NOUA ECONOMIE SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI SI COMUNICATIILOR Evolutia extrem de rapida a tehnologiei informatiei si comunicatiilor (Urmare din nr. trecut)
Data: 15-30 noiembrie 2004
O mare perspectiva in utilizarea TIC o deschide conceptul “Realitatea imbunatatita”, care presupune ca noile tehnologii vor determina interactiuni om - mediu in moduri fundamental noi. Noile tehnologii informatice trebuie sa corespunda cerintelor noastre cotidiene, si nu sa ni se impuna ca ceva imuabil. Nu se poate sa fim nevoiti sa ne desfasuram activitatea imbracati in costum de protectie intr-un “cyberspace” infestat de radiatii de a caror existenta, in prezent, nu ne dam seama pentru ca aceste radiatii se situeaza in afara campului electromagnetic sesizabil. Controversele initiate de posibilele efecte negative generate de telefonia mobila evidentiaza faptul ca intensificarea utilizarii unui sistem tehnic ale carui efecte secundare sunt insuficient studiate, poate deveni o problema de sanatate publica. Situatia creata prin intensificarea utilizarii telefoniei mobile trebuie sa determine specialistii din domeniul TIC sa intensifice si sa aprofundeze cercetarile pentru a identifica pericolele potentiale pe care dezvoltarea intensiva a utilizarii tehnicii de calcul le-ar putea aduce asupra sanatatii noastre.
Intr-o conferinta de presa din 1997, privind meciul de sah“ Deap Blue-Gary Kasparov “ se preciza cum s-a “antropomorfizat” calculatorul tratandu-l ca pe o fiinta umana, incercandu-se sa i se confere caracteristici specifice omului.
Oamenii vor interactiona cu calculatorul facandu-l sa fie capabil sa raspunda si sa dea semne de intelegere. Acest gen de tehnologie se experimenteaza, deja, in laborator. Tehnologia comunicarii verbale augmentata cu intelegerea limbajului natural face ca un calculator sa inteleaga si sa participe la interactiune. Sa ne imaginam ca, in viitorul apropiat, va fi posibil sa ne adresam unui calculator solicitandu-i ca la sfarsit de saptamana sa ne asigure o deplasare la Sinaia. Calculatorul ar trebui sa inteleaga din “baza sa de cunostinte” ca “ne” inseamna intreaga noastra familie, ca familia noastra are anumite preferinte in ceea ce priveste mijlocul de deplasare in localitatea dorita, mijloc de transport pentru care va trebui sa retina automat locuri la data si ora corespunzatoare, ca familia are preferinte de cazare pe care sa le satisfaca prin retinerea din timp a locurilor etc. Calculatorul va contacta mai multe agentii de turism si va negocia, selecta si comanda realizarea deplasarii, in conditiile preferentiale, la agentia care ii asigura cel mai inalt raport performanta/cost. In felul acesta se vor consuma cateva secunde pentru lansarea comenzii calculatorului si se va economisi o jumatate de zi care s-ar consuma cu negocierile cu agentiile de turism. Cu ajutorul calculatorului, omul se elibereaza de sarcinile cotidiene de rutina, obtinand timp disponibil pentru realizarea de activitati creative, pentru preocupari personale, familiale etc. Ceea ce este prezentat ca o imaginatie va deveni realitate la inceputul secolului al XXI-lea. Vom incredinta activitatea logica, rutiniera, algoritmizabila, calculatorului asa cum s-a inlocuit, la inceputul revolutiei industriale, forta musculara cu bratul puternic al masinilor. Laboratorul Media din Massachusetts Institut of Technology testeaza relatia studenti-calculator masurandu-le acestora reactiile (temperatura pieii, valoarea pulsului etc.). Cand sunt gata sa inceapa sa opereze, calculatorul reactioneaza si le raspunde.
Un calculator poate reactiona la muzica pe care o interpreteaza o persoana la fel ca un partener. Daca nu canta bine, calculatorul il poate ajuta. Se poate interactiona cu calculatorul in acelasi mod in care se interactioneaza cu o fiinta umana. Astfel, realitatea mediului inconjurator se modifica fundamental, se extinde, se adapteaza. {i astfel de tehnologii se experimenteaza in prezent in laboratoare. In cadrul Comisiei Europene s-a lansat inca din anul 2000 programul de cercetare “Mediul inteligent”, prin care se urmareste sa se creeze conditii ca omul sa fie in concordanta cu mediul in care traieste.
Stim cu totii ca un calculator functioneaza pe baza de algoritm si ca nu poseda sentimente, simturi sau emotii reale, dar, cand se va interactiona cu el, acest lucru nu se va observa.
Jules Verne a scris in perioada cand era cunoscut calculatorul, cu toate acestea in scrierile sale nu a facut referiri la folosirea masinilor de calcul si nici nu a prevazut impactul pe care il va avea asupra societatii utilizarea calculatorului. Toate previziunile referitoare la dezvoltarea stiintei si tehnicii de la inceputul secolului al XX-lea nu au inclus referiri la deschiderile pe care le va realiza dezvoltarea masinilor de calcul. Chiar si la mijlocul secolului XX, cand erau cunoscute deja calculatoarele electronice, singurele previziuni privind tehnica de calcul s-au referit la dezvoltarea masinilor electromecanice de calcul, care ajunsesera la maturitate. Desi inca din anii ’50 ai secolului trecut se realizasera linii automate de asamblare, cuvantul de ordine in domeniul automatizarii in toate studiile futurologice a fost “automatizarea prin butonul de comanda”, fara a se face referiri la linii automate inteligente.
In timp ce detaliile privind posibilitatile de automatizare oferite de implementarea microprocesoarelor erau ascunse de publicul larg, domeniul militar a folosit pe larg tehnica de calcul. Aviatia militara era intesata de echipamente dotate cu microprocesoare pentru a facilita atat comanda avionului, cat si fixarea tintei pentru trageri cu o cat mai mare frecventa. Submarinele, navele militare de suprafata, rachetele foloseau in mod extensiv calculatoare ultraminiaturizate. Microprocesoarele care pot conferi dispozitivelor autonomie in functionare au devenit bunuri disponibile pentru publicul larg numai dupa anii ’80 ai secolului trecut, incepand cu productia de jucarii si cu industria de divertisment si apoi cu industria bunurilor electrocasnice.
In zilele noastre microcomputerul a devenit ceva comun, dar identitatea sa ca dispozitiv de calcul s-a pierdut. Chiar si posesorii de calculatoare personale, cand le utilizeaza si realizeaza care sunt functiunile posibile ale acestora, se intreaba de ce se numesc calculatoare. Exista astazi o mare diferenta intre functiunile mascate potentiale ale unui ansamblu de circuite logice digitale si aplicatiile curente minore pentru care sunt utilizate. Aceasta diferenta evidentiaza faptul ca dispozitivul de calcul a devenit tot mai mult o “cutie neagra” pe care cei din afara comunitatii producatorilor nu o inteleg si nu-i percep posibilitatile reale. Ca urmare, majoritatea utilizatorilor calculatoarelor nu au observat modul in care acestea au evoluat si care le sunt performantele reale. Aceasta lipsa de percepere reala, de catre utilizatorul curent, a posibilitatilor oferite de calculator, precum si posibilitatea ca persoane rau intentionate, care cunosc la perfectie facilitatile potentiale oferite de dispozitivele de calcul sa le utilizeze in scopuri ilicite, au determinat ca unii futurologi sa redacteze scenarii sumbre. Ar fi potential posibil ca printr-o invazie de virusi sistemul de transport sa nu mai fie coordonat, sistemele de alimentare cu apa sau cu energie electrica sa fie scoase din functiune, procesele industriale automate sa fie stopate etc. Este bine sa ne reamintim ca implementarea oricarei noi tehnologii presupune si efecte secundare nedorite, esecuri.
Cyberspace-ul nu mai este un produs science-fiction ci o realitate. Zeci si sute de milioane de oameni folosesc in mod curent sisteme informatice legate prin sisteme de comunicatii in retele mondiale pentru a solutiona atat probleme de rutina, cat si probleme critice. Tendinta de evolutie este clara: cresterea dependentei de sistemele informatice din retea. In cazul in care aceste sisteme nu vor fi verosimile, nu vor prezenta incredere in functionare, aceasta dependenta poate conduce la dezagregari, la dezastre. Aforismul “acolo unde este o vointa se gaseste si o solutie” este pe deplin aplicabil in situatia utilizarii TIC. Solutia care lipseste in prezent si care sa confere certitudine in functionarea sigura a sistemelor informatice presupune dezvoltarea de nanocomponente, experienta inginereasca, soft, dezvoltarea stiintei informatiei. Sensul dezvoltarii societatii informationale - societatii cunoasterii a creat premisele necesare pentru a fi convinsi ca se va identifica solutia necesara deoarece exista vointa de a preveni raul.
Prometeu, conform mitului, este titanul care a furat focul de la zei ca sa-l daruiasca oamenilor si pentru aceasta ar fi fost pedepsit. In versiunea mitului prezentata de catre Eschil, Prometeu nu a fost pedepsit pentru ca a daruit focul oamenilor, ci pentru ca el daruind focul a creat si posibilitatea ca muritorii sa se autodistruga prin crearea unor sperante desarte, el ar fi lipsit fiintele umane de smerenie si ratiune si le-a creat posibilitatea de a actiona ilogic, cu o pasiune oarba care a condus la folosirea focului pentru distrugere. Efectul generat de Prometeu - inlocuirea smereniei si a logicei in actiune cu speranta irationala si pasiunea oarba - s-ar putea repeta in zilele noastre daca s-ar lasa drum liber folosirii irationale a fortei tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Sa speram ca tehnologia informatiei si comunicatiilor in secolul al XXI-lea se va maturiza fara efecte secundare nedorite, fara esecuri cauzate de erori de conceptie sau de cei care au uitat de smerenie.