Raportul de Tara privind Clima si Dezvoltarea al Grupului Banca Mondiala: Romania si-ar putea imbunatati substantial nivelul de trai concomitent cu decarbonizarea economiei pana in 2050

Recent a fost lansat Raportul de Țară privind Clima și Dezvoltarea pentru România (RTCD) al Grupului Banca Mondială. Ideea centrală a fost astfel formulată: România și-ar putea tripla venitul național în următoarele trei decenii, simultan cu adoptarea și aplicarea de măsuri pentru creșterea rezilienței la schimbările climatice, pentru reducerea emisiilor de carbon, în condițiile în care va desfășura reforme economice mai ample. Chiar și numai această orientare de largă perspectivă este suficientă pentru a indica o zonă de interes major pentru comunitatea profesională a inginerilor din țara noastră, pentru întreaga populație, vital implicate în soluționarea unor cerințe majore de care depinde viitorul României.

 - Credit foto: www.freepik.com

Interdependențele dintre ecologie și economie

Rapoartele de Țară privind Clima și Dezvoltarea (RTCD) ale Grupului Banca Mondială reprezintă o serie nouă de documente principale de tip diagnostic, care integrează considerațiile privind schimbările climatice și premisele de dezvoltare. Acestea vor sprijini țările în stabilirea priorităților pentru acțiunile cu cel mai mare impact care pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) și care pot stimula adaptarea, atingând, în același timp, obiective mai ample de dezvoltare. RTCD-urile se bazează pe date și cercetări riguroase și identifică principalele căi de reducere a emisiilor de GES și a vulnerabilităților climatice, inclusiv costurile și provocările, precum și beneficiile și oportunitățile care decurg din aceste acțiuni. Rapoartele propun acțiuni concrete și prioritare pentru a sprijini tranziția cu emisii reduse de carbon și reziliență. Fiind documente publice, RTCD-urile urmăresc să informeze guvernele, cetățenii, sectorul privat și partenerii de dezvoltare și să faciliteze angajamente în ceea ce privește agenda de dezvoltare și clima.

De asemenea, precizăm că Raportul de Țară privind Clima și Dezvoltarea pentru România este primul document de acest tip axat pe un stat membru al Uniunii Europene, precum și pe o economie cu venituri ridicate (statut dobândit de țara noastră ca urmare a nivelului venitului brut național pe cap de locuitor; România a avut, la finalul anului 2022, un venit brut național (VNB) pe cap de locuitor de 15 660 dolari, în creștere de la 14 200 dolari în 2021. Pentru a face parte din grupul țărilor cu venituri mari, țara noastră trebuia să aibă anul trecut un VNB pe cap de locuitor de minimum 13 845 dolari). Acesta explorează modul în care acțiunea climatică, în conformitate cu obiectivul țării de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, interacționează cu calea de creștere și dezvoltare și propune acțiuni prioritare pentru reducerea emisiilor de carbon și consolidarea rezilienței, sprijinind în același timp creșterea economică incluzivă și reducerea sărăciei.

- Credit foto: www.freepik.com

Diagnoze și prognoze privind tranziția energetică

Autorii Raportului relevă că țara noastră este deosebit de vulnerabilă la riscurile asociate schimbărilor climatice, în special la inundații și secetă. Economia țării este relativ intensivă în ceea ce privește emisiile de carbon, fiind de 2,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene. Creșterea temperaturilor și frecvența crescută a fenomenului de caniculă reprezintă amenințări suplimentare pentru economie, oameni și infrastructură.

„În timp ce provocările legate de realizarea decarbonizării sunt considerabile, printr-un mix adecvat de reforme structurale, sociale și economice și investiții eficace susținute din fonduri publice, private și europene, România își poate crește nivelul de trai, atingându-și în același timp obiectivele climatice", a declarat  Marina Wes, Director de Țară al Băncii Mondiale pentru Uniunea Europeană.

Raportul notează că țara noastră se află pe traiectoria potrivită în vederea atingerii obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor cu 55% față de nivelul din 1990. De fapt, România a redus deja emisiile cu 53% în perioada 1990 - 2018. Cu toate acestea, îndeplinirea angajamentului său de neutralitate climatică până în 2050 va necesita acțiuni, politici publice și finanțare substanțiale și bine coordonate. Investițiile necesare doar pentru dezvoltarea unui sector energetic decarbonizat sunt estimate la 356 miliarde dolari până în 2050, reprezentând aproximativ 3% din PIB-ul cumulativ pentru aceeași perioadă.

Cu peste 70% din consumul total de energie al României depinzând de combustibilii fosili, tranziția energetică este esențială. Sectorul energetic, care cuprinde generarea de energie electrică, încălzire, transport și producție, reprezintă 66% din emisiile din țară, urmat de agricultură (17%) și industrie (12%). Pentru a atinge net zero emisii până în 2050, România trebuie să implementeze un program masiv de electrificare, care să înlocuiască consumul direct de combustibili cu energie generată din surse regenerabile. RTCD demonstrează că nivelul costului suplimentar al dezvoltării unui sistem de energie electrică mai verde și bazat pe energie electrică regenerabilă nu crește substanțial nevoile de investiții.

- Credit foto: www.freepik.com

Creșterea eficienței energetice a clădirilor, în special printr-o izolare mai bună, este, de asemenea, evidențiată ca o investiție esențială. Astfel, potrivit documentului, va fi esențial să se îmbunătățească eficiența energetică a clădirilor, în special printr-o izolare mai bună, finanțarea privată având un rol semnificativ în completarea finanțării publice de la nivel național și de la nivelul UE. Conform Directivei revizuite a UE privind performanța energetică a clădirilor (EPBD 2010/31/UE), fiecare stat membru al UE trebuie să elaboreze o strategie de renovare pe termen lung (SRTL) pentru a realiza un fond de clădiri cu consum energetic aproape de zero până în 2050 (așa-numitul „val de renovare"). În prezent, se renovează aproximativ 0,5% din fondul de clădiri din România pe an, SRTL indicând o creștere treptată până la 3,39% pe an, până în 2030. În SRTL se estimează un necesar total de investiții în valoare de 12,8 miliarde euro până în 2030, care ar putea crește până la 16 - 18 miliarde euro ca urmare a majorării costurilor. O provocare majoră pentru acest plan este faptul că se preconizează că 61% din costuri vor proveni din surse private și comerciale. În PNRR se alocă deja 2,2 miliarde euro pentru Valul de renovare, însă este necesar să se mobilizeze urgent mai mult capital și să se creeze modele de finanțare pentru a impulsiona furnizarea de finanțare privată. În plus, pentru acest nivel de renovare va fi necesară o creștere de 500% a numărului de lucrători cu pregătire adecvată și o creștere de 600% a numărului de arhitecți și ingineri.

Identificarea și aplicarea de soluții fezabile

Autorii Raportului relevă că industria se află în fața unei provocări duble, fiind necesar să „urce" pe lanțurile de valoare și, în același timp, să se decarbonizeze; cu toate acestea, tehnologiile existente deja prezintă soluții cu care se poate lucra. Industria reprezintă aproape 46% din cererea totală de energie electrică a țării (în plus, consumă direct 26% din gazele naturale, 17% din cărbune și 10% din păcura folosită în țară). Intensitatea în materie de emisii a producătorilor români (măsurată în emisii de CO₂ echivalent pe euro de valoare adăugată) este de trei ori mai mare decât media UE27 pe sector și de peste două ori mai mare decât media pe sector a unor țări similare, cum ar fi Polonia și Ungaria. Reducerea intensității emisiilor în sectorul producției până la nivelul mediu al UE27 ar reduce emisiile totale de GES ale României cu 14%, iar realizarea nivelurilor obținute de Danemarca, țara cu cea mai bună performanță, ar reduce emisiile totale cu 25%, deși acest din urmă obiectiv ar necesita, pe lângă diminuarea emisiilor efective, și urcarea pe scara valorii adăugate. Pe termen scurt, reducerile sunt realizabile în industria ușoară, prin: ▪ eficiență energetică; ▪ folosirea surselor regenerabile pentru producerea de căldură la temperatură scăzută-medie; ▪ electrificarea proceselor de fabricație și ▪ înlocuirea proceselor existente cu alternative cu un consum scăzut de carbon. Mai mult, anumite procese industriale (de exemplu, producția de îngrășăminte) ar putea înlocui gazele naturale cu amoniacul produs cu energie electrică din surse regenerabile. În ceea ce privește industria grea, se preconizează că CCUS (captarea, utilizarea și stocarea carbonului, n.r.) și soluțiile pe bază de hidrogen verde vor juca un rol important, însă costul actual al acestor soluții nu este atractiv. Mecanismul UE de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon (CBAM), prevăzut să intre în vigoare în 2026, va influența ritmul decarbonizării în industrie, deși mai este de lucru pentru a înțelege pe deplin impactul pe care acesta îl va avea asupra lanțurilor de valoare.

 - Credit foto: www.freepik.com

O nouă viziune strategică multifuncțională

Raportul propune o traiectorie posibilă spre neutralitatea climatică până în 2050, cu accent pe alte câteva domenii prioritare, pe lângă decarbonizarea sectorului energetic. Acestea includ:

Decarbonizarea sectorului transporturilor. Un sector în care emisiile sunt greu de redus și o sursă din ce în ce mai mare de emisii, dar totodată un sector fără de care România nu își poate atinge obiectivul net zero. Accelerarea investițiilor, implementarea tehnologiilor existente și încurajarea schimbărilor de comportament pot ajuta deja la reducerea emisiilor din sectorul transporturilor și la alinierea acestui sector la eforturile decarbonizării. Decarbonizarea sectorului transporturilor se va baza pe reducerea numărului de deplasări pe șosea, trecând transportul către sisteme de tranzit urban și sisteme de cale ferată și înlocuind progresiv flota existentă cu vehicule cu emisii scăzute și cu emisii zero. Promovarea mobilității active și a transportului public pentru a diminua numărul de deplasări pe șosea ar trebui prioritizată, în special în zonele urbane, prin extinderea spațiului dedicat vehiculelor de transport public, prin strategii de management al parcării și al accesului (inclusiv instrumente de stabilire a prețurilor), investiții în infrastructura pentru ciclism și dezvoltarea de șine de mare viteză (HSR), adică executarea căii ferate de mare viteză între Constanța și granița cu Ungaria de la Oradea. În ceea ce privește transportul mărfurilor, accelerarea investițiilor pentru înnoirea infrastructurii feroviare - în 2020, peste 60% din rețeaua de căi ferate ar fi trebuit să fie reînnoită - și îmbunătățirea performanței sectorului vor fi esențiale pentru realizarea țintei din MRR pentru România, de trecere a 10% din traficul rutier de mărfuri pe calea ferată până în 2026, precum și realizarea obiectivelor de decarbonizare ulterioare. Intervențiile ar trebui să mai vizeze și consolidarea transportului intermodal, prin tranziții intermodale fără întrerupere și eficiente (de exemplu, transportul pe căile navigabile interioare). Mai mult, se impune decarbonizarea sectorului de transport cu camioane prin îmbunătățirea eficienței din punct de vedere al consumului de combustibil pe termen mai scurt și adoptarea progresivă a camioanelor cu emisii zero (ZET), care probabil va rămâne relevantă chiar și în contextul unei treceri semnificative la transportul feroviar. De asemenea, electrificarea autovehiculelor de călători trebuie să se accelereze, cu ținta de a atinge 50% înmatriculări noi de autovehicule și furgonete de călători cu emisii zero până în 2030 și 90% până în 2035, incluzând importurile de vehicule second-hand. Pentru a realiza aceste ținte privind înlocuirea flotei de vehicule, Raportul menționează că Guvernul ar trebui să implementeze un mix de politici, care să includă măsuri țintite pentru a reduce procentajul de vehicule second-hand, taxe pe carbon pentru combustibilii fosili utilizați în transportul rutier - cu măsuri compensatorii adecvate -, impozitarea diferențiată a vehiculelor sau taxe de drum diferențiate pentru vehiculele cu emisii reduse, stimulente pentru electrificarea flotelor cu grad mare de utilizare, și instrumente de finanțare și scheme de taxare personalizate, acordându-se un sprijin deosebit întreprinderilor mici, constrânse în termeni de capital, precum și utilizatorilor vulnerabili, pentru a asigura o tranziție justă.

Documentul menționează că asocierea cu sectorul privat pentru a implementa o infrastructură de încărcare accesibilă public și de încărcare rapidă, cu acoperire mare, ar fi un factor favorizant esențial pentru tranziția la e-mobilitate. Având în vedere rolul esențial al e-mobilității în decarbonizarea sectorului transporturilor - în special pentru vehiculele de pasageri, la care se observă o scădere rapidă a costurilor -, consolidarea rețelei de încărcare prin creșterea numărului de încărcătoare, sporirea gradului de acoperire și reducerea timpului de încărcare ar trebui să fie o prioritate. Stimularea tarifelor pentru încărcare, implementarea unor scheme de stimulente fiscale, mecanisme de finanțare și parteneriate sunt elemente care pot să ajute la îmbunătățirea atractivității pentru investiții din sectorul privat și ar asigura acumularea rapidă de infrastructură de încărcare.

 - Credit foto: www.freepik.com

Optimizarea utilizării resurselor de apă. Apa este printre cele mai stringente probleme emergente atât în agenda țării de adaptare la schimbările climatice, cât și în cea de atenuare a acestora. Raportul arată că deficitul de apă este deja o sursă de îngrijorare în țară și se va agrava, având un impact direct asupra producției de energie, a agriculturii și a consumatorilor. Potrivit autorilor documentului, în ceea ce privește adaptarea, schimbările climatice și dezastrele naturale reprezintă o dublă provocare pentru continuarea creșterii. În materie de riscuri asociate cu natura, România se confruntă cu amenințări duble pentru creșterea pe termen lung - impacturile schimbărilor climatice și expunerea la pericolele naturale. Schimbările climatice în România vor afecta în special ciclurile hidrologice, alterând momentul, frecvența și intensitatea precipitațiilor. România se confruntă deja cu o dihotomie - pe de o parte, este deja aproape de pragul de penurie de apă, inclusiv manifestată prin fenomenele recente de secetă, iar, pe de altă parte, este expusă grav la riscul de inundații, cu pierderi anuale potențiale proiectate de până la aproape 2 miliarde euro pe an. Provocările sectorului în materie de dezvoltare sunt clare - România a avut cel mai mare procentaj de populație (21%) fără acces la infrastructură sanitară elementară în 2020, apa este un element critic pentru generarea de curent cu emisii scăzute de carbon (atât pentru hidroenergie, cât și pentru energia nucleară), decarbonizarea transportului depinde de utilizarea rutelor maritime și fluviale, iar agricultura irigată în mod tradițional de ploaie are nevoie din ce în ce mai mult de irigații. „Nevoia ca România să crească dramatic implementarea Managementului Integrat al Resurselor de Apă (MIRA) este urgentă", subliniază autorii Raportului.

Antidot la riscuri, vulnerabilități și provocări

Temperaturile în creștere și frecvența crescută a fenomenului de caniculă vor genera și alte amenințări pentru economie, pentru oameni și pentru infrastructură. Proiecțiile legate de climă în mediul urban arată o creștere substanțială a căldurii urbane până în 2050 (o creștere de 50% a numărului de zile caniculare într-un scenariu climatic cu un nivel ridicat de emisii) și se estimează că numărul victimelor asociate cu evenimentele de temperatură extremă a crescut cu 25% în perioada 1991 - 2018. Acest efect este exacerbat de tendința cartierelor construite de a absorbi și a reține căldura (efectul de insulă urbană de căldură {IUC}) și reprezintă o problemă deosebită pentru populațiile urbane (unde este concentrată și o mare parte din activitatea economică), numărul de zile caniculare în București și Cluj fiind de trei ori mai mare decât în zonele rurale din jur. Abordarea acestei provocări va duce la o creștere a cererii de energie pentru răcire (și, ca urmare, la emisii crescute), în afară de cazul în care se iau măsuri proactive pentru a reduce efectul de IUC printr-o înverzire a spațiilor urbane, conjugată cu implementarea de alte tehnologii și abordări care reduc absorbția de temperatură la nivelul structurilor și al spațiilor comune.

Investiția în atenuarea impactului cutremurelor și, în același timp, în creșterea eficienței energetice reprezintă o oportunitate, date fiind fondurile deficitare. Deși nu au o legătură directă cu schimbările climatice, riscurile seismice în România rămân și ele foarte ridicate (pe locul trei în UE din punct de vedere al raportului de pierderi). Deși riscul seismic nu este afectat direct de schimbările climatice, cele două probleme sunt corelate, întrucât fondul de clădiri al României generează în prezent 42% din consumul total final de energie și este foarte vulnerabil la riscurile seismice. Pentru a face față riscului seismic ridicat și pentru a beneficia de pe urma creșterilor de eficiență energetică, aproape 4 milioane de clădiri din România construite înainte de anii 1980 (dintre care aproximativ 95% sunt locuințe unifamiliale), aflate în zone expuse unui dezastru seismic mediu/ridicat, vor necesita recondiționare sau reconstrucție și reabilitare. Este posibil să se obțină economii considerabile profitând de sinergiile dintre renovările pentru consolidare seismică și cele pentru eficiență energetică.

- Credit foto: www.freepik.com

Investiția în capitalul uman și competențe. Dezvoltarea capitalului uman și a competențelor va fi esențială pentru realizarea unei creșteri sustenabile din punct de vedere economic și al mediului. Astfel cum se prezintă în Diagnosticul Sistematic de Țară (DST) actualizat și în Diagnosticul de Țară al Sectorului Privat (CPSD), România se confruntă deja cu un deficit considerabil de competențe, ceea ce împiedică realizarea unei creșteri economice de calitate și incluzive. Potențialul de a realiza nu doar o creștere economică, ci și o creștere din punct de vedere al mediului se găsește nu numai în politici și investiții adecvate, ci depinde în mod critic de dezvoltarea capitalului uman. Pentru a permite tranziția verde la nivel macro și a se asigura că forța de muncă și gospodăriile pot să beneficieze de tranziție, lucrătorii existenți și viitori vor trebui să parcurgă o reconversie profesională, inclusiv prin regândirea educației școlare și valorificarea politicilor active de piață a muncii (PAPM) pentru a sprijini grupurile vulnerabile de populație, să se adapteze la economia verde și să contribuie la un nou model de producție, bazat pe tehnologii noi și pe o abordare circulară a producției și consumului (Banca Mondială, 2023). Capacitatea sistemului de învățământ de a furniza nu doar competențele, ci și capacitatea de cercetare, dezvoltare și inovare pentru schimbarea tehnologică este esențială pentru atingerea obiectivelor Pactului Verde European (PVE). Raportul subliniază că nu numai locurile de muncă verzi care apar în România necesită competențe mai multe, ci și cele care lipsesc în prezent. Întrucât aceste noi locuri de muncă verzi și formarea specializată se observă în prezent, în principal, în centrele urbane majore, vor fi necesare măsuri pentru a se asigura că nu se înrăutățesc și mai mult disparitățile spațiale existente. Va fi nevoie de un sistem adaptativ consolidat de protecție socială pentru a asigura sprijin pentru lucrătorii care își pierd locul de muncă, dar nu pot să treacă la roluri mai verzi.

„Oamenii sunt cheia succesului unei tranziții verzi. Schimbarea majoră de la sectoarele poluante la cele verzi nu poate fi realizată fără o forță de muncă formată în mod adecvat. Prin urmare, România ar trebui să investească în eliminarea decalajelor de competențe cu care se confruntă forța de muncă actuală și să-și adapteze sistemul de educație pentru a pregăti următoarea generație pentru noua economie și noile locuri de muncă", a declarat Anna Akhalkatsi, Manager de Țară al Băncii Mondiale pentru România.

Având în vedere constrângerile fiscale considerabile ale României, raportul subliniază rolul esențial al sectorului privat nu numai în efortul de decarbonizare, ci și în finanțarea investițiilor relevante, în special în sectoarele transporturilor și energiei electrice. Consolidarea cadrului existent de parteneriat public-privat (PPP) ar putea contribui la mobilizarea finanțării private.

„Tranziția verde va genera oportunități fără precedent de creștere, dezvoltare și tehnologizare, pornind de la punctele forte existente ale României și, potențial, urcând în lanțurile valorice. Finanțarea publică, inclusiv din partea UE, nu va fi suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor verzi ale României. Este necesară implementarea unor stimulente pentru mobilizarea capitalului privat la scară largă", a declarat  Ary Naïm, Manager pentru Europa Centrală și de Sud, Corporația Financiară Internațională.