizarea relaţiei dintre factorii interni şi externi să ne gândim la modalitățile de asigurare a convergenței cu direcțiile fundamentale de acțiune la nivel comunitar, convergență bazată pe atingerea unor standarde care nu reprezintă altceva decât ținte care trebuie atinse în termen cât mai scurt și care se pliază perfect pe propriile noastre interese, de la individ la firme, de la unitățile administrativ-teritoriale până la economia românească în întregul ei, organic și, evident, dinamic.

Și începem cu convergența nominală, care este relativ ușor de cuantificat și se înscrie în preocupările curente și de perspectivă ale tuturor actorilor din economie. Dispunem de valori de referință pentru stabilitatea prețurilor, sustenabilitatea fiscală, ratele dobânzilor pe termen lung, evoluția cursului valutar.

Ceva mai complicată este tema convergenței reale, respectiv stadiul de dezvoltare a economiei sub cele mai diverse aspecte. De regulă, se recurge la un indicator sintetic, respectiv produsul intern brut pe locuitor, numai că - în această privință - se impune luarea în considerare a specificității fiecărei țări membre a Uniunii Europene. De aceea se fac calcule tot mai laborioase prin apelul la paritatea puterii de cumpărare, adică diferențele de prețuri pe aceleași produse înregistrate în țări membre, raportate la venituri și, în această privință, acțiunile decizionale, la care sunt parte inginerii, sunt menite să determine efecte concrete, palpabile, în vederea creșterii continue și cât mai consistente a puterii de cumpărare a populației, cererea solvabilă fiind decisivă pentru succesul fiecărei afaceri.

O a treia categorie privește convergența instituțională. Atât Tratatele Uniunii Europene, cât și practica nemijlocită au impus și impun crearea și consolidarea unor instituții similare în toate statele membre și la nivelul întregii comunități, întrucât obiectivele comune nu se pot realiza fără coerență, coordonare, colaborare, bazate pe sisteme unitare de organizare, de management administrativ. Aceste structuri s-au creat și evoluează pozitiv inclusiv în sfera asociațiilor profesionale inginereşti.

În sfârșit, avem de-a face cu convergența structurală, care urmărește apropierea structurilor economiei naționale, a ponderilor ramurilor principale, asigurarea unui grad adecvat de flexibilizare a unor piețe, factori esențiali și în sincronizarea ciclurilor de afaceri.

Cele patru domenii de convergență ni se înfățișează în conexiunea lor, inclusiv în privinţa măsurilor care trebuie întreprinse pentru reducerea decalajelor față de media stadiilor de dezvoltare pe ansamblul Uniunii Europene. Astfel, noțiunea de convergență capătă adevăratele ei semnificații, constituind un real proiect de țară prin țintele stabilite. În acest mod se reduc și costurile întregului proces de integrare europeană a României, element fundamental în procesul optimizării avantajelor pe care le prezintă un proces consonant cu interesul public al tuturor cetățenilor țării, din perspectiva zilei de azi și a celei de mâine.