Ingineri mari personalitati. Tudor D. Ionescu 1898 - 1990
Data: 16-30 noiembrie 2003
S-a nascut la 16 mai 1898 in oraselul Caracal din judetul Olt, unde a urmat cursurile scolii primare si liceului din localitate. Dupa efectuarea stagiului militar s-a inscris la Universitatea Bucuresti, la Facultatea de {tiinte, Sectia chimie, devenind licentiat in chimie in anul 1923. Un an mai tarziu a dat unele diferente la Facultatea de Chimie a Institutului Politehnic, obtinand si titlul de inginer chimist. A facut studii aprofundate cu celebrii profesori Longinescu si L. Mrazec. |n anul 1929 si-a sustinut teza de doctorat cu titlul "Contributii la valorificarea lignitilor romanesti", devenind doctor in stiinte, specialitatea chimie industriala, si ulterior doctor docent.
Activitatea sa profesionala s-a desfasurat pe doua directii, in invatamantul superior si in cercetarea stiintifica.
Din 1923, dupa obtinerea licentei, a fost numit asistent la Catedra de tehnologie chimica anorganica a Facultatii de {tiinte de la Universitatea Bucuresti. A devenit sef de lucrari in 1929 si profesor sef de catedra in 1939. |ntre anii 1948 - 1968 a fost seful Catedrei de tehnologie chimica anorganica la Institutul Politehnic din Bucuresti. |n aceeasi perioada a fost director la Institutul de Cercetari Alimentare din Bucuresti.
Primele cercetari si studii pe care le-a efectuat au fost indreptate spre valorificarea bogatiilor subsolului romanesc, ca petrol, carbuni inferiori, minereuri complexe.
A adus contributii importante in tehnologia unor substante anorganice ca apele industriale si reziduale - fiind in acest domeniu un precursor -, a produselor clorosodice, ingrasamintelor chimice, acidului sulfuric si cimenturilor refractare.
A efectuat studii si cercetari pentru epurarea apelor poluate de pe platformele industriale chimice si alimentare, sintetizand floculanti anorganici si preparand schimbatori de ioni.
A efectuat o serie de cercetari privind schimbul de ioni in industria farmaceutica si privind obtinerea drojdiilor furajere bogate in proteine din fractiunile rezultate in urma distilarii fractionate a petrolului.
Rezultatele cercetarilor sale le-a publicat in reviste de specialitate. Dintre acestea mentionam: Catalizatori si reactii catalitice fundamentale (1953); Valorificarea gazelor naturale si de rafinarii (1954); Procese catalitice industriale (1954); Schimbatori de ioni si schimbatori de electroni (1955); Noi realizari in valorificarea gazelor naturale si de rafinarii (1957); Aplicatii ale schimbatorilor de ioni in hidrometalurgie si cataliza (1957); Tratarea apelor cu schimbatori de ioni (1957); Curs de tehnologie chimica generala (1958); Schimbatori de ioni (1961); Ape industriale si reziduale (1964); Schimbul ionic in chimia si tehnologia alimentara (1966); Asupra compozitiei chimice a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare obtinute din ligniti romanesti, in "Bul. Chim.", vol. 31, 1-3 (1928); Electroanaliza cu curent alternativ, in "Bul. Chim. pura si apl.", vol. 33, nr 1-3 (1930); Contributii la clorurarea propanului, in "Bul. {c. Pol.", Buc., vol. 13, nr. 1-2 (1942); Catalizatori pentru oxidarea amoniacului, in "Bul. Inst. Pol.", Buc., (1958); Obtinerea magneziului din apa de mare, in "Rev. Rom. de Metal.", vol. 7, nr. 2 (1962); Recuperarea iodului din apele saline prin schimb ionic, in "Bul. Inst. Pol.", Buc. (1963).
Pentru meritele din cercetarea stiintifica a fost ales membru corespondent al Academiei Romane in 1963.
Pentru laborioasa activitate in invatamantul superior, in anul 1964 i s-a conferit titlul de profesor universitar emerit. |n acelasi an a fost ales membru de onoare al Societatii internationale "Chimie Industrielle", cu sediul la Paris. A trecut in nefiinta la 11 februarie 1990, la Bucuresti.
Alte articole
